News

Sora lui Gheorghe Dincă îi ia apărarea: “Singurătatea e cea mai grea boală”

30.07.2019 | 13:31
Sora lui Gheorghe Dinca ii ia apararea Singuratatea e cea mai grea boala

Sora lui Gheorghe Dincă crede că fratele ei este nevinovat, dar a recunoscut crimele pentru a scăpa de anchetatori și de situația aceasta. Ioana Bărbulescu, în vârstă de 72 de ani, a acordat un interviu jurnaliștilor de la libertatea.ro în care a povestit cum era Gheorghe Dincă în copilărie.

Aveți mai jos o parte din interviul acordat de sora criminalului Gheorghe Dincă

Știți ceva despre internarea la psihiatrie a fratelui dvs?

Eu nu știu niciodată să se fi internat. Păi, pleca el să lase curtea goală?

Cu soția cum se înțelegea? Cu copiii?

Se înțelegeau bine, doar au stat atât timp împreună.

Nu știți dacă și-ar fi violat fiica sau ar fi încercat să-și violeze nora?

Nuuuuu… Nici vorbă!

Vecinii asta spun.

Vecinii știu de toate. Dar George și Lenuța au stat în ultimă instanță acolo, la casă. Au locuit multă vreme la bloc, în Gheorghe Marinescu, acolo a murit mămica.

Interviu cu sora criminalului Gheorghe Dinca
Interviu cu sora criminalului Gheorghe Dinca. Sursa foto: libertatea.ro

Ce simțiți când auziți din presă despre fratele dumneavoastră?

Ce să spun? Că am și plâns, nu mai am poftă nici să mai mănânc. Eu nu cred că a făcut așa ceva. Și el are copii.

Dar a mărturisit

Cred că a spus-o că i s-a urât. Să se termine odată cu mine, să nu mă mai poarte de colo, colo… Și nu știu, s-ar putea acuma să se fi îmbolnăvit ceva, că vă dați seama, atâta singurătate… O viață întreagă cât a trăit acolo, singur, singur. Copiii nu au mai venit, ea (n.red. – soția) nici atât. Sunt ani de zile de când stă așa.

Cum era fratele dumneavoastră, în copilărie?

Cum putea să fie? Era cuminte, ne înțelegeam bine. Le-am spus și la domnii de la poliție.

Ce credeți că s-a întâmplat cu el? Nu știu.

Era respectuos și omenos. Și cu mine, și cu ceilalți. Venea și mă ajuta dacă-l chemam.

Când ați vorbit cu el ultima oară?

Ultima oară, la pomană, la sfârșitul lunii trecute, pe 29 iunie. A venit, nici nu se discuta să-l fi chemat și să nu vină. Ne-am avut foarte bine, nu ne-am certat niciodată, ca frați.

Mergea la biserică?

Nu știu ce-o mai fi făcut, dar știu că acum doi ani s-a dus la cimitir, la biserică, în noaptea de Paști și a stat toată noaptea la biserică. E și credincios, le-a făcut pomenile la toți, la părinți, când a trebuit.