Soţia lui Gigi Mulţescu, dezvăluiri cutremurătoare despre boala care l-a răpus pe tehnician: “De la o zi la alta pierdeam câte ceva din el! Nu mai avea plăcerea nici să se uite la meciuri”

Gigi Mulţescu s-a stins din viaţă la vârsta de 72 de ani. Fostul fotbalist şi antrenor a fost internat la Spitalul de Urgenţă de la Floreasca pentru o pneumonie, dar de câţiva ani de zile s-a luptat cu maladia Alzheimer.

Gigi şi Sonia Mulţescu, mariaj de 51 de ani: “Ne-am căsătorit imediat după ce am dat Bacalaureatul. Apoi am mers la mare”

Soţia lui Gigi Mulţescu, Sonia, a acceptat un dialog cu reporterii FANATIK, în care a vorbit despre longeviva căsnicie a lor, care a durat 51 de ani, dar şi despre lupta pe care tehnicianul a dus-o în ultimii ani, când starea de sănătate s-a deteriorat foarte rapid.

Doamna Mulţescu, vă mulţumim că aţi acceptat dialogul cu noi într-un moment atât de dificil. Aţi avut o căsătorie longevivă, de 51 de ani… 

– Da, aşa este, din 1973 suntem căsătoriţi. Ne-am căsătorit imediat după ce am dat Bacalaureatul. Apoi am mers la mare. Ne-am hotărât să mergem la mare, iar mama mi-a spus: «Aaa, cum să mergi aşa la mare, necăsătorită?». Bun, atunci am spus că ne căsătorim.

Digi24.ro

VIDEO. Șoșoacă și contestatara sa au fost colege de partid și au făcut împreună ritualuri vrăjitorești contra adversarilor politici

A fost ad-hoc, dar a fost bine, nu mulţi se laudă cu peste 50 de ani de căsnicie…

– Au fost ani foarte frumoşi alături de Gigi. Cu trăiri intense, cu bucurii pe măsură.

“Cred că m-am consumat şi eu alături de el mai mult. Bucuriile şi necazurile lui le trăiam şi eu”

Nu v-a fost dificil să fiţi căsătorită cu un fotbalist şi apoi antrenor, mai mereu plecat? 

– Poate că m-am consumat puţin mai mult decât o soţie care un soţ la birou. Cred că m-am consumat şi eu alături de el mai mult. Bucuriile şi necazurile lui le trăiam şi eu. Da, dar, Gigi m-a susţinut mereu. El a fost omul care m-a pus şi pe mine în valoare. Tot timpul îmi povestea multe despre fotbal. Noi comentam foarte mult meciurile lui. Când ajungea acasă, ne aşezam şi comentam ce a făcut jucătorul ăla, cine a jucat bine, cine a jucat mai rău, ce a greşit ăla.

Făceaţi analizele după meci…

– Da, dar niciodată n-am fost persoana care să ies în faţă. Gigi era persoana valoroasă, am stat în umbra lui şi l-am ajutat cum am putut. Să fie liniştit, să fie ok, cu toate că este foarte grea viaţa în fotbal. Am avut momente în care Gigi era foarte mult plecat, în care eram şi mamă şi tată, când eu luam toate hotărârile. În momentul în care venea Gigi acasă ne călcam pe bombeuri amândoi. Era greu să încercăm amândoi să rezolvăm problemele. Eu eram obişnuită să le fac singură, el încerca să mă ajute, dar nu ieşea cum trebuie. El pleca din nou că era şi la lotul naţional.

“A ars mai intens pentru că el a luat echipe cu probleme. Unde era greu, hop şi el”

Înţeleg…

– Înainte de a-l avea pe Cătălin, eu m-am îmbolnăvit foarte rău. Am fost internată la Elias vreo trei luni de zile, am umblat şi prin nişte spitale din ţară. Venea, săracul, şi la mine, apoi pleca la lot şi înapoi. Pleca la Petroşani, mereu pe drumuri. Eram tineri şi ştiam că problemele se rezolvă. Mereu avea un moral foarte bun pe care mi l-a transmis şi mie.

Avea o mare dragoste pentru Dinamo. Mereu a venit în momente dificile… 

– Asta voiam să vă spun. A ars mai intens pentru că el a luat echipe cu probleme. Poate cereau o implicare mult mai mare decât la o echipă cu jucători buni, pe care să îi aşeze, să fie atât de buni încât să nu ştii pe care să-l bagi. Gigi n-a avut asemenea situaţii. Aşa era el. Unde era greu, hop şi el (n.r. găseşte puterea să râdă).

Digisport.ro

Răsturnare de situație! Anunțul unui neurochirurg, după ”prima apariție publică” a lui Michael Schumacher: ”Nu e posibil”

“Să ştiţi că după ce a făcut al doilea vaccin, mi s-a părut că a avut o cădere bruscă”

De unde vine şi porecla de SMURD…

– Da, eram de acord cu porecla asta pentru că asta făcea el. Resuscita echipe. Asta făcea el, mergea unde era mai greu.

Cum a fost Gigi Mulţescu în ultimii 2-3 ani de când nu mai antrena?

– Să ştiţi că după ce a făcut al doilea vaccin, mi s-a părut că a avut o cădere bruscă. Gigi, într-un an de zile… Eu cunosc persoane şi psihiatra cunoaşte persoane care au Alzheimer, pe care îi tratează de ani de zile. Dar, boala lui Gigi a fost foarte accelerată. Îmi dădeam seama de la o zi la alta, când pierdeam câte ceva din el. Nici lor nu venea să creadă: «Tratăm astfel de persoane de ani de zile. Nici noi nu ştim ce se întâmplă». Dar n-am vrut să mai intru în polemici cu vaccin, cu nu ştiu ce.

Înţeleg…

– Eu, sincer, l-am sfătuit să nu mai facă al doilea vaccin, dar mi-a spus că mai trebuie să meargă în Turcia (n.r. la Ağrıspor în sezonul 2021-2022). A plecat atunci cu Yuksel (n.r. Yesilova, fost preparator fizic la Steaua). S-ar putea să fiu eu prea pornită împotriva vaccinurilor şi să mă gândesc că au influenţat negativ starea de sănătate a lui Gigi, dar mie aşa mi s-a părut… Groaznic de repede. Acum un an de zile aveam dialog cu el, era haios, simpatic. Apoi, încet-încet, pierdeam câte ceva din el.

“Nu mai avea preocuparea şi plăcerea de a se uita la un meci. Stătea aşa, pierdut…”

Nu mai era aceeaşi persoană… 

– Nu mai eram persoana cu care puteam să conversez. Dar m-am mulţumit că era lângă mine. Cumpăram rebusuri la fel, făceam concursuri care termină primul. Aveam preocupări comune. Citeam cărţi şi le-am comentat. Dar nu i-a mai făcut plăcere să facă nimic. Nici să se uite la televizor, la meciuri. Îi spuneam: «Haide Gigi, joacă Dinamo în seara asta, hai să ne uităm».

Nu mai avea plăcerea asta să se uite la meciuri, nu?

– Da, nu mai avea preocuparea şi plăcerea de a se uita la un meci. Stătea aşa, pierdut… Era lângă mine, dar nu era.

“Am chemat salvarea, începuse să şi tuşească. Atunci ne-au spus că a făcut pneumonie”

În ultimele zile a avut o pneumonie?

– Ştiţi ce s-a întâmplat? A început să îl doară un genunchi. Nu s-a mai putut sprijini pe piciorul respectiv. Mă gândeam unde să îl luăm să îl ducem. L-am dat cu creme, dar nu a mai coborât din pat. L-am pus pe marginea patului şi când îi dădeam să mănânce încerca să se lase pe spate. Era foarte slăbit, aşa mi se părea. Cu tot ce îi dădeam noi. Am încercat să îl întorc ba pe o parte, ba pe alta. Cum puneam mâna pe el, devenea rigid. Îi puneam şi perne la spate, mereu am avut grija asta. Respira şuierat, adânc. Până când am văzut că îşi ducea pumnii la gât şi mi-am spus că nu e în regulă. Am chemat salvarea, începuse să şi tuşească. Atunci ne-au spus că a făcut pneumonie. Îl întorceam şi noaptea, nici nu puteam să dorm.

Stăteaţi cu stres, să nu se întâmple ceva…

– Da, îi spuneam să se întoarcă spre mine. Reuşeam cumva să îl întorc, dar în secunda doi era înapoi pe spate.

“Nu mai înţelegeam ce îmi spunea în ultimele săptămâni”

La spital a făcut nişte complicaţii din ce am citit…

– Nouă nu ne-a spus. Nu a răspuns bine la antibiotic şi au spus că o să îl schimbe. Dar nici n-am întrebat. Era într-o rezervă, domnul Nicolae Badea vorbise să îl mute într-o rezervă. Era foarte bine îngrijit, nu caut nod în papură. De fiecare dată când mergea Ioana acolo era ok, foarte curat. Sunt rezerve plătite şi care costă o căruţă de bani. Toată ziua erau cu ochii pe el.

Aţi mai apucat să vorbiţi cu el în ultimele zile?

– Nu. Dar nu mai înţelegeam ce îmi spunea în ultimele săptămâni. Îmi spunea câte ceva, dar era cu totul pe lângă subiect. Eu îi mai ziceam o poezie, să mă asculte. Dar el avea lumea lui.

Vreau să vă mulţumesc pentru acest dialog şi să îmi exprim încă o dată condoleanţele pentru că domnul Mulţescu a fost un om deosebit. 

Vă mulţumesc şi eu mult. Îmi face mare plăcere să îmi reamintesc şi să vorbesc despre viaţa cu Gigi, pentru că a fost una foarte frumoasă. El mi-a oferit mie tot ce mi-am dorit, pe măsura posibilităţilor. Pentru asta îmi face plăcere, chiar dacă el nu mai este. Să nu vă faceţi probleme, că nu m-aţi deranjat deloc.

• 72 de ani a avut Gigi Mulţescu
• 51 de ani de căsnicie a avut