A impresionat la FC Braşov ca şi idolul său din copilărie, Marius Lăcătuş. Steaua, Dinamo şi Rapid s-au bătut pentru semnătura sa. Cîştig de cauză a avut Gigi Becali. Spre satisfacţia mijlocaşului născut la Brăila. Stelist de mic. Alexandru Chipciu. Cursele sale în bandă au avut darul să ne cucerească. Indiferent că sîntem sau nu stelişti. „E fotbalist, neică!”, a fost concluzia tuturor. A fost. Pentru că, din păcate, în primul rînd pentru Steaua, dar şi pentru echipa naţională, Chipciu a intrat într-o pasă neagră.
Declinul a început spre finalul anului trecut. Steaua – Astra 0-1. Alex a fost înlocuit în minutul 28. A marcat un gol, anulat pe motiv de ofsaid, şi s-a accidentat. În cădere şi-a prins piciorul în gazonul de pe stadionul piteştean „Nicolae Dobrin” şi s-a accidentat la genunchiul drept. Lovitură cruntă pentru Chipciu. A stat ceva timp în afara gazonului. Dar, logic, nu a cedat. A revenit pe teren. Spre satisfacţia staff-ului campioanei. Suporterii nu au, însă, răbdare cu cel care este… era… părerile sînt foarte împărţite… văzut ca noul Marius Lăcătuş. Steliştii, din peluză pînă-n iarbă, vor o „fiară” pe teren. Un jucător care nu are mamă, nu are tată pe dreptunghiul verde. Chipciu vrea să ajungă un idol. Pune suflet. Se luptă. „Moare” pe teren. Dar nu mai este jucătorul din trecut. „E expirat deja?!”, se aude tot mai des. O întrebare care frige pe buzele tuturor steliştilor. Un răspuns în cunoştinţă de cauză ne-a dat Adrian Petrache, antrenorul care l-a descoperit pe Alexandru Chipciu. Fostul jucător al Daciei Unirea Brăila a dezvăluit, în exclusivitate pentru FANATIK, motivele pentru care Alex a ajuns să fie fluierat de toţi… „fecesebiştii”.
În plină criză de formă şi, pînă la urmă, de identitate fotbalistică, Alex Chipciu are un sprijin moral de nădejde în antrenorul care l-a crescut de la 9 ani la 14 ani. Pe care îl poate suna – şi pe care chiar îl sună! – la orice oră din zi sau din noapte. „Mă sună şi îmi spune: «Babacule, nu ştiu ce-i cu mine! Nu-mi mai iese nimic… parcă sînt alt jucător. Ce mă fac? Cel mai mult mă doare cînd mă fluieră stadionul. Îmi pică tavanul în cap cînd sînt înjurat de propriii fani!». Îl înţeleg. Îi este foarte greu. Eu cred că a prins frică, da’ frică mare, nu aşa, de accidentările pe care le-a avut. Şi-l înţeleg. Vorbeam cu el şi îi spuneam: «Băi, băiatule, ce-i cu tine?! Te împiedici de minge, calci pe ea, cazi în cap… E posibil aşa ceva?!». Îmi spune că nici el nu-şi explică prin ce trece. E mare păcat, îl simt distrus!”.
Antrenorul care l-a învăţat pe Chipciu să-şi lege şireturile de la ghetele de fotbal ne-a dezvăluit ce persoane reuşesc să îl ajute pe mijlocaşul Stelei să treacă, măcar cît de cît, peste problemele pe care la are pe teren. „Este nemulţumit de tot, îi este frică să mai iasă şi la antrenament. Nu se mai înţelege cu aproape nimeni de la Steaua. Nu mai vorbeşte cu nimeni. Am discutat cu tatăl lui la telefon şi am înţeles că doar cele două fetiţe pe care le are îl mai scot din starea în care se află. Abia aşteaptă să vină acasă şi să le îmbrăţişeze. Evită să mai răspundă la telefon, are sufletul foarte încărcat. Este mare păcat ce se întîmplă cu el. Eu îl voi suna, îl voi susţine. Este ca şi copilul meu”.
Alex Chipciu a devenit oficial jucătorul Stelei în urmă cu patru ani, mai exact în ianuarie 2012. Imediat şi-a găsit şi un prieten de nădejde la gruparea roş-albastră. „Nu-mi explic pasa prin care trece, pentru că îl ştiu un luptător care nu se lasă la pămînt. Ceva se întîmplă cu el. Nu ştiu să aibă probleme grave în familie. Sau alte necazuri mari… Nu ştiu… Îmi aduc aminte că o luase razna cînd a venit la Bucureşti. Tocmai ce semnase cu Steaua. Se cunoştea cu Tănase de la Piteşti. Alex era un băiat modest, îşi ştia locul, venea de la ţară, vorba aia. Dar a dat de Tănase ăsta. Şi au început cu băutură, cu femei… Dar Alex s-a calmat imediat. Şi-a dat seama că nu e de el. Şi-a făcut o familie şi a ajuns jucător important la Steaua”, a spus Petrache pentru FANATIK.
Primul antrenor al lui Chicpiu s-a declarat şocat de forma pe care o traversează jucătorul pe care l-a descoperit în Brăila. „Sincer să fiu, mă uitam şi mă cruceam la meciul cu Iaşi. Domnule, parcă era jucător de Divizia B. Nu mai e el… Ara terenul înainte. Poate o fi de vină şi accidentarea. Sincer, nu ştiu… Doamne, cum era înainte! Ce făcea pe partea lui… El nu e atacant, dar are capacitatea să joace oriunde la mijlocul terenului. Are nevoie de nişte goluri ca să-şi revină. Abia aştept să-l văd cum se bucură cînd marchează. Păi să fim serioşi, Alex e fotbalist. A demonstrat atît la Steaua, cît şi la echipa naţională. Să nu uităm cînd a dat gol cu Ungaria în prelungiri. Imediat şi-a sunat părinţii după acel meci. De un astfel de gol are nevoie să iasă din depresia asta”.
Adrian Petrache este golgheterul all-time în fotbalul brăilean, înscriind pentru Dacia Unirea Brăila peste 150 de goluri. A debutat pentru echipa de seniori în 1978, sub comanda lui Robert Cozmoc, într-o partidă contra Constructorului Iaşi. A marcat în partida următoare, contra lui FC Braşov, primul gol pentru gruparea brăileană. Conform site-ului oficial al echipei din eşalonul secund, Dobrin ar fi încercat personal să-l convingă pe Petrache să semneze cu FC Argeş, însă fără succes. În perioada 1979-1980 a evoluat pentru Chimia Brăila şi a devenit cel mai bun marcator al echipei. A revenit la FC Brăila, unde a jucat opt sezoane consecutive, fiind de trei ori golgheterul echipei şi al eşalonului secund. În 1986, a fost principalul marcator al seriilor din Divizia B, reuşind să înscrie 24 de goluri. A absolvit Şcoala de Antrenori cu nota 9,25 şi s-a dedicat descoperirii de tinere talente în fotbalul brăilean. Şi o ultimă precizare: Adrian Petrache nu este fotbalistul care l-a accidentat grav pe Emil Săndoi în 1993. Tot Petrache îl chema (fără nici o relaţie de rudenie, pură coincidenţă) şi pe acela, tot la Brăila juca, dar prenumele său era Marin.
„Trecuse, parcă, în clasa a patra. Îi era ruşine să vină la fotbal. Şi mi-au spus nişte copii de el. M-am dus să-l văd fără să ştie şi mi-am dat seama că are calităţi”
„De la Brăila a plecat la Sporting Piteşti. Eu nu am vrut să-i dau dezlegarea. Dar tatăl lui era prin Armată, preşedintele de la noi era la fel şi s-a rezolvat pînă la urmă. Apoi a ajuns la Braşov. Unde Răzvan Lucescu nu prea îl înghiţea. Juca Sburlea în faţa lui. Faza tare e că mereu cînd intra în locul lui Sabrin, Alex reuşea să marcheze”
„A fost refuzat de Dinamo. Tatăl lui acolo l-a dus. Alex nu voia la Dinamo, visa să joace la Steaua. Cînd a ajuns acolo mi-a spus: «Babacule, aici joc şi fără bani. E Steaua. Mi-am îndeplinit visul». Are o ambiţie imensă să învingă pe Dinamo şi să-i dea gol. E turbat să-i bată pe «cîini»!”
„Era în al nouălea cer. Era mîndru că a marcat în prelungiri contra Ungariei. De asta are nevoie şi acum. De un astfel de gol să iasă din depresia asta”
„De mic, îi plăcea jocul ofensiv. Visează să joace în Anglia. Îi plăcea mult de Rooney. Ar vrea să joace la Manchester United”