România se pregătește, cel puțin pe hârtie, să intre în rând cu Europa cu privire la utilizarea pe scară largă a mașinilor electrice. În timp ce guvernanții ne spun că este o soluție cât se poate de fiabilă lipsesc, totuși, stațiile de încărcare a autovehiculelor, iar pentru asta s-a găsit o soluție, Ministerul Transporturilor lansând și un ghid pentru cei care vor să contribuit la tranziția verde.
Joi, 18 decembrie 2025, Ministerul Transporturilor a publicat un ghid pentru firmele mici și mijlocii care vor să contribuie la construirea unei adevărate rețele de stații de încărcare a mașinilor electrice la nivel național. În Monitorul Oficial, Guvernul României explică, pe larg, în ce condiții se dau banii și despre ce sumă este vorba.
Pe înțelesul tuturor, statul își propune să rezolve una din cele mai mari probleme ale șoferilor de mașini electrice: unde își încarcă automobilele dacă parcurg o distanță lungă? Proiectul prevede construirea unei rețele naționale de încărcare amplasate strategic, astfel încât conducătorii auto să nu rămână în mijlocul drumului, pentru că li s-a descărcat bateria.
Pentru asta, România pune în joc aproximativ 300 de milioane de euro, bani nerambursabili din fonduri europene. Nu e vorba de o singură rundă de finanțare, ci despre mai multe proceduri de ofertare concurențiale, până când bugetul se va epuiza.
Banii pot fi primiți de microîntreprinderi, dar și de companii mari, inclusiv de din statele membre ale Uniunii Europene. Stațiile, conform proiectului consultat de FANATIK, urmează să fie amplasate exclusiv pe drumurile administrate de CNAIR, adică pe infrastructura rutieră principală a țării.
Mai trebuie să precizăm faptul că statul nu dă bani oricui. Sunt excluse, așadar, anumite domenii: nu se dau fonduri pentru agricultură, pescuit, exporturi sau pentru activități care nu corespund regulilor Uniunii Europene. Totodată, nu pot primi bani firmele aflate în dificultate, companiile care au pierderi considerabile sau sunt în insolvență. Pentru a înțelege mai bine documentul pus la dispoziție de Ministerul Transporturilor, trebuie explicat ce înseamnă, de pildă, „procedura de ofertare concurențială”: vorbim de o competiție între firme, după care statul alege proiectele care cer cei mai puțini bani pentru cele mai bune rezultate.
Nu toți cei care aplică primesc automat finanțare, ci se face o selecție. Apoi, prin „costuri eligibile” înțelegem acele cheltuieli pe care statul le poate deconta: construirea efectivă a stațiilor de încărcare, instalarea lor în puncte-cheie, extinderea precum și modernizarea celor deja existente. TVA-ul va fi suportat din bugetele firmei câștigătoare a unui proiect.
Documentul explică și care sunt acele vehicule electrice care pot fi încărcate la stațiile de pe drumurile expres și autostrăzi: orice mașină, motocicletă, camion sau autobuz care funcționează exclusiv pe bază de energie electrică. Stațiile de încărcare trebuie să fie accesibile publicului și să accepte plăți electronice, să funcționeze non-stop.
Firmele nu pot să înceapă construcțiile stațiilor înainte de depunerea cererii de finanțare. Dacă o întreprindere, oricât de bine ar fi intenționată, începe lucrările mai devreme, fără un aviz clar, pierde automat ajutorul de la stat. Ideea guvernanților este una cât se poate de limpede: ajutorul acordat trebuie să fie un stimulent real, nu o recompensă pentru ceva deja făcut.
Există și un termen-limită până la care trebuie finalizate lucrările: 30 iunie 2030. Pentru vehiculele mari, cum sunt camioanele sau autobuzele, cerințele sunt stricte: stațiile trebuie să aibă putere foarte mare, de ordinul sutelor de kilowați pentru ca încărcarea rapidă să fie posibilă. Apoi, dacă o firmă ia banii și nu își duce la capăt angajamentele, statul poate opri finanțarea și să ceară returnarea banilor acordați, cu dobândă. Ghidul pentru cei care solicită ajutorul de la stat poate fi accesat pe site-ul oficial al ministerului.
Cum stau celelalte state membre ale Uniunii Europene la acest capitol? Germania avea, până în 2024, peste 150.000 de puncte de încărcare. Dacă vorbim despre stații publice, acestea ajung la un număr de 125.000. În Italia, numărul stațiilor ajungea, anul trecut, la 58.000, în Spania la aproximativ 50.000, iar în Franța, la fel ca Germania, la 150.000.