Steaua, prinţesa bătrînă care nu şi-a primit pensia la timp

La finalul meciului de la Galaţi, Laurenţiu Reghecampf avea expresia omului care învaţă ce e neputinţa. Cîteva minute mai tîrziu, Mihai Stoica – însuşi El, arogantul Meme – număra punctele Stelei, Astrei, Petrolului cu vocea sufocată de teamă. Era spaima beduinului care numără picăturile de apă în mijlocul Saharei, ori a eschimosului rămas fără hrană pe întinderile de gheaţă ale Groenlandei.
Primul pas greşit poate fi un accident. Al doilea – o neatenţie. Al treilea e din cauza oboselii. De la al patrulea începe neputinţa, care e soră bună cu neîncrederea în propriile forţe. Se topeşte, chiar şi la minus cîteva grade, aura de echipă condamnată să cîştige. Adversarii prind curaj – fraţilor, se poate, regele e gol, haideţi să-l tăvălim niţel!
Iar regele chiar nu mai poate. Ultimele patru meciuri din campionat i-au arătat goliciunea:

Corona Braşov – Steaua 1-1
Pandurii Tg. Jiu – Steaua 1-1
Steaua – Petrolul Ploieşti 1-1
Oţelul Galaţi – Steaua 1-1

Patru remize la rînd, de patru ori 1-1! Şi asta, cu cine? Cu locul 3, acasă (OK, dar anul trecut nu se întîmpla una ca asta), cu locul 4, în deplasare (să zicem…), şi tot în deplasare cu locurile 15 şi 18 (asta era de neconceput cu opt luni în urmă!).

Au apus vremurile cînd Steaua ierna cu 10-12 puncte diferenţă. De fapt, în mileniul III, s-a întîmplat o singură dată: în decembrie 2012, cu Reghecampf pe bancă. Acelaşi Reghe care acum, pentru prima oară de cînd antrenează în Ghencea, pare lipsit de soluţii.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Neputinţa Stelei e dată nu doar de cele patru remize din campionat, menţionate mai sus. În aceeaşi perioadă, Steaua a făcut 1-1 (acasă) şi din nou 1-1 (în deplasare) cu FC Basel, în Liga Campionilor. Seria remizelor e completată de 0-0 cu Schalke, acasă, tot după lăsarea frigului, şi de întîmplările similare din vremuri ceva mai calde (2-2 la Mediaş) ori de-a dreptul caniculare (1-1 cu Dinamo Tbilisi, 1-1 şi 2-2 cu Legia Varşovia). Plus înfrîngerile usturătoare, 0-3 cu Schalke, în Germania, şi 0-4 cu Chelsea, la Bucureşti. Cam mulţi paşi şovăielici, greşiţi sau de-a dreptul nefericiţi pentru o echipă care cu 7-8 luni în urmă călca totul în picioare!

Reperul ni-l oferă dubla fără victorie cu Legia Varşovia, din play-off-ul Ligii Campionilor. Neînvinşi de Steaua nici la Bucureşti, nici la Varşovia, dar eliminaţi prin aritmetica golurilor marcate în deplasare şi trimişi în grupele Ligii Europa, polonezii se pot „lăuda”, în acest moment, cu următorul bilanţ: 5 meciuri – zero victorii, zero egaluri, 5 înfrîngeri, zero puncte, golaveraj 0-8! Aşadar, egalii Stelei n-au obţinut niciun punct şi n-au înscris niciun gol, în confruntări cu Lazio Roma, Trabzonspor şi Apollon Limassol!

Steaua şi-a pierdut atuul numărul 1 din „era Reghecampf”: dominaţia covîrşitoare, care-i conferea un blazon de necontestat. Victoriile aduceau victorii, iar jucătorii zburdau la adăpostul avansului cosmic faţă de rivali. În campionatul trecut, adversarii Stelei erau fericiţi dacă pierdeau la limită; acum, îşi smulg părul din cap dacă nu cîştigă.
Aşa s-a întîmplat şi ieri, la Galaţi, unde un arbitru miop n-a văzut brutalitatea de cartonaş roşu a lui Pintilii, în prima repriză, şi nici penalty-ul ce se cuvenea, spre final, Oţelului. Ceva similar se întîmplase şi la Braşov, contra codaşei Corona…

Steaua a devenit o echipă comună. Gata cu superputerea nucleară! E o veste bună pentru echilibrul campionatului intern, dar proastă pentru reprezentarea internaţională. Inclusiv pentru echipa naţională, care cu greu ar mai putea conta, în viitorul apropiat, pe un „nucleu stelist”. Mai ales că, după Chiricheş, se pregătesc să-şi ia zborul şi Bourceanu, şi Tătăruşanu. Poate şi Latovlevici. Poate şi…

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

A fost odată o echipă frumoasă, care-şi cîştiga grupa de Europa League, elimina pe Ajax, bătea pe Chelsea şi triumfa în campionat încă de la jumătatea returului. A fost odată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Povestea a luat sfîrşit, însă, înainte de a afla dacă prinţul şi prinţesa au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi. Nici măcar nu ştim dacă şi-au primit pensia la timp.