Sorin „Babyface” Căliniuc, noua senzație din kickboxingul românesc, a dezvăluit în exclusivitate pentru FANATIK câteva dintre secretele invincibilității sale, ce planuri are, de ce anume se teme cel mai tare și ce pact a făcut cu… mijlocașul lui FCSB!
Numele lui Sorin Căliniuc este pe buzele tot mai multor pasionați ai sporturilor de contact. Bucureșteanul e neînvins în competițiile de kickboxing și deține centuri la două categorii de greutate.
„Babyface” nu are rival nici la box sau kempo, acolo unde e campion național, respectiv campion mondial. Fost bodyguard la cazino, Căliniuc e și microbist, dar toată atenția sa e concentrată asupra sportului pe care îl practică, el refuzând o ofertă importantă de a participa la Exatlon.
Felicitări, Sorin! O nouă victorie în kickboxing, a doua în Colosseum Tournament, în fața lui Gabriel Bozan. Cum a fost?
– A fost o experiență bună pentru mine. Acum aștept și revanșa, pentru că au fost ceva discuții, aia, aia, unul zice una, altul zice alta… dar eu sunt sportiv, nu ascult gurile rele. Lumea vorbește oricum. O să arăt din nou ce pot și de ce sunt campion la categoria 70 de kilograme.
Deși esti invincibil, șase victorii din șase meciuri, niciuna n-a fost obținută prin K.O. E vreo strategie la mijloc, ceva premeditat?
– Nu, nu e nicio strategie. Eu, în toate cele șase meciuri, am bătut șase campioni. Nu am avut niciun meci ușor. Nu m-am bătut cu niciun sportiv mai slab. E greu să dobori dintr-o lovitură un sportiv bine pregătit. Mai ales că dă și el tare…
Care e următorul pas după Colosseum Tournament?
– Doar Dumnezeu știe ce va fi, dar, ca orice sportiv, îmi doresc să lupt în cele mai tari promoții… Glory, One Championship… grupa mare…
Dacă tot ai adus în discuție Glory, ce părere ai despre Benny Adegbuyi?
– Benny e un sportiv bun, e român de-al nostru. Este și coleg cu mine de antrenament. Am o părere bună despre el. Îl admir. E un sportiv de apreciat.
E vreun sportiv din România cu care ai vrea să te lupți?
– Cu Amansio Paraschiv vreau să mă bat, dar nu vrea el… Îi e frică! Din România doar pe el vreau să îl mai bat, în rest nu mă mai interesează nimeni.
Din ce am văzut, la ultima gală te-ai prezentat într-o formă fizică foarte bună. Cumva cea mai bună formă a ta de până acum?
– Da, sigur… așa e… Și în continuare voi fi din ce în ce mai puternic, cu siguranță. La următorul meci voi fi și mai puternic.
Ai pe cineva care te ajută cu partea de pregătire fizică, de nutriție?
– Antrenorul meu, Aurelian Tănăsescu. Mă ajută cu absolut tot. E mentorul meu. E și preparator fizic, și nutriționist, și tată, și mamă, și tot.
Ți-e greu să faci slăbirea înainte de luptă, să intri în categorie?
– Nu. Pentru că o fac treptat și cu cap. Nu slăbesc zece kilograme într-o lună, să fie ceva dramatic. Pentru mine slăbirea nu e un chin de zile, o fac săptămânal.
Cu alimentația cum stai? Ești pofticios?
– Daaaa, recunosc că sunt pofticios… nu pofticios, foarte pofticios! De la dulciuri mi-e foarte greu să mă abțin, dar mănânc cu o anumită limită. După antrenament merge și ceva dulce.
Ești prieten cu doi dintre cei mai buni fotbaliști din Liga 1 la capitolul pregătire fizică, Cristi Tănase și Ovidiu Popescu. Vorbiți des?
– Nu vorbim chiar foarte des. Sunt conștient că și ei sunt prinși cu antrenamentele, sunt concentrați la alte lucruri, dar mai schimbăm câte un mesaj din când în când. Pe Ovidiu Popescu îl aștept cu un echipament. Mi-a promis că îmi va da un echipament semnat de el. Îmi place foarte mult de el. E puternic. Are o atitudine foarte bună pe terenul de fotbal. Când l-am văzut dezbrăcat, am zis că seamănă cu un luptător de MMA. Când voi fi și eu campion, îi voi face cadou o pereche de mănuși semnate.
Ai făcut vreun antrenament cu FCSB?
– Nu m-am antrenat, dar am fost la recuperare. Au o bază extraordinară. Sunt foarte bine dotați. Au absolut tot ce le trebuie pentru performanță
Ești microbist?
– Nu prea mă uit la televizor să urmăresc meciuri, dar sunt la curent cu ce se întâmplă. Sunt stelist de când mă știu.
În MMA nu te-ai gândit să faci trecerea?
– Nu m-am gândit, dar cine știe… Poate mai târziu voi lua și decizia aceasta. Momentan mă concentrez pe kickboxing. Sincer mi-ar plăcea, dar ar trebui să învăț și lupta la sol. Momentan nu o înțeleg foarte bine, dar dacă o voi antrena va fi bine și voi putea face și acest pas.
Cum a fost perioada în care a trebuit să lucrezi ca bodyguard la cazino? A fost momentul tău de cumpănă?
– Pentru mine acea perioadă a fost una normală. Mergeam la muncă. Era jobul meu. Cum unul lucrează la supermarket, altul dă cu mătura pe stradă, eu am fost bodyguard la cazino. Eu cred că am avut de câștigat din acea experiență. Am avut șansa să cunosc diferite tipuri de oameni.
În perioada aceea sau în viață în general, te-ai întâlnit cu vreo situație în care a trebuit să aplici „pe stradă” ceea ce ai învățat în ring?
– Din fericire nu. În general încerc să mă feresc de genul acesta de probleme. Pentru că nu este bine nici pentru mine și nici pentru oamenii din jur, crede-mă!
Acum ai aproape 25 de ani, a apărut și notorietatea… Cum e? Poți să te concentrezi doar pe sport sau mai apari și distracții care să te… distragă de la obiectivul tău?
– Eu mă concentrez sută la sută pe sport, la visul meu de a ajunge un super-luptător, de a ajunge un campion în adevăratul sens al cuvântului. Dacă mai apare o fată, dacă mai apare o petrecere, nu zic că nu dau curs… Mai ies și eu, ca fiecare om, dar pentru mine sportul e primordial.
Ai vreun viciu?
– Nu, n-am vicii…. Ba da… stai așa… trebuie să recunosc că am un viciu… singurul… da, singurul meu viciu este acela de a mânca dulciuri. Cum alții au țigările ca viciu, la mine este zahărul.
Dar vreun hobby, altul în afară de sport?
– Timp liber nu prea am. Sunt foarte prins, dar am fost recent pe Vârful Omu și mi-a plăcut foarte mult. Acolo m-am îndrăgostit de natură. Și îmi place să trag cu arma, cu pistolul.
Dacă nu te temi de niciun adversar înseamnă că nu ți-e frică de nimic pe lumea asta?
– Să nu râzi, dar mi-e teamă de păianjeni, de gândaci, de tot ce înseamnă insecte. (se crispează tot) Și sunt alergic la părul animalelor, din păcate. Îmi plac foarte mult câinii, îi iubesc tare, dar mor că nu pot sta foarte aproape de ei.
Superstiții ai?
– Nu. Nu cred în superstiții. Cred doar în Dumnezeu.
Te-am întrebat cu cine ai vrea să te bați din România… Dar din străinătate? Ai vreun „dream match”?
– Mi-ar plăcea să mă bat cu Giorgio Petrosian și cu Marat Grigorian.
Ai vreun idol?
– Abdulrashid Sadulaev. Mă inspiră foarte mult. Îl urmăresc și mă motivează foarte tare. E un tanc în adevăratul sens al cuvântului.
Ai primit vreo propunere să apari în vreo emisiune televizată?
– Da, am primit o ofertă pentru Exatlon, dar am refuzat. Momentan nu vreau. Mă concentrez doar pe sport și consider că participarea la o astfel de emisiune m-ar da în spate foarte mult. La mine nu e cazul de așa ceva. Eu trebuie să urc, să fiu din ce în ce mai puternic. Nu e loc de pauză.
Unde te pregătești mai bine, acasă, în România sau în străinătate?
– Am niște condiții foarte bune de pregătire în România, dar poate o să plec în Japonia să fac un stagiu de pregătire. Am fost în Cuba. Acolo am primit o lecție de viață. Am văzut lumea pe care nu credeam că o să o văd. M-a impresionat enorm gândirea lor. Societatea lor. Ei nu gândesc ca noi. La ei nu e banul pe primul plan. Ei au o mentalitate sănătoasă. Acolo nimeni nu se dă mare. Oamenii sunt simpli. Adevărata valoare constă în sufletul lor, nu în lucruri materiale.
„Nu cred în superstiții, cred doar în Dumnezeu” – Sorin Căliniuc
„Nu știu ce o să îmi rezerve viitorul, dar după ce termin cu sportul mi-ar plăcea să lucrez în M.A.I sau în M.Ap.N” – Sorin Căliniuc