Șprițuri de poveste. Deschidem „masa” bogată în „șprițuri de poveste” cu… tării! În partea a doua a mini-serialului FANATIK despre licorile tradiționale din toată lumea, după episodul 1, dedicat băuturilor „naționale” de la EURO 2024, vom face o „excursie bahică” prin Copa America, de la nord la sud, de la bourbonul din SUA și tequila din Mexic, la romul cubanez și caipirinha braziliană.
Plecăm din Canada, locul 2 în topul celor mai mari țări din lume (9.984.670 km²), după Rusia (17.098.242 km²), cu puțin înaintea Chinei (9.706.961 km²) și a Statelor Unite ale Americii (9.372.610 km²), cu care are cea mai lungă graniță terestră binațională de pe globul pământesc (8.891 km), conform worldometers.info. Așadar, să-i dăm… Cezarului ce-i al Cezarului!
Caesar (Cezar pe românește…) este un cocktail originar din Calgary, băut în proporții de masă în toate regiunile Canadei. Înfrățit cu Bloody Mary, conține vodcă, un amestec de suc de roșii, bulion de scoici, sos iute și sos Worcestershire. Se servește cu multă gheață, într-un pahar „tivit” cu sare pe „buze” și garnisit cu o tulpină de țelină și o bucată de lămâie. Deosebirea dintre cele două cockteiluri este bulionul de scoici, un suc de scoici obținut din moluște comestibile.
Primarul Dave Bronconnier a sărbătorit în 2009 aniversarea de 40 de ani a cockteilului Caesar declarând 13 mai 2009 drept „Ziua Caesarului”. Tot atunci municipalitatea a lansat o petiție la nivel național pentru ca această „tărie” să fie recunoscută drept „cocktailul oficial al Canadei”.
Bourbon County Kentucky (whiskey, nu… whisky!) este un dsitilat de porumb (cel puțin 51%), maturat în butoaie de stejar carbonizat. Congresul SUA a proclamat bourbonul „Spiritul național, produs distinctiv al Statelor Unite” în 1964.
„Apa de foc”, cum îl numeau indienii (mai corect spus „amerindienii”), i-a „înflăcărat” de americani încă din secolul al XVIII-lea. Bourbonul este puternic asociat cu sudul american în general și cu Kentucky în special, chiar dacă este produs și în alte state ale SUA, conform wikipedia.ro.
„Bourbonul conţine minim 51% porumb, de facto cam 70%, este baricat şi produs mai ales în statul Kentucky. Cele mai cunoscute sunt Jim Beam, Wild Turkey şi Four Roses. Al doilea tip este Tennessee whiskey, care are în plus faţă de bourbon filtrarea prin carbune din lemn de arţar şi baricul special din stejar american. Cel mai cunoscut este Jack Daniel’s. Mai există Rye whiskey, whiskey-ul de secară, conţine minim 51% secară. Apoi mai este Corn whiskey, cu minimum 80% porumb, care, fiind cel mai instabil, este lăsat șase luni la maturat în butoaie. Ultimul, dar nu cel din urmă, este Wheat whiskey sau Grain whiskey, obţinut din peste 60% grâu”, susține Casian de la snoblesse.ro, blog de educație pentru consumatorii de alcool, citat de adevărul.ro.
Binecunoscuta tequila este „o băutură distilată obținută din planta de agave albastre, în principal din zona din jurul orașului Tequila, la 65 km nord-vest de Guadalajara, dar și din Munții Jaliscan Highlands (Los Altos de Jalisco) din statul Jalisco. În 2018, guvernul mexican a aprobat o propunere de a sărbători fiecare a treia sâmbătă din martie drept Ziua Națională a Tequilei”, conform wikipedia.org.
Mexicanii au fost nevoiți să se adapteze la condițiile, implicit la resursele sărăcăcioase oferite de deșert, concret în cazul de față, la agave, mai precis la „agave azul”, adică agave albastre, o specie de cactus cu o cantitate mare de zaharuri, numite „agavine”, în special fructoză, în miez.
Legenda spune că tequila tradițională, tequila „de casă”, se făcea din agave… mestecate de femei și… scuipate în vasul în care fermenta planta! „Probabil că de aceea americanii și europenii o beau cu sare și lămâie, că să le mai taie… greața”, susține, cu umor… negru, nicidecum albastru, un articol din ziare.com.
Romul este o „moştenire culturală transmisă din generaţie în generaţie, de la un Maestro Ronero la altul, de la inimă la inimă, de la cubanez la cubanez”, spune Don José Navarro, maestru Havana Club, citat de finestore.ro.
Cuba este considerată „Insula Romului”, mulțumită climatului favorabil și solului fertil pentru cultivarea și exploatarea trestiei de zahăr. Care au dus în timp la o adevărată artă în producerea romului de către „maeştrii” cubanezi, denumiţi tradiţional „Maestros Roneros”.
„Havana Club” este de departe cea mai cunoscută marcă a romului cubanez. Amestecul de romuri „premium”, maturate, etichetate „Añejo” (învechit) asigură supremația tuturor tipurilor de „Havana Club”, atât pe piața internă, cât și cea externă.
Trebuie amintite aici și celebrele cocteiluri Cuba Libre, Mojito și Daiquiri, tradițional cubaneze, preparate în toată lumea în sute de rețete, dar toate având la bază, evident, romul, evident de preferință cubanez.
Romul mai poate fi trecut ca băutură dacă nu națională, măcar… tradițională, și pentru Jamaica, Venezuela, Bermude sau Trinidad și Tobago.
Seco Herrerano este un fel de „lichior limpede”, distilat de 3 ori din trestie de zahăr, cu 35% ABV (ABV este unitatea de măsură standard de alcool în volum). Consumat, tradițional, simplu, a devenit în timp înlocuitor pentru rom sau votcă în cocktailuri. A fost „inventat” în 1908 și este exportat în 69 de țări din întreaga lume.
Poate fi mixat cu aproape orice fel de fructe, tropicale sau nu, dar și cu alte lichioruri. „Chichita Panama”, de exemplu, unul dintre cele mai cunoscute cocktailuri pe bază de „seco”, este făcut cu suc de grepfrut și ananas. Pe partea atlantică din Panama, Seco Herrerano se bea chiar și cu lapte, cocktail cunoscut sub denumirea populară de „seco con vaca”, traducerea fiind redundantă…
El Macua este un cocktail din rom alb și sucuri de fructe, în special din guava (copac mic, cu fructe „de pădure”, cu multe semințe) și lămâie/lime. El Macua a fost încununat cu titulatura oficială de „băutura națională” în 2006, după un concurs la nivel național în plină campanie… prezidențială! Denumirea vine de la o pasăre tropicală, Pajaro Macua, originară din America Centrală.
Caipirinha este „tradicional coquetel nacional do Brasil”. Brazilia inegalabilului Pele… Iar azi, la Copa America, „concurența” lui EURO 2024, Brazilia lui Alisson, Eder Militao, Raphinha, Rodrygo, Vinicius Junior sau puștiului-minune Endrick. Antrenorul Dorival Junior a cam făcut „limpieza” în lotul „pumelor” și a lăsat „la vatră” pe Neymar, Casemiro, Richarlison, Fred, Gabriel Jesus, Bremer sau Joelinton.
Revenind din reverie la caipirinha, cocktailul național brazilian se prepară din cachaça, lămâie/lime și zahăr. Cachaça (pronunțat „kahșahsah”) este un spirt distilat făcut din suc de trestie de zahăr fermentat, denumit și „pinga” sau „caninha”, produs exclusiv în Brazilia, „cea mai populară băutură alcoolică distilată din Brazilia, spiritul național al țării”, conform site-ului de specialitate thespruceeats.com.
Hesperidina este un aperitiv tradițional argentinian, la fel de bun și ca… digestiv. Adică poate și să „deschidă” masa, și să o „închidă”. Este făcut din coji de portocale amare și dulci, are efecte antioxidante date de flavonoidele din materia primă amintită. Numele „Hesperidina” vine din mitul grecesc al Hesperidelor, nimfele serii, fiicele titanului Atlas.
Reamintim că am luat în considerare numai băuturile alcoolice și de aceea nu este specificat aici cunoscutul mate (chimarrão sau cimarrón), „obsesia” majorității fotbaliștilor nu nu ai din Argentina, ci din toată America de Sud, inclusiv, evident, cei veniți să joace în Europa.
Lionel Messi, Angel Di Maria, Lautaro Martinez, Alvarez, Mac Allister, Otamendi, Palacios, Garnacho și ceilalți „albicelestes” vor să bea mate la Cupa Mondială din Canada, Mexic și Statele Unite în 2026, unde vor încerca să cinstească memoria „monumentului” Diego Armando Maradona cu al treilea titlul suprem al „pumelor”, după cele din 1978 (Argentina) și 1986 (Mexic).
Să ne repliem, însă, la mate. Este doar un… ceai, infuzia în apă fierbinte din frunze uscate de „deyerba mate”, bogate în cofeină, servit obligatoriu cu un pai… metalic într-o… tărtăcuță de calabash (o specie de dovlecel sud american)! Mate se înscrie la „băutura națională” și în Uruguay, și în Paraguay.
Pisco sour este un cocktail din lichior pisco, distilat din struguri fermentați în alcool din regiunile viticole din Peru, dar și din Chile. „Sour” înseamnă „acru” în franceză, în cazul de față se poate spune că este vorba despre un „cocktail acru”.
„Acreala” vine de la sucul de citrice, celelalte componente fiind albuș de ou, bitter și gheață. Varianta chiliană are pisco chilian cu lime Pica și nu are albuș de ou și bitter. Există și „versiuni” cu ananas sau frunze de cola.