Au câştigat meciul vieţii! Ei sunt sportivii care AU ÎNVINS cancerul

Într-o perioadă că în care cancerul face victime peste tot în lume şi loveşte necruţător, indiferent de vârsta persoanelor afectate, mulţi sportivi celebri au luptat cu încăpăţânare împotriva maladiei şi au ieşit, în cele din urmă, învingători.

Au fost faimoşi, au câştigat o mulţime de bani, şi-au permis tot ce şi-au dorit, vile, maşini, iahturi, au avut lângă ei cele mai frumoase femei, dar toate au pălit pentru aceşti sportivi faimoşi când s-au trezit pe nepusă masă faţă în faţă cu moartea. Spre lauda lor, au privit-o pătrunzător, încercând parcă să o intimideze şi au început imediat cel mai greu şi mai important joc din viaţa lor, cel al supravieţuirii. Nu puţini sunt aceia care au ieşit învingători, fiind astăzi foarte bine fizic, de parcă niciodată visul cel urât nu ar fi existat şi totul s-a derulat doar în imaginaţia lor.

LANCE ARMSTRONG – Învingătorul învins

Unul dintre cei mai mari rutieri ai tutoror timpurilor, multiplu câştigător în cele mai prestigioase competiţii, chiar dacă a recunoscut că s-a dopat, a avut cea mai lungă cursă contracronometru în 1996, când doctorii l-au anunţat că suferă de cancer testicular. Maladia s-a răspândit repede la plămâni, stomac şi a ajuns până la creier. Intervenţia chirurgicală a fost una de mare succes şi ceea ce părea a fi „the end” pentru cel care are în carieră 7 titluri în Turul Franţei s-a transformat în „happy end”. Se pare că americanul a fost salvat tocmai de faptul că boala, plecând de la testicule, a fost obligat să le extirpe şi astfel s-a produs o reechilibrare hormonală în tot corpul, care l-a ajutat să elimine celulele canceroase. Învingător în lupta cu moartea, a fost învins în cea cu onoarea…

SCOTT HAMILTON – A făcut un triplu salt spre normal după numai 6 luni!
Unul dintre cei mai mari campioni ai patinajului artisic. Campion olimpic în 1984, americanul a aflat în 1997 că are cancer testicular. Niciun moment nu a acceptat ideea că ar putea fi înfrânt şi după numai şase luni de tratament revenea la normal şi de atunci nimic nu s-a mai întâmplat rău în organismul său.

MARIO LEMIEUX – Alterna antrenamentele cu chemoterapia

Hocheist de legendă din NHL, care practic a făcut din oraşul Pittsburgh o redută a acestui sport, a venit în 1992, la numai 27 de ani, cu o veste înfiorătoare. Medicii i-au descoperit şi operat un nodul la gât, iar în urma investigaţiilor s-a descoperit că avea o formă teribilă de cancer, limfomul Hodkin, o boală care de regulă nu iartă. A început o bătălie formidabilă cu un complex de proceduri medicale, în vederea stopării mai întîi a bolii şi apoi a înlăturării ei. Lemieux a fost tot timpul convins că va reuşi să revină pe gheaţă, să îşi continue cariera şi, ca urmare, a continuat să se antreneze chiar şi după şedinţele de chimioterapie. Şi după aproape un an sala din Pittsburgh a fost pur şi simplu la un pas să se dărâme, în momentul în care la Pinguins în echipă a reapărut starul care învinsese moartea.

ERIC ABIDAL – Şi-a vândut colecţia de maşini ca să-i ajute şi pe alţi bolnavi

Internaţionalul francez care a jucat ani buni la Barcelona a avut nevoie de un transplant de ficat în 2012, pentru a supravieţui. Cu un an înainte câştigase primul meci cu cancerul hepatic în urma unei operaţii, fără a întreba de ce lui i se întâmplă asta. „Există o putere mai presus decât noi toţi, care ştie mai bine ce trebuie fiecăruia. Mie cancerul mi-a schimbat viaţa. Am renunţat imediat la ceea ce nu îmi era folositor, colecţia de maşini, şi cu banii obţinuţi am ajutat pe alţi bolnavi de cancer, ca şi mine”. Din păcate, boala a recidiviat şi Abidal mai este astăzi printre noi doar pentru că a avut şansa transplantului şi pentru că acesta a fost făcut la timp şi a „prins” optim. În decembrie 2014, la 35 de ani, s-a retras din fotbal.

JOHN HARTSON – Salvat de imaginea copiilor în piscină
Puternicul vârf al lui Celtic, internaţionalul galez şi-a prevestit necazul, după ce a avut o problemă la testicule, tratată cu superficialitate, crezând că se va rezolva de la sine. Dar boala a înaintat spre plămân şi a ajuns la creier, motiv pentru care Hartson a făcut 67 de şedinţe de chimioterapie şi a fost operat pe creier. L-a ajutat enorm prietena lui, Sarah, care de îndată ce a auzit cumplita veste i-a cerut să se căsătorească, şi copiii săi, alături de care îi plăce să se bălăcească în bazin şi pe care privindu-i a căpătat forţa pentru a nu ceda. Nici astăzi nu este pe deplin OK, dar oricum pericolul morţii a fost îndepărtat, se speră, pentru totdeauna.

LIUBOSLAV PENEV – Din paradis în infern în cel mai bun an al carierei
Component al „Generaţiei de Aur” a Bulgariei, care a terminat Mondialul din 1994 pe un incredibil loc 4. La finele anului, fiul cunoscutului selecţioner Dimităr Penev a primit lovitura. Avea cancer la testicule şi trebuia să înceapă de urgenţă şedinţele de chimioterapie, urmând a fi apoi operat. Hristo Stoicikov a fost cel care a crezut cel mai mult că Liubo, care juca tot în Spania, va învinge boala şi că va reveni pe gazon. După un an de luptă victoria i-a aparţinut lui Penev, care a depăşit atunci momentul cel mai greu din viaţă.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

STILIAN PETROV – Remisie surprinzătoare, neînţeleasă nici de medici

Alt internaţional bulgar care s-a duelat cu moartea, mijlocaşul lui Aston Villa chiar a scăpat ca prin miracol din ghearele acesteia, pentru că fusese diagnosticat cu o formă de leucemie, boală care este foarte rar vindecabilă. S-a făcut o campanie formidabilă pentru ajutorarea lui Stilian, atât în Bulgaria, cât şi la Birmingham, pentru că mult timp s-a mers pe ideea că va trebui un transplant de măduvă. Însă boala a început brusc un proces de intrare în remisie, spre surpriza medicilor, care n-au aflat niciodată ce s-a întâmplat… Acum Petrov e bine, chiar dacă merge odată la şase luni să facă tot felul de analize şi de teste.

FRANCESCO ACERBI – Luptă acerbă pentru viaţă
A debutat în naţionala Italiei în 2014 în uralele unui întreg stadion. Îmbrăca tricoul „squadrei azzurra” după ce fusese nevoit să suporte un meci cu prelungiri contra cancerului testicular. Vindecat în prima fază, în 2012, s-a reîntors pentru 11 meciuri pe gazon şi părea că totul va fi bine. A fost doar o iluzie, pentru că nu trecuse nici jumătate de an când doctorii l-au anunţat că va trebui să reînceapă calvarul şedinţelor de chimioterapie, pentru că boala revenise pe neaşteptate şi sub o formă mai agresivă. Acerbi a început din nou o luptă acerbă pentru viaţa sa şi de această dată a obţinut victoria finală. De unde şi ovaţiile la debutul în naţională, dar adevăratul meci îl jucase şi îl câştigase.

ARJEN ROBBEN – Noroc că a descoperit maladia din timp

Starul lui Bayern Munchen a avut momentul de cumpănă pe vremea când abia venise la Chelsea, în 2004. A simţit de mai multă vreme o jenă testiculară, un fel de gâlmă pe care nu o băgase în seamă. În cele din urmă i-a spus medicului echipei, care a decis ca imediat să meargă împreună la un specialist. Când i s-a spus că vor mai fi necesare investigaţii suplimentare şi că va trebui să i se ia inclusiv o probă de biopsie, Robben a crezut că i-a căzut cerul în cap, după cum avea să declare ulterior. La două săptămâni i s-a anunţat diagnosticul şi în mai puţin de o lună a fost operat cu succes, având noroc de faptul că a luat totul din timp şi boala nu a apucat să evolueze spre alte organe.

KLASS INGESSON – Excepţia tragică…
Am lăsat la urmă cea mai tristă poveste, pe care cu toţii, sunt convins, ne-am fi dorit-o a fi fost tot cu happy-end, dar nu a fost aşa. La mondialul din 1994, când tricolorii pierdeau dramatic în sferturile de finală în faţa Suediei la lovituri de departajare, în echipa nordică se afla un mijlocaş cu plămâni de oţel, care ara pur şi simplu terenul, un adevărat munte de forţă şi dârzenie. Numele său era Klass Ingesson. În 2014, la numai 45 de ani, Ingesson se stingea din viaţă după o cumplită suferinţă. Câţiva ani s-a luptat cu o formă de cancer devastatoare, mielomul multiplu, care este un cancer al oaselor, pe care boala le macină până când cuprinde întregul organism şi moartea nu mai poate fi evitată. În ultimele luni de viaţă ajunsese să meargă într-un cărucior cu rotile, pentru că la el orice lovire a oaselor avea urmări tragice. În cele din urmă, nu s-a mai putut face nimic şi „muntele” Klass Ingesson s-a năruit în nefiinţă…

20 de ani avea Arjen Robben când a trecut cumpăna vieţii şi a învins un cancer testicular

28 de ani avea Liuboslav Penev în 1994, când a obţinut cel mai bun rezultat din istoria fotbalului bulgar, locul 4 la CM din SUA şi când a fost diagnosticat cu cancer testicular

9 ore a durat operaţia de transplant de ficat pe care a făcut-o Eric Abidal în aprilie 2012. În aceeaşi zi, Barcelona a jucat cu Getafe. A învins cu 4-0 şi i-a dedicat succesul. În minutul 22 al meciului, tot stadionul a scandat numele francezului, pentru că 22 purta Abidal pe tricou

„Niciodată nu m-am gîndit la moarte pentru că Dumnezeu este cel care decide. Obiectivul meu a fost mereu acelaşi: să-mi trăiesc viaţa, să joc fotbal. Am luptat pentru a putea termina într-un mod frumos, pe terenul de joc” – Eric Abidal

„Nu mai aveam nici un chef să joc, totul trecuse în plan secund. Atunci am înţeles că în viaţă contează cel mai mult familia şi sănătatea. M-am inspirat din autobiografia lui Lance Armstrong «Nu este vorba despre bicicletă» în perioada în care îmi pierdusem busola. Parcă eram legaţi printr-un fir foarte subţire” – Arjen Robben