Dorin Dobrincu este cercetător la Institutul A. D. Xenopol, din Iași. Este familiarizat cu zona estică a Europei și specialist în problematica anticomunismului. Istoricul a analizat, în exclusivitate pentru FANATIK, implicarea României în războiul din Ucraina, afirmând că, „din punctul de vedere al declarațiilor politice, am jucat corect, așa cum se așteptau și aliații occidentali, dar nu ne-am dezmințit de declarațiile șmecherești”.
Istoricul Dorin Dobrincu observă că, față de sfârșitul lunii februarie, mai exact din data de 24, „de când avem de-a face cu agresiunea rusă, Ucraina rezistă, Rusia a început să-și limiteze raza de acțiune, deși ambițiile sale rămân mari”.
În privința Europei, consideră că solidaritatea în fața acestei agresiuni a fost una dintre surprizele plăcute, chiar dacă există diverse jocuri vizibile în cadrul Uniunii Europene. Ajutorul anglo-american pentru Ucraina a fost esențial. Importantă este, însă, situația țării noastre, în ansamblul acestui conflict, care, din nefericire, se anunță unul de durată…
„România a jucat corect, așa cum se așteptau și aliații occidentali, și cum anticipa partea pro-europeană a opiniei publice. Însă România este parte occidentală, prin prisma cluburilor europene de valori, iar aici mă refer la UE și la NATO, și cred că, totuși, din punct de vedere intern, lucrurile sunt mult mai complicate”, ne-a precizat interlocutorul nostru.
Dobrincu a subliniat importanța discursurilor publice și este convins că, din acest punct de vedere, clasa politică din țara noastră rămâne deficitară, în raport cu situația internațională.
„Dincolo de jocul declarațiilor politice, România a făcut multe lucruri pentru Ucraina, dar are o prestație modestă în comparație cu alte țări din estul Uniunii Europene și al NATO. La începutul războiului, România a condamnat actul de agresiune și și-a declarat sprijnul față de Ucraina. Dar șocul primirii refugiaților nu a fost resimțit de autoritățile române, într-o primă fază, ci mai mult de către ONG-uri și de societatea civilă. Autoritățile s-au mobilizat mai greu, iar acest lucru ne spune multe, referitor la eficiența sistemului”, a argumentat istoricul.
Partenerul nostru de dialog este de părere că eficiența autorităților române a fost destul de redusă, comparativ cu ceea ce se întâmplă pe flancul estic al NATO și al UE. Domnia sa consideră că au existat momente în care au apărut mai multe date referitoare la ajutorul oferit Ucrainei de anumite țări europene sau din partea unor țări dinafara UE, precum SUA sau Canada.
„În primele luni, România s-a pronunțat destul de modest, cu excepția ajutorului oferit refugiaților”, consideră Dorin Dobrincu.
Argumentul intervievatului nostru este următorul: „România s-a comportat modest la capitolul ajutorului militar sau de altă factură. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, dar ne aflăm la o diferență de ani lumină față de alte țări. Și nu mă refer aici la Polonia, care se situează foarte sus în comparație cu noi, dar poate că Țările Baltice reprezintă un exemplu potrivit”.
Până la urmă, posibilitățile unei țări de a oferi sprijin extern sunt legate de capacitate și de gestionarea resurselor. Din acest punct de vedere a fost necesar ca discuția să revină la politica internă…
„Nu știu dacă a fost vorba doar despre resurse, cât mai mult despre disponibilitate. România nu are mari capacități militare pe care să le pună la dispoziția Ucrainei, dar poate oferi muniție și ajutoare pentru spitale. Cred, însă, că politicienii noștri s-au ascuns mult timp în spatele unor declarații șmecherești, de tip… local. L-am auzit mai ales pe ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, și pur și simplu am avut senzația că ne „face” din cuvinte”, a atacat Dorin Dobrincu.
Istoricul este de părere că „interesul major al statului român și al comunității politice românești – pentru că România nu înseamnă doar Iohannis sau Aurescu, ci toți cetățenii acestei țări – ar trebui să fie sprijinirea Ucrainei, pentru că această țară, în condițiile în care rămâne solidă și se opune Rusiei, este o pavăză pentru noi”.
Dorin Dobrincu susține că faptul că, dincolo de declarațiile „frumoase”, nu s-a putut face mai mult pentru Ucraina ține mai mult de disponibilitățile noastre.
„Atunci când ministrul de Externe al Ucrainei, Dmitri Kuleba, ne-a vizitat țara și s-a întâlnit cu Bogdan Aurescu, a fost diplomat. A spus că România face ce trebuie, în condițiile în care altora, precum ungurilor sau nucleului inițial dur al UE, adică francezilor și germanilor, li s-a reproșat foarte dur o atitudine duplicitară”, a remarcat intervievatul FANATIK.
Cercetătorul este de părere că acest fenomen este explicabil din două puncte de vedere. În primul rând, în opinia sa, probabil că România nu era capabilă de o reacție mai amplă, dar, în același timp, susține că ucrainenii au nevoie de ce le putem oferi.
„Suntem o țară vecină, avem cea mai importantă graniță europeană, pe aici se desfășoară atât transporturile umanitare, cât și transporturile lor de grâne și de alte mărfuri. Sigur, ucrainenii primesc sprijin, dar, în acealași timp, trebuie să producă”, a continuat Dobrincu.
Partenerul nostru de dialog consideră comportamentul României ca fiind explicabil din prisma istoriei ultimelor decenii: „Ultimii 31 de ani, care s-au scurs de când Ucraina și-a proclamat independența, au fost mai degrabă problematici. Neîncrederea, existentă de ambele părți, propaganda din cele două țări, toate acestea au contat. Ucrainenii știu că, de-a lungul vremii, au avut mari probleme cu românii, legate de Bucovina, de ce s-a petrecut la Odessa, în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial sau, mai recent, în Transnistria”.
Evident, este valabilă teoria reciprocității: „Din punctul nostru de vedere, lucrurile s-au petrecut în oglindă, dacă ne amintim ce s-a întâmplat în Bucovina și în sudul Basarabiei. Problemele au continuat în anii ’90, cu Canalul Bâstroe și cu Insula Șerpilor. Practic, până la invazia rusească din estul Ucrainei, din anul 2014, nu au existat eforturi de cunoaștere și de modernizare a relațiilor, din partea ambelor țări”.
Istoricul Dorin Dobrincu este de părere că, de ambele părți, a fost pus un accent foarte mare pe istorie, iar, în ceea ce privește România, totul a fost subordonat perspectivei etno-culturale.
„Mai exact, întrebarea a fost ce se întâmplă cu etnicii români din Ucraina. Acest aspect a fost vizibil, inclusiv la începuturile acestui război, din partea liderilor AUR și ai PSD. Fără a renunța la identitatea națională și culturală, există o problemă, din acest punct de vedere, pentru românii și pentru moldovenii care trăiesc pe teritoriul Ucrainei”, a argumentat interlocutorul nostru.
Cercetătorul este de părere că ar trebui să privim lucrurile la nivel macro. Mai exact…
„Dacă rușii ajung la Prut sau la Nistru, cu cine va trebui să negocieze România situația etnicilor? O Ucraină legată de Europa ar ajuta la depășirea acestor „neamiciții” sau adversități vechi. După părerea mea, România mai are multe de făcut în relația cu Ucraina. Dar cred că ar trebui să jucăm mai inteligent, și nu printr-o politică de tip provincial. Dincolo de interesele noastre, trebuie să înțelegem că lucrurile nu se învârt în jurul Bucureștiului. Ar fi cazul să observăm, în permanență, marele tablou”, a încheiat Dorin Dobrincu.