Una dintre cheile victoriei: falanga Viitorul a făcut jocurile

Nicolae Dică a obţinut cea mai importantă victorie a carierei, a recunoscut-o chiar el la conferinţa de presă, glumind amar – “sper să nu fie ultima”. Una dintre explicaţiile acestui succes are legătură cu evoluţiile jucătorilor aduşi de Becali pe bani grei de la Viitorul lui Hagi.

Oricum, aproape nu poţi găsi jucător al Stelei care să fi jucat sub potenţialul cunoscut. Am redescoperit însă determinarea, plăcerea, ambiţia şi valoarea unora care au fost aspru criticaţi în ultima vreme. Şi nu doar de Gigi Becali. Surprinzător sau poate nu, printre remarcaţii serii laziale se numără foşti jucători ai Viitorului.

Pentru mine Dragoş Nedelcu a fost omul meciului. E acel jucător care nu se vede, nu are sclipirile lui Budescu, driblingurile lui Man, forţa de tanc a lui Gnohere. Are însă o inteligenţă de jucător mare, un foarte dezvoltat simţ al anticipaţiei şi a învăţat ceva din discuţia de zilele trecute cu Dică. I-a zis antrenorul, textual: “Fii mai rău pe teren! Ai calităţi extraordinare! Uită-te la ce face Pintilii şi copiază-l” Nedelcu a băgat repede la cap şi a dezvoltat cu Lazio. Într-adevăr, a greşit şi unele pase, dar mai ales după ce a ieşit Pintilii a devenit şeful de la butoane. L-a ajutat enorm şi Teixeira, dar Nedelcu a fost acel “dop” care a venit acolo unde trebuia oprită “apa”.

Nu mă dau în vânt după Florin Tănase. Dimpotrivă. Nici nu ştiu dacă l-am lăudat vreodată… Dar l-am văzut din înaltul tribunei în cele aproape 60 de minute jucate. Omul e schimbat total. Fizic stă excelent, începe să-şi simtă colegii, bagă piciorul la contră, schimbă cu ochii închişi poziţiile cu Man şi Budescu. Iar lucrul care m-a făcut extrem de atent la jocul lui a fost faptul că la toate cornerele bătute “la scurt” de italieni, cel care a respins cu capul a fost Florin Tănase. Căpitanul. Şi aici nu e vorba doar de banderolă.

Romario Benzar. Se vede ce înseamnă să ai un fundaş dreapta de valoare în echipă. Şi nu este nicio aluzie la Enache, pe care l-am văzut plecînd după meci ca un anonim, nici o cameră TV nefiind interesată de cel pe care-l aveau client de obicei. Dar subiectul paragrafului e Benzar. Înţelegându-se tot mai bine cu Man, cu care face o bandă dreaptă excelentă, Romario începe să redevină pionul acela care aduce plusvaloare. Aşa cum îl ştiam de la Viitorul. Bătăios, liniştit cu mingea la picior, centrări de calitate. Chiar cred că nu va face foarte mulţi purici la “roş-albaştri” şi va fi ofertat înaintea altor “grei” pe care Becali aşteaptă milioane.

Lui Andrei Vlad e cazul să-i spunem, momentan, un sincer “Bravo“, deşi aş fi curios să ştiu cine l-a învăţat să tragă de timp, despre Budescu ştiam cam tot ce am văzut, poate mai puţin alergătura de nebun. Dar pe Budi glumeţul l-am regăsit la vestiare, când, deşi era 1 noaptea şi avea băieţelul de mână, s-a oprit câteva secunde aruncând din vârful buzelor: “Haideţi mai repede cu interviurile că trebuie să culcăm copiii la ora asta!“