În primăvara anului 1986, cînd Steaua-cea-Mare învingea pe Anderlecht Bruxelles cu 3-0 şi se califica în finala Cupei Campionilor Europeni, pe tabela stadionului din Ghencea scria generos, să se vadă şi de pe Lună:
În acest moment, cînd şi-a epuizat jumătate din meciurile de pe frontul Ligii Campionilor, Steaua-cea-coborîtă-cu-picioarele-pe-pămînt ar face bine să zică, în sfîrşit:
Căci vine vremea cînd orgoliul şi aroganţa unui club mare pălesc în faţa celor 10 puncte strînse de CFR Cluj, în toamna anului trecut, şi a celor 8 adunate de Unirea Urziceni, în singura prezenţă a acesteia pe frontul Champions League. Nesfîrşita neputinţă a Stelei, care în şase campanii s-a concretizat în 6 + 6 + 4 + 5 + 1 + 1 puncte, din 18 + 18 + 18 + 18 + 18 + 18 posibile, adică 23 din 108, adică 21,3%, ceea ce înseamnă o medie de 3,8 puncte pe campanie (mai puţin de 4!), face cu atît mai lăudabile recordurile consecutive ale celor două echipe de provincie: una din Ardeal, cealaltă din Bărăgan.
Ba, mai mult: vremea cînd Steaua făcea 6 puncte a apus de mult. Se întîmpla pe vremea lui Ţiţi Dumitriu, în ediţiile 1994-1995 şi 1995-1996, carevasăzică în urmă cu aproape două decenii, „pe vremea generalilor”. Mai încoace, după ce Steaua a intrat în „era Becali”, Steaua a fost lovită de sindromul ce poate fi numit „colapsul Ligii”: 5 + 1 + 1 puncte, adică 7 din 54 posibile!
Partea proastă este că nici actuala campanie, a patra în „era Becali”, nu pare să difere de precedentele trei. Deşi a jucat două meciuri acasă, printre care cel mai facil (cu Basel), Steaua abia a ciugulit un punct, şi acela in extremis. Iar ce urmează nu sună tocmai optimist: acasă cu Schalke, deplasări la Basel şi la Chelsea Londra. A ataca recordurile stabilite recent de Unirea Urziceni sau de CFR Cluj este deja o utopie. Întrebarea e: va regăsi Steaua forţa de a se smulge din subsolul Ligii Campionilor? Deocamdată, nici mult-lăudatul Reghecampf nu pare capabil să-şi scoată echipa din paralizia europeană, a cărei radiografii arată aşa: zero victorii, un egal, două înfrîngeri, golaveraj 1-8.
Altfel, Steaua defilează în Liga lu’ Mitică: în nouă meciuri – opt victorii, un egal, zero înfrîngeri, golaveraj 24-5. Uau! Cum o fi să priveşti turma campionatului de pe primul loc, iar balul campionilor de pe ultimul loc? Cum o fi să te simţi un fel de Corona Braşov a Ligii Campionilor? În loc să sune frumos în urechile jucătorilor, imnul Champions League le provoacă mai degrabă nevroze.
Între aceste cifre, 24-5 şi 1-8, se cască prăpastia care separă fotbalul mioritic de cel european. Nu e nicio ispravă să baţi Săgeata Năvodari cu 5-0, dacă pe partea cealaltă faci 0-3 cu Schalke. Iar 4-0 cu Viitorul Constanţa plus 0-4 cu Chelsea nu înseamnă un 4-4 onorabil, ci suma neputinţelor şi a frustrărilor noastre.
Atenţie, Laurenţiu Reghecampf: Dan Petrescu a putut! Şi Ioan Andone + Paulo Sergio au putut! Primul a strîns 8 puncte, ceilalţi – făcînd ştafetă – au reuşit 10. Şi asta ieri, alaltăieri, nu în precambrian. Pentru ei nu era tot Liga Campionilor?!
Este întrebarea căreia antrenorul Stelei trebuie să-i găsească un răspuns urgent. Altfel, va gonfla cifre formidabile în campionatul intern, care se vor fîsîi la prima trecere a frontierei dintre rombal şi fotbal.