News

Ștefan cel Mare devenea Sfânt în urmă cu 514 ani. „Povestește” Nicolae Iorga

02.07.2018 | 14:23
Ștefan cel Mare și Sfânt a domnit 47 de ani în Moldova (1457-1504)

Ștefan cel Mare devenea Sfânt în urmă cu 514 ani, pe 2 iulie 1504. Domnise și ridicase fruntea Moldovei din jug străin spre lumina libertății începând din 1457. 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române. L-a plâns și norod, și boierime, s-au bucurat doar mișeii trădători de neam.

Ștefan cel Mare „crescuse” o țară mândră și semeață, după propria-i fire. Marele domnitor fost și un mare sprijinitor al culturii și al bisericii, ctitorind un mare număr de mănăstiri și biserici atât în Moldova, cât și în Țara Românească, Transilvania sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, cu numele de Ștefan cel Mare și Sfânt, la 20 iunie 1992. Imensa personalitate enciclopedică, de la cărturar la om politic, care a fost Nicolae Iorga descrie în cuvinte emoționante plecarea lui Ștefan cel Mare spre cerul în care a devenit cu adevărat Sfânt.

Ștefan cel Mare devenea Sfânt în urmă cu 514 ani. „Povestește” Nicolae Iorga

„În ziua de 2 iulie 1504 Ştefan-vodă cel Mare se stingea de o moarte blândă la Suceava, în desăvârşita pace măreaţă ce se boltea asupra întregei ţări pe stâlpii puternici ai biruinţelor sale. Pentru cea din urmă oară porţile cetăţii se deschideau înaintea acelui ce luptase bărbăteşte cea mai grea din luptele sale. Boierii călări, în haine de urşinic şi aur, unii bătrâni ca şi stăpânul adormit, ceilalţi în toată puterea vrâstei sau în avântul încrezător al tinereţelor, înconjurau sicriul înfăşurat în scumpe stofe. Suliţile ostaşilor se ridicau drepte în văzduhul limpede, zâmbitor al zilei de vară. Alaiul străbătea holdele grele de bogăţie, în drumul spre Mănăstirea Putnei”.

Ștefan cel Mare după Evangheliarul de la Mănăstirea Humor, considerată cea mai exactă reprezentare a legendarului domnitor
Ștefan cel Mare după Evangheliarul de la Mănăstirea Humor, considerată cea mai exactă reprezentare a legendarului domnitor

„Din turnul de strajă de asupra porţii clopotele prindeau a vui de jale. Soborul întreg al Moldovei, sub mitrele scânteietoare de pietre scumpe, mitropolitul, episcopul de Roman, mitropolit şi el, al Ţării-de-Jos, episcopul de Rădăuţi, egumenii care putuse să se încingă pentru această lungă cale primeau în cântările iertării de păcate pe stăpânul tuturora. Veşnica pomenire se cerea pentru acela care se făcuse vrednic a fi pomenit de neamul său în vecii vecilor. Apoi întunerecul gropniţii umbrea tot mai mult faţa poruncitoare, acum înseninată, şi pletele albe, rare ale bătrânului. Şi, pe când lacrimile brăzdau cele mai aspre obrazuri, minunata lespede de marmură săpată pecetluia micul mormânt în care încăpuse totuşi rămăşiţele Celui Mare”.

Ștefan cel Mare a ctitorit nu mai puțin de 114 biserici și mănăstiri în cei 47 de ani ai domniei sale
Ștefan cel Mare a ctitorit nu mai puțin de 114 biserici și mănăstiri în cei 47 de ani ai domniei sale

„Domnise aproape cincizeci de ani, o jumătate de veac. Venise tânăr, în vijelia năvălirii, ca să răzbune pe ai săi, ca să-şi întemeieze viaţa şi ca să tragă zid de vitejie în jurul ţării sale de moştenire. De atunci toate drumurile spre hotarele duşmane fusese bătute de copitele cailor oştirii sale. Dar peste sabia lui minunată apăsa o mână sigură, stăpânită de un gând cuminte. I-a fost totdeauna milă de sângele oamenilor vărsat în zădar”.

Mormântul lui Ștefan cel Mare din Mănăstirea Putna
Mormântul lui Ștefan cel Mare din Mănăstirea Putna

„A adus cu dânsul rânduiala şi buna cârmuire. Oastea aceea ale cărei steaguri îi fluturau deasupra sicriului el o închegase, el o făurise, ca pe o singură armă menită să învingă totdeauna. Boierilor acelora ce-l întovărăşeau înainte de a-şi lua hotărâtorul rămas bun el li statornicise chemările şi drepturile. Secerând buruiana roşie a vremilor de restrişte şi nelegiuire, el curăţise ţărâna ce băuse sângele nevinovat, coborând în ea sfinte temelii de biserică. Vlădicilor ce se rugau acum la Dumnezeu pentru sufletul său el li pusese mitra pe cap, după ce ştiuse că se cuvine s-o poarte”.

Mănăstirea Putna, prima ctitorie a lui Ștefan cel Mare și locul odihnei sale veșnice
Mănăstirea Putna, prima ctitorie a lui Ștefan cel Mare și locul odihnei sale veșnice

„Gândul lui de înţelepciune se stinsese în sfârşit, sau, mai curând, el se cobora ca o rază de bucurie asupra tuturora, trecea ca o binecuvântare asupra bogăţiei lanurilor şi fremăta ca o ameninţare pentru vrăjmaşii viitorului prin frunza pădurilor ce ocrotiseră si meniseră luptele învingătoare. Glasul lui nu se mai auzea însă, şi icoana lui nu mai stătea înaintea nimănuia”.

Nicolae Iorga (1871-1940), imensă personalitate enciclopedică, de la cărturar la om politic, ucisă de legionari în pădurea Strejnic
Nicolae Iorga (1871-1940), imensă personalitate enciclopedică, de la cărturar la om politic, ucisă de legionari în pădurea Strejnic

„Şi candela aprinsă deasupra mormântului său s-a stins uneori, în zile rele. Mâni de hoţi au scormonit în mormântul cel sfânt. Dar amintirea sa a luminat totdeauna în marea biserică a conştiinţii neamului. Uneori mai tare, alteori mai slab, dar nici un vânt năprasnic n-a putut-o stinge. Şi astăzi ea se înalţă puternică, în marea flacără de mândrie şi recunoştinţă ce porneşte din toate inimile noastre la pomenirea celor patru sute de ani de la moartea puternicului împărat senin al românimii”.

Ștefan cel Mare l-a fascinat pe marele cărtrurar Nicolae Iorga, care a scris o amplă carte despre carismaticul domnitor
Ștefan cel Mare l-a fascinat pe marele cărtrurar Nicolae Iorga, care a scris o amplă carte despre carismaticul domnitor
Tags: