Sorana Cîrstea (36 de ani) a obținut prima victorie din cariera sa în fața unui lider mondial. La WTA 1000 Roma, jucătoarea din România a învins-o în turul trei pe Aryna Sabalenka în trei seturi, scor 2-6, 6-3, 7-5. La finalul acestui meci, cu ocazia unei conferințe de presă, Sorana a vorbit pe larg despre cariera sa de până în prezent și cu această ocazie a dezvăluit că nu știa că până acum nu a mai reușit să câștige în fața locului 1 WTA.
De asemenea, românca a explicat că în ultimele săptămâni i s-a mai întâmplat să fie foarte aproape de o astfel de victorie de răsunet, dar de fiecare dată a lipsit un mic detaliu. În plus, întrebată în mod special în legătură cu această chestiune, sportiva a menționat „moștenirea” importantă a tenisului românesc la nivel internațional, prin prisma unor personalități de calibru precum Ion Țiriac, Ilie Năstase, Virginia Ruzici și, bineînțeles, Simona Halep. Nu în ultimul rând, Sorana Cîrstea a fost întrebată din nou și despre subiectul reprezentat de retragerea sa din activitate, moment planificat inițial să se producă la finalul acestui sezon competițional.
– Sorana, felicitări! Câteva gânduri despre meci și despre prima ta victorie în fața unui lider mondial.
– Da, sunt foarte fericită, bineînțeles, pentru această victorie. Sinceră să fiu, nu știam că este pentru prima dată când înving un număr 1 mondial. Am obținut victorii frumoase de-a lungul carierei mele, dar este extraordinar să vezi cum toată munca depusă dă roade. Din nou, sunt foarte mulțumită de nivelul tenisului pe care l-am arătat aici, la Roma.
– Având în vedere experiența vastă pe care o ai în circuit, o victorie ca aceasta îți aduce o satisfacție mai mare și o înțelegere mai profundă a efortului necesar pentru a juca la un asemenea nivel?
– Da, absolut. Am spus-o și acum câteva zile. Anul acesta am avut meciuri extrem de echilibrate împotriva jucătoarelor de top. Săptămâna trecută, la Madrid, conduceam cu 6-4, 2-0 împotriva lui Coco (n.r. Gauff). Apoi, la Linz, în meciul cu Mirra (n.r. Andreeva), am avut din nou multe șanse în setul decisiv. În ultima vreme am jucat destul de multe meciuri cu fetele din top, în care mi-a lipsit foarte puțin.
Am simțit că, poate, pe final mi-a lipsit un pic de curaj sau că ar fi trebuit să îmi asum mai multe riscuri în acele momente cheie. Cred că am învățat din acele înfrângeri. Astăzi, în momentele critice, am încercat să joc agresiv, să dictez ritmul. Împotriva adversarelor de top nu poți juca la siguranță. Nu îți vor face cadouri. Trebuie să îți câștigi punctele. Astăzi am știut că, dacă vreau să o înving pe Aryna, trebuie să muncesc pentru fiecare minge.
– Cum explici faptul că tenisul românesc a avut mereu o tradiție puternică, în special la feminin, după Năstase și Țiriac, Virginia Ruzici, sau Simona Halep, devenind numărul 1? Există un secret? Proveniți toți din aceeași zonă, din București? Probabil, acesta este cel mai bun rezultat pe care un român l-a avut pe această arenă de la Ilie Năstase în ’73 sau de la performanțele Simonei.
– Suntem o țară cu o istorie minunată în tenis, așa cum ați subliniat, de la Năstase, la Țiriac și Virginia Ruzici. L-am avut pe Andrei Pavel. Simona (n.r. Halep) a fost lider mondial. Aș spune că, din păcate, nu avem un sistem bine pus la punct și nici nu provenim toți din același loc. Pur și simplu cred că avem o tradiție și avem niște părinți ‘nebuni’, în sensul bun, care investesc în copiii lor și își doresc cu ardoare ca aceștia să atingă culmi incredibile în tenis.
Cred că un avantaj major este faptul că la noi tenisul se vede zilnic la televizor. Fiecare turneu este transmis în România. Crești urmărind tenis și, firesc, crești dorindu-ți să ajungi acolo. De asemenea, cred că generația mea este generația Simonei, a Irinei Begu și a multor altor fete care au fost în top 100, cum ar fi Alexandra Dulgheru. Consider că am fost o generație extraordinară. Ne-am motivat și ne-am tras mereu în sus una pe cealaltă. Sper ca, de acum înainte, alte fete să ne calce pe urme și să mențină sus steagul României în tenisul mondial.
– Este pentru prima dată când învingi un număr 1 mondial. Este aceasta cea mai mare victorie a carierei tale?
Este foarte greu să o numesc cea mai mare victorie, pentru că am avut parte de succese remarcabile în carieră. Mereu am fost genul de jucătoare care, într-o zi excelentă, putea învinge pe oricine. Cum am mai spus, trăiam chiar cu impresia că am mai învins un lider mondial în trecut. Nu știu. Nu-mi place să fac clasamente și să spun care meci a fost cel mai bun. Cu siguranță, este un meci de care sunt foarte mândră. Ceea ce mă bucură cel mai mult este modul în care am evoluat.
Consider că în seturile doi și trei am jucat la un nivel foarte înalt. Am urmat cu strictețe planul tactic. Și, cum spuneam, am câștigat meciul impunându-mi propriul joc. Asta mi-a adus cea mai mare satisfacție. Bineînțeles, va rămâne o victorie importantă pe care o voi adăuga celor pe care le prețuiesc din toți acești ani.
– La nivel general, ce îți aduce cea mai mare satisfacție anul acesta, având în vedere constanța evoluțiilor tale?
– În primul rând, lucrul care mă face cea mai fericită este tocmai această constanță pe care am reușit să o arăt săptămână de săptămână în acest an. Totodată, titlul câștigat acasă, la Cluj, la Transylvania Open. Acela a fost un moment absolut fabulos pentru mine. A fost cea mai frumoasă săptămână din viața mea. Experiența și tot ceea ce am trăit în acele zile le voi păstra în suflet pentru tot restul vieții.
Amintirile pe care mi le-am creat acolo, modul în care m-au făcut oamenii să mă simt… Au fost absolut fantastice. Chiar am spus că, dacă ar fi trebuit să mă retrag după Cluj, aș fi fost extrem de împlinită. Dar, din nou, tot ce mi se întâmplă până acum este grozav. Așa cum spuneam, am muncit din greu pentru a ajunge aici și mă bucur că rezultatele o confirmă.
– Aș vrea să știu dacă ai vreun mic regret că ai fi putut realiza chiar mai mult. Ai avut mereu un potențial uriaș, lucru pe care l-ai demonstrat și astăzi, când nu mai ești o copilă. Când crezi că ai avut cea mai bună oportunitate să faci acel pas în față și de ce crezi că l-ai ratat?
– Da, cred că fiecare sportiv are anumite regrete. Indiferent la ce nivel te afli, chiar dacă ești numărul 1, chiar dacă ai câștigat un Grand Slam, mereu ai regrete. Mereu crezi că ai fi putut face mai mult. Evident, poate am regrete legate de începutul carierei mele. Aș fi putut face lucrurile mai bine. Aș fi putut fi mai disciplinată. Aș fi putut, nu știu… Sunt multe lucruri pe care le-aș fi putut gestiona mai bine. Însă sunt extrem de împăcată cu această ultimă parte a carierei mele, pentru că simt că acum i-am dăruit tenisului absolut totul. Am muncit pe brânci.
Am fost disciplinată. Am făcut toate alegerile corecte. Dacă am regrete, ele sunt legate de perioada de început. Spre finalul carierei, consider că am fost sută la sută profesionistă și sunt foarte fericită cu asta. Mă bucur, de asemenea, că în ultimii ani am reușit să și savurez procesul. Să fiu competitivă, să am ambiție, să îmi doresc performanță, dar în același timp să mă pot bucura de ceea ce fac. Iubesc tenisul. Iubesc acest sport. Am găsit acel echilibru care pentru mine este pur și simplu minunat. Așa că, da, există destule regrete. Orice sportiv le are. Dar, la un moment dat, trebuie să faci pace cu ele și să mergi mai departe.
– Aryna a declarat că, în opinia ei, ai putea continua să joci. Nu ești tentată?
– Da, bineînțeles, asta este întrebarea pe care o primesc în fiecare săptămână (n.r. zâmbește). Momentan, nu se schimbă mare lucru. Sigur, este o victorie magnifică, dar suntem abia în turul trei. Trebuie să merg mai departe. Știu că am nivelul necesar. Știu că sunt cu capul aici, concentrată, și mă bucur de fiecare moment. Cum am mai spus, am atât de multe obiective. De fiecare dată când intru pe teren, îmi doresc să progresez.
În același timp, sunt destul de hotărâtă ca la finalul acestui an să mă retrag. Vom vedea cum va decurge acest sezon. E drept, o mică ușă rămâne mereu deschisă, pentru că niciodată nu știi ce îți rezervă viața. Îți faci mereu planuri, dar lucrurile nu se aliniază mereu așa cum ai prevăzut. Vom vedea ce îmi va oferi viața.