Steaua – Barcelona 1986. Cum s-a câștigat, de fapt, finala pas cu pas

Pe 7 mai se împlinesc 40 de ani de la momentul în care Steaua a scris cea mai importantă pagină din istoria fotbalului românesc. În 1986, la Sevilla, în fața Barcelonei, o echipă plină de vedete și mare favorită, echipa lui Emeric Ienei a rezistat 120 de minute și a câștigat Cupa Campionilor Europeni după o serie de penalty-uri în urma căruia Helmuth Duckadam a devenit legendă.

Contextul finalei Steaua – Barcelona din 1986

În 1986, finala Cupei Campionilor Europeni, competiție cunoscută acum sub numele de UEFA Champions League, s-a disputat pe „Estadio Ramon Sanchez Pizjuan” din Sevilla. La partida Steaua – Barcelona, pe arena din capitala Andaluziei, au asistat aproximativ 70.000 de spectatori. Cu un lot mai valoros, cel puțin pe hârtie, și cu publicul de partea ei, echipa lui Terry Venables pornea ca favorită.

De cealaltă parte, „militarii” aveau și ei atuurile lor. Steaua venea după un parcurs de senzație în Cupa Campionilor Europeni și după ce reușise performanța de a o elimina pe Anderlecht în semifinale. Belgienii erau una dintre cele mai bune formații ale vremii, dar nu le-au putut face față steliștilor, care i-au eliminat cu scorul general de 3-1.

Presa din Vest nu îi dădea mari șanse Stelei înaintea finalei cu Barcelona, dar disciplina tactică impusă de Emeric Ienei, organizarea defensivă și spiritul de sacrificiu au stopat orice tentativă de gol a catalanilor. Diferența avea să o facă însă „Eroul de la Sevilla”, Helmuth Duckadam. Pentru fotbalul din Europa de Est, meciul avea o miză istorică. Până atunci, nicio echipă din blocul estic nu reușise să câștige cel mai important trofeu continental.

Digi24.ro

Xi Jinping i-a spus lui Donald Trump că Vladimir Putin ar putea „regreta” invazia în Ucraina. Ce a spus liderul SUA despre CPI

Primul „11” al Stelei în finala de la Sevilla

Formula cu care Steaua București a intrat pe teren în finala de la Sevilla a devenit legendară, fiind știută pe de rost de microbiștii români chiar și în zilele noastre. Într-o ediție de colecție a emisiunii „Oldies but Goldies”, reputatul jurnalist Andrei Vochin a dezvăluit că Ion Alecsandrescu este cel care a reușit să construiască echipa Stelei din 1986 începând cu anul 1982. Fostul atacant și conducător al „roș-albaștrilor” a reușit, alături de Emeric Ienei și Iordănescu, să reconstruiască formația din Ghencea și să o ducă pe culmile înaltei performanțe.

Digisport.ro

Un sat fără gară, cu 4 magazine și 13.000 de locuitori a lăsat ”mască” toată țara: a ajuns la ”masa bogaților”

Echipa Stelei ’86 din finala de la Sevilla: Duckadam – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu – Majearu, Bălan, Boloni, Balint – Lăcătuș, Pițurcă. Pe parcurs, la roș-albaștri, au mai intrat Anghel Iordănescu (72′) și Marin Radu (111′).

Marele absent al finalei de la Sevilla a fost chiar căpitanul acelei mari echipe a Stelei, Tudorel Stoica. Mijlocașul central a fost suspendat după semifinala cu Anderlecht, astfel că, pe „Ramon Sanchez Pizjuan”, banderola „militarilor” a stat pe brațul lui Ștefan Iovan.

Cum a arătat Barcelona în finala din 1986

În 1986, Barcelona era antrenată de legendarul tehnician englez Terry Venables. Formația catalană era alcătuită în mare parte din jucători catalani, cu excepția vedetelor Bernd Schuster (Germania) și Steve Archibald (Scoția). În ciuda superiorității tehnice, a posesiei mai bune și a situațiilor de gol pe care și le-a creat, Barca n-a reușit să combată organizarea excelentă a Stelei.

Echipa Barcelonei în finala de la Sevilla: Urruti – Gerardo, Migueli, Alexanko(c), Julio Alberto – Pedraza, Schuster (Moratalla 85′), Munoz, Marcos Alonso – Carrasco, Archibald (Pichi Alonso 110′).

Cum s-a jucat finala Steaua – Barcelona. Mari ocazii și ratări

Finala din 1986 nu a fost deloc una spectaculoasă, fiind, de altfel, prima finală din istoria Cupei Campionilor Europeni încheiată fără gol. Pe lângă seria loviturilor de departajare, care a devenit legendară datorită lui Helmuth Duckadam, la rampă au ieșit și cei doi antrenori, Emeric Ienei și Terry Venables, care au purtat un adevărat război tactic pe „Ramon Sanchez Pizjuan”.

Gruparea blaugrana a încercat să controleze ritmul partidei încă din primele minute, dar campioana României a răspuns cu o apărare compactă și cu contraatacuri rapide. Totuși, cele mai mari ocazii le-au aparținut catalanilor, prin Bernd Schuster și Marcos Alonso, însă Duckadam a păstrat poarta intactă.

La rândul ei, Steaua a avut câteva momente bune în actul secund și în prelungiri, grație unor incursiuni ale lui Marius Lăcătuș și Gabi Balint, dar fără finalitate pe tabela de marcaj. Astfel, meciul s-a încheiat 0-0 după 90 de minute, scor care a rămas neschimbat și după prelungiri.

Penalty-urile care au decis finala de la Sevilla

Seria penalty-uri din acea noapte de 7 mai 1986 a rămas in istoria fotbalului european. Steaua a ratat primele două execuții, prin Majearu și Boloni, dar nici catalanii nu au fost mai inspirați. Alexanko și Pedraza au fost primele „victime” ale lui Helmuth Duckadam.

Au urmat apoi golurile decisive marcate de Marius Lăcătuș și Gabi Balint, în timp ce zidul Duckadam a blocat și celelalte două șuturi ale Barcelonei, expediate de Pichi și Marcos Alonso. Steaua s-a impus astfel cu 2-0, după executarea loviturilor de departajare, dar faptul că „militarii” au ratat primele două penalty-uri face ca peformanța lui Duckadam să fie și mai grandioasă.

Momentul care a schimbat istoria: prestația lui Duckadam

Seara de 7 mai 1986 va rămâne pentru totdeauna seara în care Helmuth Duckadam a devenit „Eroul de la Sevilla”. Performanța sa uluitoare, de a apăra patru penalty-uri consecutive, într-o finală europeană, a fost una demnă de Cartea Recordurilor și chiar e trecută în Guinness World Records”.

Duckadam nu doar că a contribuit decisiv la câștigarea Cupei Campionilor Europeni, ci a schimbat percepția asupra fotbalului românesc în Europa prin faptul că Steaua a devenit prima echipă din blocul estic care se impune în cea mai importantă competiție intercluburi. Pentru milioane de români, seara de 7 mai 1986 rămâne cea mai frumoasă amintire din istoria fotbalului nostru.

• 2 finale de Cupa Campionilor Europeni a jucat Steaua, în 1986 și în 1989
• 2 trofee continentale are Steaua în palmares, CCE (1986) și Supercupa Europei (1987)