Steaua, Năvodarii Ligii Campionilor

În primăvara anului 1986, cînd Steaua-cea-Mare învingea pe Anderlecht Bruxelles cu 3-0 şi se califica în finala Cupei Campionilor Europeni, pe tabela stadionului din Ghencea scria generos, să...
23.10.2013 | 14:55
Steaua Navodarii Ligii Campionilor

În primăvara anului 1986, cînd Steaua-cea-Mare învingea pe Anderlecht Bruxelles cu 3-0 şi se califica în finala Cupei Campionilor Europeni, pe tabela stadionului din Ghencea scria generos, să se vadă şi de pe Lună:

Notre respect, Anderlecht!

În acest moment, cînd şi-a epuizat jumătate din meciurile de pe frontul Ligii Campionilor, Steaua-cea-coborîtă-cu-picioarele-pe-pămînt ar face bine să zică, în sfîrşit:

Notre respect, CFR Cluj!

Notre respect, Urziceni!

Căci vine vremea cînd orgoliul şi aroganţa unui club mare pălesc în faţa celor 10 puncte strînse de CFR Cluj, în toamna anului trecut, şi a celor 8 adunate de Unirea Urziceni, în singura prezenţă a acesteia pe frontul Champions League. Nesfîrşita neputinţă a Stelei, care în şase campanii s-a concretizat în 6 + 6 + 4 + 5 + 1 + 1 puncte, din 18 + 18 + 18 + 18 + 18 + 18 posibile, adică 23 din 108, adică 21,3%, ceea ce înseamnă o medie de 3,8 puncte pe campanie (mai puţin de 4!), face cu atît mai lăudabile recordurile consecutive ale celor două echipe de provincie: una din Ardeal, cealaltă din Bărăgan.

Ba, mai mult: vremea cînd Steaua făcea 6 puncte a apus de mult. Se întîmpla pe vremea lui Ţiţi Dumitriu, în ediţiile 1994-1995 şi 1995-1996, carevasăzică în urmă cu aproape două decenii, „pe vremea generalilor”. Mai încoace, după ce Steaua a intrat în „era Becali”, Steaua a fost lovită de sindromul ce poate fi numit „colapsul Ligii”: 5 + 1 + 1 puncte, adică 7 din 54 posibile!

Partea proastă este că nici actuala campanie, a patra în „era Becali”, nu pare să difere de precedentele trei. Deşi a jucat două meciuri acasă, printre care cel mai facil (cu Basel), Steaua abia a ciugulit un punct, şi acela in extremis. Iar ce urmează nu sună tocmai optimist: acasă cu Schalke, deplasări la Basel şi la Chelsea Londra. A ataca recordurile stabilite recent de Unirea Urziceni sau de CFR Cluj este deja o utopie. Întrebarea e: va regăsi Steaua forţa de a se smulge din subsolul Ligii Campionilor? Deocamdată, nici mult-lăudatul Reghecampf nu pare capabil să-şi scoată echipa din paralizia europeană, a cărei radiografii arată aşa: zero victorii, un egal, două înfrîngeri, golaveraj 1-8.

Altfel, Steaua defilează în Liga lu’ Mitică: în nouă meciuri – opt victorii, un egal, zero înfrîngeri, golaveraj 24-5. Uau! Cum o fi să priveşti turma campionatului de pe primul loc, iar balul campionilor de pe ultimul loc? Cum o fi să te simţi un fel de Corona Braşov a Ligii Campionilor? În loc să sune frumos în urechile jucătorilor, imnul Champions League le provoacă mai degrabă nevroze.

Între aceste cifre, 24-5 şi 1-8, se cască prăpastia care separă fotbalul mioritic de cel european. Nu e nicio ispravă să baţi Săgeata Năvodari cu 5-0, dacă pe partea cealaltă faci 0-3 cu Schalke. Iar 4-0 cu Viitorul Constanţa plus 0-4 cu Chelsea nu înseamnă un 4-4 onorabil, ci suma neputinţelor şi a frustrărilor noastre.

Atenţie, Laurenţiu Reghecampf: Dan Petrescu a putut! Şi Ioan Andone + Paulo Sergio au putut! Primul a strîns 8 puncte, ceilalţi – făcînd ştafetă – au reuşit 10. Şi asta ieri, alaltăieri, nu în precambrian. Pentru ei nu era tot Liga Campionilor?!

Este întrebarea căreia antrenorul Stelei trebuie să-i găsească un răspuns urgent. Altfel, va gonfla cifre formidabile în campionatul intern, care se vor fîsîi la prima trecere a frontierei dintre rombal şi fotbal.