Soția lui Titus Corlățean solicită în instanță plata unor sporuri și indemnizații. Ce salariu încasează de la stat partenera de viață a candidatului la președinția PSD

Senatorul Titus Corlățean, fost deputat, europarlamentar, ministru de justiție și ministru de externe, a anunțat zilele trecute că va candida pentru postul de președinte al PSD, pentru a revitaliza formațiunea politică. Corlățean este nemulțumit de faptul că PSD este ”ţinut undeva pe margine” în actuala coaliţie şi se află ”undeva aproape de derizoriu“.

Soția lui Titus Corlățean încasează un salariu lunar de 9.381 lei

Corlățean a mai subliniat că PSD s-a îndepărtat de temele naţionale, esenţiale şi trebuie să se reîntoarcă la acestea şi să-şi facă părerea auzită. Senatorul este însurat cu Mădălina Corlățean, care este profesoară la Școala Specială nr. 7 București. Conform declarației de avere din iunie 2025, soția lui Corlățean a încasat un venit anual de 112.577 lei (9.381 lei pe lună) în calitate de cadru didactic. Numele Mădălinei Corlățean apare ca reclamant, alături de alți colegi din Sindicatul Învățământ Special și Protecția Copilului, într-un dosar de litigii de muncă, al cărui obiect este „pretenții”, înregistrat pe 20 decembrie 2023 la Tribunalul București.

Conform datelor consultate de FANATIK pe portalul instanțelor de judecată, pârât figurează angajatorul Mădălinei Corlățean, Școala Specială nr. 7 București. Mădălina Corlățean, colegii ei și sindicatul au solicitat obligarea pârâtei la recalcularea indemnizațiilor de concediu de odihnă pentru anii 2019, 2020, 2021, 2022 şi 2023 prin includerea în calcul cuantumului acestora şi a indemnizației de hrană și obligarea pârâtei la plata către reclamanți a diferențelor dintre indemnizațiile de concediu încasate și cele cuvenite după recalculare, actualizate cu indicele de inflaţie; precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente. În motivare, reclamanții au arătat că sunt cadre didactice, personal didactic auxiliar și nedidactic, angajați ai unității de învățământ pârâte, precum și că au fost prejudiciați de către aceasta din urmă prin calculul greșit al indemnizațiilor de concediu de odihnă cuvenite pentru concediile efectuate pentru perioada 2019-2023, întrucât, în calculul indemnizației de concediu de odihnă, nu s-a inclus cuantumul indemnizației de hrană de care reclamanții au beneficiat începând cu luna decembrie 2018.

Analizând probele administrate, Tribunalul a reținut că reclamanții sunt angajați ai unității de învățământ pârâte, fapt ce rezultă din adeverințele emise de pârâtă și depuse la dosar. În prezentul litigiu, reclamanții au invocat faptul că indemnizația de hrană trebuia să fie luată în considerare la stabilirea indemnizației cuvenite pentru zilele de concediu de odihnă de care au beneficiat în perioada 2019-2023. Cu privire la pretențiile din perioada 01.01.2019-20.12.2020, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe care instanța o va admite, cu consecința respingerii acestor pretenții ca fiind prescrise. Astfel, în cauză, nefiind reglementat printr-o normă specială un termen de prescripție special, se aplică termenul general de prescripție de 3 ani, atunci când este vorba de prestații succesive, începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă.

Digi24.ro

Imagini de necrezut la Cupa Mondială: Jude Bellingham l-a pălmuit pe Valentin Barco, după Anglia - Argentina 1-2

În dosar se arată că sumele solicitate de reclamanți reprezintă drepturi asimilate salariului, exigibile cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu. Ținând cont de împrejurarea că acțiunea a fost formulată la 20.12.2023, tribunalul a constatat că dreptul material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 20.12.2020 este prescris, excepția prescripției urmând a fi admisă. Reclamanții au susținut că prin prevederile cuprinse în actele normative, administrative cu caracter normativ, precum și în contractele colective de muncă mai sus citate se instituie o formulă de calcul care are în vedere includerea „indemnizațiilor” cu caracter permanent la calculul indemnizației de concediu.

Digisport.ro

A început scandalul! Englezii spun că golul de 2-1 al Argentinei trebuia anulat: "Ce rost mai are VAR-ul?"

Indemnizația nu poate fi acordată pentru zilele libere plătite sau pentru zilele de concediu

Aceștia au susținut că în calculul indemnizației de concediu de odihnă cuvenită personalului din învățământul preuniversitar trebuia luată în considerare și indemnizația de hrană, alături de celelalte sporuri și indemnizații cu caracter permanent care au fost luate în calcul la determinarea cuantumului indemnizației de concediu de odihnă. În ceea ce privește caracterul permanent al indemnizației de hrană, au invocat dispozițiile art. 7, art. 18 și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, din coroborarea cărora rezultă fără putință de tăgadă faptul că indemnizația de hrană are natura juridică a unui venit salarial, care se raportează, prin modul de calcul, la un venit de natură salariată, respectiv, la „a 12-a parte din două salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată”.

Au mai învederat că Ministerul Muncii și Solidarității Sociale prin adresa nr. 762 DPS/29.03.2023 a recunoscut caracterul de indemnizație cu caracter permanent al acesteia, precum și faptul că indemnizația de hrană se include în media zilnică pe baza căreia se calculează indemnizația de concediu. Aşadar, în raport de conținutul normativ al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, Tribunalul a reținut că indemnizația de hrană, prin esența sa, se acordă numai pentru acele intervale de timp în care salariatul/angajatul „lucrează”. Această concluzia rezultă din cuprinsul normei, legiuitorul stipulând că indemnizația de hrană, deși este un drept „lunar”, se acordă proporțional „cu timpul efectiv lucrat”, ceea ce înseamnă că pentru orice interval de timp în afara celui considerat „efectiv lucrat” nu se acordă o astfel de indemnizație.

Prin urmare, indemnizația de hrană nu se acordă nici în perioadele de repaus zilnic sau săptămânal, nici în zilele libere sau în zilele de concediu de odihnă sau zilele în care angajatul a beneficiat de orice alt tip de concediu, deoarece în astfel de zile angajatul nu lucrează „efectiv”. Așadar, legătura dintre dreptul la indemnizație de hrană și timpul efectiv de muncă este una cu caracter esențial, ceea ce înseamnă că indemnizația nu poate fi acordată pentru zilele libere plătite sau pentru zilele de concediu, indiferent de timpul de concediu (odihnă, medical, etc). În continuare, Tribunalul a reţinut că reclamanții au învederat că ar fi îndreptățiți la includerea indemnizației de hrană în calculul indemnizației cuvenite pentru concediu de odihnă, deoarece articolul 150 alin. (1) din Codul muncii ar stipula o astfel de soluție normativă.

Tribunalul București a respins cerea Mădălinei Corlățean și a colegilor

Cu toate acestea, potrivit art. 150 alin. (1) din Codul muncii „(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.” Tribunalul punctează că „perioada respectivă” la care se referă textul de lege reprezintă perioada concediului de odihnă, iar nu vreo altă perioadă. Prin urmare, pentru a stabili dacă un anumit drept salarial se include în calculul indemnizației de concediu mai întâi trebuie analizat dacă acel drept s-ar fi „cuvenit” pe perioada concediului de odihnă („perioada respectivă”). Or, după cum s-a reținut mai sus, pentru perioada concediului de odihnă angajații din sectorul bugetar nu sunt îndreptățiți la indemnizație de hrană și, prin urmare, acest drept nu este unul „cuvenit” pentru un astfel de interval de timp.

Pe cale de consecință, indemnizația de hrană nu poate fi luată în considerare în calculul indemnizației de concediu de odihnă, deoarece o astfel de indemnizație nu constituie un drept salarial „cuvenit” pe perioada acestui concediu. Or, aşa cum s-a arătat mai sus, indemnizația de hrană nu intră în sfera ,,remunerației obișnuite” a angajatului, câtă vreme nu este vorba de un element salarial indisolubil legat de exercitarea sarcinilor de serviciu sau de statutul profesional; nu reprezintă un inconvenient legat de executarea sarcinilor; iar parcursul legislativ referitor la acest drept este total diferit de cel al sporului analizat de Î.C.C.J., de la momentul consacrării legislative a indemnizației de hrană intervenind situaţii de restrângere şi suspendare a dreptului de a primi această indemnizaţie. Aşadar, situaţia indemnizaţiei de hrană este diferită de cea a sporului de condiții vătămătoare, se arată în dosarul consultat de FANATIK.

Totodată, instanța a reținut că dispozițiile din contractele colective de muncă invocate de reclamanți, conform cărora indemnizația de hrană este inclusă în calculul indemnizației de concediu, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile legale evocate mai sus referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel că nu pot produce efecte în sensul urmărit de reclamanți. Pentru aceleași motive, instanța nu poate da efecte juridice adresei nr. 820 MCV/29.03.2023 emise de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. În considerarea celor mai sus prezentate, Tribunalul a constatat că este nefondată pretenția cu caracter principal formulată de reclamanți în cuprinsul primului capăt al acțiunii și, pe cale de consecință, aceeași soluție se impune și în privința pretențiilor de acordare a diferențelor dintre indemnizația de concediu încasată şi ce cuvenită, precum şi a celor cu caracter accesoriu (actualizarea cu inflația și acordarea dobânzii legale). Pe 12 iunie 2024, Tribunalul București a respins cererea Mădălinei Corlățean și a colegilor ei. Sindicatul a formulat apel, iar Curtea de Apel București, pe 3 februarie 2025, a suspendat judecata apelului până la soluţionarea de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a cauzei C-706/23, Şcoala gimnazială „Mihai Eminescu”.