Stația de metrou în care s-a dezvoltat un adevărat ecosistem este și una dintre cele mai frumoase din lume. A fost descoperită aici chiar și o viețuitoare foarte rară, iar dacă vei ajunge vei fi cu adevărat impresionant.
Sub Stockholm circulă una dintre cele mai frumoase rețele de metrou din lume. Începând cu anii 1950, majoritatea stațiilor au fost decorate cu picturi, instalații artistice, sculpturi și mozaicuri create de peste 150 de artiști.
Stația Kungsträdgården se face însă remarcată. Aceasta s-a transformat într-un adevărat ecosistem în ultimii ani. Nu este doar una dintre cele mai impresionante din punct de vedere artistic, ci și cea mai adâncă. Totodată, după cum au descoperit recent cercetătorii, adăpostește propriul său ecosistem autosuficient.
Stația de metrou Kungsträdgården a fost inaugurată în 1977, după numeroase controverse. De-a lungul anilor 1950 și 1960, mari porțiuni din centrul Stockholmului au fost demolate și înlocuite cu clădiri moderne.
Populația Stockholmului era foarte sătulă de toate aceste construcții. Astfel, când au fost anunțate planurile de construire a noii stații de metrou Kungsträdgården, lucrurile s-au încins. Intrarea planificată la noua stație urma să fie amplasată într-un parc și ar fi necesitat tăierea unui număr de ulmi bătrâni.
Au urmat proteste, oamenii s-au legat cu lanțuri de copaci, iar demonstranții s-au ciocnit cu poliția. Totuși, rezidenții au câștigat. Astfel, intrarea planificată a fost mutată într-un loc diferit. De atunci, în stația Kungsträdgården, la 112 metri sub pământ, s-au întâmplat tot felul de lucruri bune.
Vizual, aceasta este una dintre cele mai fascinante stații de sub Stockholm. Secțiuni de stâncă expusă ajung până la tavane arcuite decorate cu mozaicuri colorate. Totodată, lucrări de artă originale atârnă sau sunt pictate direct pe pereți.
Relicve din unele dintre vechile case demolate în timpul reamenajării centrului Stockholm apar, de asemenea, în stație: statui vechi, coloane sculptate complicat, fântâni de apă vechi și multe altele.
Kungsträdgården a devenit faimoasă și pentru o caracteristică mai puțin evidentă. De la construirea sa, stația și-a dezvoltat propriul ecosistem autosuficient, cu organisme mai des întâlnite în peșteri și grote decât în metrouri.
În 2012, în timp ce stația era închisă pentru lucrări la calea ferată, o echipă de cercetători a mers să preleveze probe din pereții goi de granit. Ulterior, aceștia au găsit o întreagă gamă de viețuitoare. În mod surprinzător, au descoperit și un păianjen pitic de peșteră rar.
Este vorba despre Lessertia dentichelis, care nici măcar nu ar trebui să existe în nordul Europei. Se crede că arahnidul de 3 milimetri a făcut autostopul pe echipamentul de construcție adus din Europa Centrală în timpul construcției metroului.
Ulterior, în 2016, oamenii de știință au descoperit și o ciupercă necunoscută până atunci pe pereții stației. Ecosistemul este alimentat de iluminatul artificial al stației, precum și de creta care se scurge din tavanul construit de om.
Chiar și pasagerii care trec prin stație în fiecare zi oferă o sursă constantă de molecule bogate în energie, precum părul și alte resturi umane, notează cei de la atlasobscura.com.