Bancurile despre ardeleni taxează, de cele mai multe ori, lentoarea, întârzierea din reacții, calmul exagerat. Se face haz de necaz însă, de cele mai multe ori, pentru a atenua prejudecățile, pentru a taxa stereotipurile. La derbyul Clujului de ieri, 31 martie, destinul fotbalistic n-a mai fost unul ardelenesc, ci a luat-o înainte, hotărând să le facă o farsă celor de la CFR. Ca și cum 1 aprilie ar fi venit, de data asta, mai devreme, nu cu proverbialul delay!
„Este cel mai nedrept rezultat din toată cariera mea!”, avea să spună Dan Petrescu la câteva minute după terminarea unei partide pe care a dominat-o de la un cap la altul, dar pe care n-a putut s-o controleze decât în câteva momente ce puteau să fie hotărâtoare. Afirmația mult-încercatului tehnician al oaspeților ar putea fi atinsă de subiectivism dacă n-ar fi fost întărită de fair-play-ul lui Alex Chipciu, omul pe care-l așteptăm cu toți la interviuri cu un interes mai mare, uneori, decât poate genera meciul de dinainte. „N-am suferit de mult atâta cît am făcut-o în seara asta!”, a spus Alex, ale cărui crampe musculare din finalul jocului ieșiseră la declarații mai repede decât purtătorul lor.
Alex nu minte. Nu știe și nu-i place. La el ce-i în gușă și-n căpușă. „N-am mai avut crampe de când jucam la juniori”, a completat el pentru a sublinia atât valoarea adversarului de ieri, cât și, spun eu, pentru a confirma că episodul în care a rămas căzut pe gazon în final de meci nu face parte din categoria tragerilor de timp, a „cârceilor de rezultat”, pe care-i vedem la alții, nu și la el.
Da, CFR a fost echipa care se poate văita că soarta a intentat divorț de ea aseară. Cifrele de la capătul derbyului confirmă că echipa mai pragmatică a fost Universitatea.
Așadar, CFR a fost de 6 ori mai periculoasă (XG) decât U, a tras de 5 ori mai mult la poartă și a nimerit ținta de două ori mai mult. Când scorul final e 1-0 pentru „Șepcile roșii”, nu poți să te gândești la altceva decât la o păcăleală de 1 aprilie.
Cu Neluțu Sabău pe bancă și cu Mircea Lucescu în tribună meciul de aseară mi-a amintit că ”Moțul” știe bine să joace astfel de jocuri. În urmă cu 16 ani, pe când antrena Timișoara, Sabău a reușit marea performanță de a elimina Șahtiorul lui nea Mircea. După un 2-2 în Ucraina, bănățenii au închis poarta acasă, au avut un Pantilimon în mare formă, un public la fel de cald ca aseară și au terminat cu acel 0-0 care să-i permită calificarea mai departe. Și atunci, ca și acum, și-a asumat cifre de joc proaste pentru un rezultat bun. În fața câștigătoarei la zi a Cupei UEFA.
Da, aseară se poate discuta de șansă. Dar cum facem cu șirul de 3 înfrângeri la rând în actualul campionat pe care universitarii le livrează vecinilor din deal? Aici nu prea mai poate interveni doar destinul, ci poate un complex de dată recentă care să se fi instalat în mintea și în picioarele combatanților.
Pe lângă această realitate, care, iată, o duce pe Universitatea în poziția de a putea visa în continuare la cea mai mare performanță din istoria clubului, o alta ne face să privim cu sprâncenele ridicate acest cel mai disputat campionat din câte am avut în ultimii zeci de ani. Anume că trupa lui Sabău se simte bine în meciurile cu adversari tari. Dacă nu credeți, priviți rezultatele alb-negrilor din sezonul regular în compania echipelor calificate în play-off.
Dacă vom face o proiecție în viitor e posibil ca, ușor-ușor, U Cluj să urce treptele spre Europa. Iar când le va fi terminat va fi final de mai, nicidecum 1 aprilie!