Silvio Berlusconi nu mai este, oficial, patronul Milanului. Magnatul italian a finalizat vânzarea clubului către grupul condus de Li Yonghong.

“Fininvest a finalizat vânzarea către Rossoneri Sport Investment Lux a pachetului de 99,93 procente din acţiunile clubului AC Milan. Actele semnate astăzi oferă efect imediat actelor de vânzare întocmite între Danilo Pellegrino, director general al Finivest, şi David Han Li, reprezentantul celor de la Rossoneri Sport Investment Lux”, se arată în comunicatul clubului milanez. Glumind puţin, putem vorbi acum de “dragonul” milanez. Nu de “diavolul” milanez”!

Ce se întîmplă cu fotbalul european? Încotro ne îndreptăm? FANATIK.RO face o succintă radiografie a campionatelor importante, cele cinci forţe ale Europei, Anglia, Franţa, Spania, Italia şi Germania, pentru a vorbi, cu date concrete, despre cum stau lucrurile în acest moment.

Liderul britanic

Fenomenul globalizării a lovit puternic şi în lumea sportului, în general, şi a fotbalului în special. Început cu celebra reformă Bosman, care făcea posibil ca în campionate şi cupe europene echipele să intre pe teren cu un adevărat Turn Babel de seminţii ale pământului şi care a dus în repetate rânduri la paradoxala situaţie de a avea în formula de start, în diferite campionate, inclusiv cel autohton, cazul CFR Cluj, numai jucători străini, fenomenul s-a extins în ultimii ani la nivelul proprietarilor de cluburi.
La acest capitol, Anglia deţine un record care, cu siguranţă, nu e deloc aplaudat de autohtoni, dar care se justifică prin faptul că prezenţa acestor oameni cu potenţă financiară foarte mare, care au cumpărat cluburi din toate diviziile, poate permite acelor echipe să se manifeste la un alt nivel pe piaţa transferurilor, şi, implicit, să-şi creeze loturi mult mai competitive.
Anglia a dat semnalul, dar nu a rămas un caz singular. Spania, Franţa, Italia şi, de ultimă oră, Germania, prin modelul RB Leipzig, arată că tot ce contează astăzi este banul, pentru că însuşi sportul reprezintă o industrie de proporţii colosale.

ANGLIA

Vom lua doar cluburile din primul eşalon, deşi sunt foarte multe şi în ligile inferioare care au proprietar din afara Insulei, toţi promiţând construcţia unor mega-echipe, care să devină invincibile peste noapte.
CHELSEA: Roman Abramovich – Rusia
CRYSTAL PALACE: are 3 proprietari – Joshua Harris şi David Blitzer, ambii din SUA, şi un englez, Steve Parish
EVERTON: principal acţionar Farhad Moshiri – Iran (cu rezidenţă la Monte Carlo)
HULL CITY: Assem Allam – Egipt (cu cetăţenie britanică)
LEICESTER: Vichai Srivaddhanaprahba – Thailanda
LIVERPOOL: Fenway Sports Group – companie americană
MANCHESTER CITY: City Football Group – Emiratele Arabe şi parteneri China Media Capital şi CITIC Capital, ambele din China
MANCHESTER UNITED: Malcolm Glazer – SUA
SOUTHAMPTON: familia Liebherr – Elveţia
SUNDERLAND: Ellis Short – SUA
SWANSEA: Jason Levien şi Steve Kaplan – SUA
WATFORD: Gino Pozzo – Italia
WEST BROMWICH: Guochuoan Lai – China

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

SPANIA

ATLETICO MADRID: Wang Jianlin (20%) – China
ESPANYOL: Chen Yanseng – China
GRANADA: Jiang Lizhang – China
MALAGA: şeic Abdullah bin Nasser – Qatar
VALENCIA: Peter Lim – Singapore

FRANŢA

LILLE: Gerrard Lopez – luxemburghez de origine spaniolă
LYON: 20% acţiuni IDG Capital Partners – SUA
MARSEILLE: Franck McCourt – SUA
AS MONACO: 63% acţiuni Dmitri Rîboloviev – Rusia
NANTES: Waldemar Kita – Polonia
NICE: 80% acţiuni consorţiul americano-chinez International Investor Group
PSG: Qatar Sports Investments – Qatar

GERMANIA

RB Leipzig: parte componentă a proiectului mondial al Red Bull (Austria, SUA, Brazilia)

ITALIA

BOLOGNA: BFC 1909 Lux Spv, proprietar Joey Saputo – Canada
INTER: Suning Holdings Group – China
AC MILAN: Rossoneri Sport Investment Lux – China
AS ROMA: James Pallotta – SUA

MANCHESTER UNITED

Urâţi cu patimă de fani!

Până în 2005, patron al clubului a fost scoţianul Rupert Murdoch, un mogul al mass-mediei din Insulă. După acesta, pentru o scurtă perioadă au fost John Magnier şi JP McManus, doi apropiaţi ai lui Sir Alex Ferguson, parteneri în cursele de cai. Din 2005, îşi face apariţia americanul Malcolm Glazer, care preia 28,7% din acţiuni. Timp de 5 ani, acesta a reuşit să crească gradual în câştigarea de acţiuni, el fiind dur contestat de suporteri, care în cele din urmă şi-au creat propria lor echipă în Liga 7, United of Manchester. Din 2011, familia Glazer a devenit „number one” pe „Old Trafford”, iar doi dintre fiii magnatului american conduc acum clubul.

Digisport.ro

Ilie Năstase a văzut "bijuteria" de 2,8 milioane € a lui Ion Țiriac și a făcut gluma zilei

Familia Glazer deţine în fotbalul american echipa Tampa Bay Buccaneers, cu care a câştigat Super Bowl în 2003. Antipatia faţă de membrii familiei Glazer a rămas la fel de puternică, poate şi pentru faptul că United nu a câştigat nici un trofeu european de la venirea lor ca patroni cu drepturi depline.

CHELSEA

Reuşite istorice cu Abramovich

Echipa a fost preluată de la Ken Bates în 2003 de miliardarul rus Roman Abramovich, actualmente locul 151 între bogaţii planetei, cu o avere estimată la 8 miliarde de euro. A fost îndelung contestat de presa britanică, pentru că s-a scris mult despre relaţiile sale cu mafia rusă, cu fostul KGB, cu preşedintele Boris Elţîn, dar iată că Abramovich a intrat în al 14-lea an de când are Chelsea şi ce a reuşit el la acest club nu a mai făcut nimeni vreodată. Titluri şi cupe în Premier League şi mult dorita Ligă a Campionilor, poate când părea mai puţin probabil, acasă la Bayern, în finala de la München.

MANCHESTER CITY

Visând la Messi

O echipă care în mod sigur nu ar fi ajuns vredoată în elita fotbalului englez, dacă viaţa nu ar fi luat, începînd din 2008, o turnură favorabilă de excepţie. Primul ministru din Emiratele Arabe Unite, şeicul Mansour bin Zayed al Nahyan, a preluat clubul de la thailandezul Thaksin Shinawatra, care nu reuşise mare lucru. Astăzi, arabii au parteneriat solid din China şi ambiţia lor este nu numai să câştige Preimer League, ceea ce au reuşit de două ori, ci să se consacre la nivel european prin Liga Campionilor. Acest lucru reiese chiar în acest sezon mai pregnant decât oricând, odată cu aducerea celui mai titrat antrenor din istoria clubului, spaniolul Pep Guardiola. În privinţa banilor pe jucători, cei din Emirate nu s-au uitat niciodată la sume, putând face orice achiziţie, iar visul cel mare este aducerea lui Lionel Messi de la Barcelona, pentru care ar plăti şi 150 de milioane de euro. Anul acesta e scoasă din lupta pentru titlu.

LEICESTER CITY

N-a dansat decât o vară…

Este clubul care a săvârşit cea mai mare minune din istoria Premier League sezonul trecut. Acum, însă, petrecerea s-a terminat şi „vulpile” sunt mai degrabă aproape de un şocant parastas la numai un an distanţă. Minunea s-a produs sub patronatul unui grup thailandez, care, evident, nu se compară ca forţă financiară cu Chelsea, Manchester United, Manchester City sau Liverpool, dar iată că tocmai de aceea surpriza a fost şi mai greu de crezut până ce a devenit reală matematic. S-a vorbit la Leicester şi de prezenţa unor călugări budişti, veniţi din cele mai sfinte locuri, care au sfinţit stadionul şi vestiarul şi, coincidenţă sau nu, rezultatul a fost acest unic titlu din istoria clubului. Mai mult ca sigur că Leicester n-a dansat decât o vară şi îşi va relua viaţa ei plină de suspans din zona suspinelor.

FC LIVERPOOL

Nu se pricepe la antrenori

Poate cel mai iubit club din Anglia a trecut din 2010 în proprietatea americanului Tom Werner, care deţine şi echipa de baseball Boston Red Sox. A fost o vânzare care i-a înfuriat enorm pe fani, care mult timp nu au conceput ca un yankeu să vină şi să fie patron pe „Anfield Road”. Werner nu este tipul de patron care să arunce sume uriaşe pentru transferuri. Nu are prea multă experienţă în soccer şi multe din alegerile sale, aşa cum a fost aducerea ca antrenor a lui Brendan Rodgers, a iritat publicul şi l-a făcut antipatic. Şi-a spălat acum din păcate, odată cu venirea pe bancă a germanului Jürgen Klopp, dar şi anul acesta „The Reds” vor privi cum alţii culeg toţi laurii şi e clar că dacă vrea cu adevărat trofee Werner va trebui să bage bani serioşi ca să facă o echipă puternică.

PSG

A reuşit numai pe plan intern

În Franţa, clubul emblemă a fost mai mereu Olympique Marseille, în timp ce PSG nu a avut impact mare nici măcar printre fanii din capitala Franţei. Ani de zile clubul s-a aflat pe mâna lui Michel Denisot şi a celor de la Canal Plus. Nu au existat lucruri extraordinare, PSG fiind o echipă cuminte, care ieşise din tipar în 1996, când a reuşit, pe neaşteptate, să câştige Cupa Cupelor. Totul s-a schimbat incredibil din 2011. Clubul a fost preluat de un om de afaceri din Qatar, Nasser Ghanim Al-Khelaifi, fost jucător de tenis şi brusc Ligue 1 s-a înclinat spre Paris. Nu chiar din primul an, când Montpellier a fost un Leicester în variantă franceză, dar după anul de acomodare au început să curgă trofeele, însă, numai pe plan intern. Practic, adunând mari vedete, în frunte cu Zlatan Ibrahimovic, PSG a ucis campionatul din Ligue 1, defilând cu autoritate. Însă marea lovitură, în Europa, lipseşte.

OLYMPIQUE MARSEILLE

De la extaz la agonie cu Tapie

Clubul cu cei mai mulţi suporteri în Franţa a fost la apogeu în perioada în care omul cheie s-a numit Bernard Tapie, un politician şi om de afaceri care a trecut-o pe Olympique cu acţiunile sale de la extaz la agonie. Pentru că imediat ce echipa devenea în 1993 primul club francez care câştiga cea mai importantă competiţie europeană intercluburi, a venit vestea-ghilotină din Franţa: retrogradarea echipei în a doua divizie ca urmare a faptului că Tapie cumpărase un meci de la Valenciennes! Nu peste mult timp şi Tapie a ajuns după gratii pentru alte lucruri necurate săvârşite, de această dată ca om politic şi de afaceri. Echipa nu a mai avut strălucire şi a pălit mult ca performanţe. Acum, însă, speranţele ca începând din viitorul sezon „Velodrome” să fie iarăşi arena marilor performanţe sunt mai mari ca oricând, odată cu preluarea recentă a clubului de către americanul Franck McCourt, care în SUA este proprietar al celebrului Los Angeles Marathoon. McCourt a anunţat că nu a venit să piardă timpul şi la vară va face o campanie agresivă de achiziţii, pe care a început-o de acum cu repatrierea de la West Ham a lui Dimitri Payet, pentru care a plătit 28 milioane de euro.

INTER MILANO

Buget uriaş de transferuri din China

Este unul dintre cele mai prestigioase cluburi din Italia. Inter are o vitrină impresionantă de trofee în Italia şi în Europa, acolo unde a cunoscut mari satisfacţii în Cupa Campionilor şi recent în Liga Campionilor, competiţie câştigată cu Jose Mourinho pe bancă şi cu Cristi Chivu în teren. Ultimul patron autohton a fost Massimo Moratti, un bogat industriaş din industria petrolului. El a preluat tradiţia familiei de la tatăl său, Angelo Moratti. Dar în 2013, Moratti i-a şocat pe fani, odată cu decizia de a vinde clubul unui grup indonezian, avându-l în frunte pe Erick Thohir, care e şi patronul echipei DC United din SUA. Nu a fost, însă, mişcarea fericită pentru a ridica din nou Inter la rampă şi după numai 3 ani indonezianul s-a retras, cedând Interul în iunie 2016 grupului chinez Suning Sports. Clubul a fost vândut pentru suma de 300 de milioane de euro. Chinezii l-au pus antrenor pe fostul internaţional olandez Frank de Boer, care, însă, a fost un fiasco şi abia acum, cu Stefano Pioli, Inter şi-a revenit, dar prea târziu. Oricum, la vară, chinezii vor să facă o echipă stelară, bugetul de transferuri fiind de 250 milioane euro.

150 de milioane de euro este gata să plătească patronatul arabo-chinez de la Manchester City pentru „barcelonezul” Lionel Messi
300 de milioane de euro au dat chinezii pe Internazionale Milano

740 de milioane de euro va plăti investitorul chinez pentru acţiunile de la Milan, 220 de milioane fiind datorii ale clubului

250 de milioane de euro va fi bugetul de transferuri al lui Inter Milano în vara viitoare
14 ani are Roman Abramovich în fruntea lui Chelsea, cea mai prolifică perioadă din istoria clubului londonez