Fotbalul românesc a intrat într-o zonă complet necunoscută imediat după Revoluția din decembrie 1989. Marile cluburi din Europa au început să privească spre România ca spre o piață plină de talent. În acea perioadă, Steaua era o forță continentală, iar jucătorii săi erau urmăriți atent de giganții Occidentului.
Andrei Vochin a povestit cum, la începutul anilor ’90, regulile din fotbalul european făceau extrem de complicate transferurile. Cluburile din străinătate aveau voie să folosească doar trei jucători străini, însă chiar și așa interesul pentru români a explodat.
„În străinătate nu aveai voie să joci decât cu maximum trei străini. Au început jucătorii români să plece. Oferte peste oferte. Fiecare din generația ’90 îți va spune, dacă îl întrebi, că a refuzat supercluburi”, a spus acesta.
În acea perioadă, refuzurile erau aproape la fel de frecvente ca ofertele. Fotbaliștii români erau curtați de cluburi uriașe, însă lipsa unui cadru legal clar și haosul administrativ au blocat multe mutări spectaculoase. Andrei Vochin a explicat situația:
„Gică Popescu, de exemplu, povestea că a avut ofertă scrisă de la Real Madrid. Emil Săndoi lua mâna cu pixul doar să semneze. Nu a semnat. A avut și de la Liverpool. Până la urmă a plecat cu impresarul la Eindhoven. În aprilie 1990, Ministerul a făcut câteva legi. Puteau pleca doar jucătorii peste 28 de ani, cei cu 40 de meciuri la națională sau, în cazuri speciale, fotbaliști care aveau oferte de peste două milioane de dolari. Se punea un barem. Era ideea de a avea echipe de club puternice”.
Chiar și în acest context restrictiv, ofertele au continuat să curgă. AC Milan, una dintre cele mai mari echipe din fotbalul european, a ratat șansa să îl transfere pe Gică Hagi de la Steaua. Oficialii clubului din Capitală ar fi acceptat mutarea doar dacă italienii l-ar fi luat la pachet și pe Marius Lăcătuș.
„Un delegat de la AC Milan a venit la București să îl vadă pe Hagi. Steaua a venit cu contraofertă. Hagi plus Lăcătuș pentru 10 milioane de dolari. Milan anunțase șase milioane doar pentru Hagi. Îi voiau numai la pachet. Se ajunsese ca Hagi să aibă salariu de 650.000 de dolari”, a mai spus Andrei Vochin.
Primul transfer realizat efectiv după Revoluție a fost însă altul. Un jucător important din acea generație a deschis drumul către străinătate. Iosif Rotariu a semnat cu turcii de la Galatasaray chiar înainte de Campionatul Mondial din 1990.
„Primul transfer a fost cel al lui Iosif Rotariu. A plecat la Galatasaray. Nu avea banii de acum, dar era semifinalistă de Cupa Campionilor. Galata începea să urce. L-au luat înainte de Campionatul Mondial. A luat 100.000 de dolari la semnătură”, a conchis Andrei Vochin în emisiunea Oldies but Goldies.