Sport

Ștefan Iovan și povestea explozivă a transferului la Rapid. Regretele căpitanului de la Sevilla: „N-am crezut că Steaua mă va lovi atât de mult!”

Ștefan Iovan, „Căpitanul de la Sevilla”, s-a transferat după 1990 la rivala Rapid, după un episod care a creat scântei, iar povestea explozivă a plecării sale de la Steaua a rămas, mult timp, un mister.
07.05.2022 | 00:05
Stefan Iovan si povestea exploziva a transferului la Rapid Regretele capitanului de la Sevilla Nam crezut ca Steaua ma va lovi atat de mult
Momentele tensionate dintre fostul Căpitan de la Sevilla și conducerea clubului Steaua au fost povestite de scriitorul Constantin Brancu (sursa montaj FANATIK)
ADVERTISEMENT

Scriitorul Constantin Brancu a rememorat în cartea sa „Din culisele Supercampioanei” episodul plecării lui Ștefan Iovan la Rapid, într-un moment în care fostul căpitan din finala cu CF Barcelona acuza dur clubul Steaua că l-ar fi lovit, așa cum a procedat și cu alte foste glorii.

„Iovan, pedepsit după ce a întârziat în compania lui… Bachus, dar a considerat pedeapsa nemeritată”. Mărturii din cartea „Din culisele Supercampioanei”, de Constantin Brancu.

Povestea controversatului transfer al lui Iovan la rivala Rapid are un istoric de film. Dar să ne întoarcem în timp… După „ Coppa del Mondo”, din 1990 (n.r. unde vom afla motivele reale pentru care fostul căpitan de la Sevilla nu a evoluat…), Iovan a plecat în Anglia, la echipa de ligă secundă Brighton Howe Albion. A fost primul jucător român care a „emigrat” în Anglia la aproape 31 de ani, dar nu a avut satisfacțiile la care spera.

ADVERTISEMENT

Ulterior, dornic să joace, a încercat să dea curs invitației impresarului Graham Smith, pentru un transfer în Olanda, la Fortuna Sittard, dar, până la urmă, a revenit acasă, la Steaua. Apoi a vrut să plece la Rapid, dar conducerea clubului s-a pus de-a curmezișul. Întreaga istorie a fost povestită de colonelul Constantin Brancu, tatăl confratelui nostru Cristi Brancu.

Colonelul Brancu a făcut parte din conducerea clubului Steaua, în perioada 1981-1985, a pus umărul la construcția viitoarei supercampioane a Europei, dar și la evoluția ulterioară a jucătorilor acelei generații, printre care și Ștefan Iovan.

ADVERTISEMENT

În acest sens, Constantin Brancu a relatat: „Întors în tabăra roș-albaștrilor, fără a pretinde clubului bani la semnarea contractului, i s-a acordat credit total, creându-i-se posibilitatea de a evolua pe postul de libero pe care și l-a dorit întotdeauna”.

„Încet, dar sigur, Fane a revenit la forma necesară pentru a fi titular, meci de meci. Dar, grație rămânerii într-o seară prelungită în compania lui Bachus, a doua zi nu s-a prezentat la programul de pregătire, fapt ce a atras după sine suspendarea pe termen nelimitat de către club, pedeapsă pe care el a considerat-o cu totul și cu totul nemeritată”, a povestit scriitorul.

ADVERTISEMENT
Din culisele Supercampioanei
Coperta cărții „Din culisele Supercampioanei”, scrisă de colonelul Constantin Brancu (sursa arhivă personală)

„Steaua tratează situația mea după bunul plac, refuzând să discute despre un transfer!”

Potrivit regulamentului, jucătorul urma să fie amendat. Constantin Brancu a notat că, ulterior, „Iovan și-a recunoscut greșeala, pe care a făcut-o publică în presă. Neavând obligații financiare, a cerut să fie lăsat să plece la altă echipă. Fusese solicitat de mai multe cluburi, inclusiv de Rapid, unde a mărturisit că și-a dorit să meargă”. Cu toate acestea, Steaua a ezitat să-i ofere transferul…

În acel moment, așa cum își amintește autorul volumului „Din culisele Supercampioanei”, Iovan a răbufnit: „N-am crezut nicio clipă că vor ajunge să lovească astfel în mine, încât să-mi interzică dreptul de a juca… Steaua tratează situația mea după bunul plac, refuzând să discute cu oricine despre un eventual transfer al meu. Am jucat acolo 11 ani și consider că, pentru devotamentul cu care am evoluat, ar putea să mă înțeleagă”.

ADVERTISEMENT

„Atitudinea Stelei față de mine este asemănătoare cu aceea pe care clubul a adoptat-o față de toți foștii mari jucători cu care am fost coechipier, în perioada de neuitat a câștigării Cupei Campionilor Europeni. Este vorba despre Boloni, despre Pițurcă, de Tudorel Stoica și de Majearu, iar acum, despre mine și despre atâția alții. Oricum, după cum s-au purtat față de mine, nu mă mai întorc niciodată, ca jucător, sub nicio formă, la Steaua. Tot ceea ce vreau este să joc fotbal”, a completat căpitanul de la Sevilla.

Ion Alecsandrescu
Legendarul președinte al Stelei, Ion Alecsandrescu (sursa steaualibera.com)

„Sfinxul” Ion Alecsandrescu a atacat la baionetă

În replică, regretatul și totodată legendarul Ion Alecsandrescu, președintele clubului Steaua de la acea vreme, a oferit un răspuns sec, ba chiar cu ușoare tente… dictatoriale.

„Iovan poate spune orice. Noi nu dorim să dezvoltăm acum această problemă. Clubul va hotărî când va înceta acest contract. El spune că Steaua n-a făcut nimic pentru el? Să reținem că a jucat 11 ani la noi, iar când a plecat la Brighton, clubul nu a luat nici măcar o liră. Totul i-a revenit lui”, ar fi afirmat cel poreclit „Sfinxul”.

La vremea respectivă, Ion Alecsandrescu, fost atacant emblematic al CCA-ului și al echipei naționale, era una dintre vocile cele mai importante din fotbalul românesc. Fost secretar general al FRF timp de 20 de ani (1962-1982) și mai târziu prezent perpetuu în conducerea Stelei, „Sfinxul” era un personaj al cărui cuvânt era greu de pus la îndoială. Și totuși…

Titluri dure în presa anilor ’90: „Clubul Steaua își uită marii jucători!”

… Constantin Brancu și-a amintit că, dincolo de reacțiile oficiale venite din Ghencea, în acele momente suporterii roș-albaștrilor au rămas cu un gust amar, citind în presă titluri precum „Clubul Steaua își uită marii jucători”. Mai mulți gazetari și chiar oameni din fotbal au cerut clubului militar „să procedeze elegant, așa cum au făcut și alte cluburi cu el de-a lungul anilor, și să-l lase pe Iovan să-și urmeze cursul firesc al vieții sportive”.

Până la urmă așa s-a întâmplat, iar Fane Iovan a ajuns la Rapid, unde a avut parte de o nouă bucurie, calificarea în Cupa UEFA, în condițiile în care gruparea vișinie uitase, de 17 ani, gustul competițiilor continentale.

În privința Stelei, s-a dovedit că, până la urmă, pentru „căpitanul de la Sevilla”, drumurile duc mereu în Ghencea. Mai târziu avea să revină, în postura de antrenor secund, și să câștige un nou titlu de campion, de data această alături de fostul său coleg, Victor Pițurcă, devenit între timp un tehnician de succes. Piți (care, ulterior la chemat pe Fane atât ca secund la „Națională”, dar și la Craiova!) i-a oferit această șansă, astfel că, într-un fel sau altul, clubul și-a plătit datoria față de Ștefan Iovan.

Stefan Iovan,Victor Piturca
Prietenul Victor Pițurcă l-a readus pe Iovan la Steaua și, ulterior, la echipa națională, în postura de antrenor secund (sursa SPORT PICTURES)

Doctorii l-au oprit să joace la „Coppa del Mondo”, deși scăpase de dureri

Nici istoria prezențelor lui Iovan la Echipa Națională n-a fost întotdeauna strălucitoare. Cititorii mai tineri trebuie să știe că „Fane”, cum îi spun prietenii, este fundașul care l-a marcat, fără greșeală, pe legendarul Mark Hateley, la acel 1-1 de neuitat, consumat pe vechiul „Wembley”, în preliminariile pentru „Mexico ‘86”. Iovan a jucat de 35 de ori sub Tricolor și a marcat trei goluri. N-a fost însă de ajuns.

Până la urmă, în 1986, România a ratat calificarea la Mondiale, în urma blatului istoric consumat între Anglia și Irlanda de Nord (n.r. nu trebuie, însă, omis faptul că „Tricolorii” pierduseră de două ori în fața nord-irlandezilor!). Patru ani mai târziu, după victoria (3-1, la București) cu Danemarca, atunci când „Tricolorii” lui Ienei obțineau biletele pentru „Italia Novanta”, pentru Iovan a venit alt necaz…

Până la urmă, „Moțăței”, așa cum îl porecliseră coechipierii, n-a avut revelația la care visează toți fotbaliștii, de a juca la un Campionat Mondial. Participant la toate meciurile din campania de calificare pentru „Coppa del Mondo”, Iovan nu a evoluat în Italia, din pricina unei recidive la coloană. În legătură cu respectivul subiect au circulat o mulțime de povești și de păreri contradictorii, majoritatea imaginare.

Totuși, Iovan i-a mărturisit autorului volumului „Din culisele Supercampioanei”: „Este adevărat că am acuzat dureri în zona lombară, dar mi-au trecut. Pe timpul Mondialelor mă simțeam bine, nu mai aveam nimic. Doctorii au ținut, însă, la diagnosticul lor și atunci n-am jucat. Vorbeau despre niște simptome pe care eu nu le aveam. Ar fi trebuit să am dureri mari, dar nu au fost. Nu era nimic adevărat în zvonurile care s-au vehiculat, și anume că aș fi fost lucrat”.

Juan Carlos al II-lea
Fostul Rege al Spaniei, Juan Carlos al II-lea, i-a oferit Căpitanului de la Sevilla trofeul Cupei Campionilor Europeni (sursa hepta.ro)

Unicul Ștefan Iovan, eternul norocos al unei singure nopți

Și totuși, Ștefan Iovan este unic. Hagi și Balaci s-au lăudat cu geniul, Dinu cu inteligența, Dumitrache și Crișan cu nebunia, pe Gică Popescu l-a făcut mare siguranța, pe Lăcătuș, nebunia, Belodedici are în raft două Cupe ale Campionilor Europeni, iar Răducioiu își „celebrează” și acum… șarmul. Iovan, în schimb, este unic, pentru că, în ce-l privește, norocul și nenorocul au făcut un „târg” echitabil.

Dacă Tudorel Stoica, purtătorul de drept al banderolei, n-ar fi fost suspendat după returul semifinalei cu Anderlecht, onoarea de a fi căpitan pe arena „Ramon Sanchez Pizjuan” i s-ar fi cuvenit. Dar hazardul l-a hărăzit pe Iovan.

Ștefan Iovan
Mereu, alături de culorile roșu și albastru, dincolo de controverse (sursa Razvan Pasarica/SPORT PICTURES)

Au trecut, și probabil se vor mai scurge, zeci de ani, până când o echipă din Liga 1 să mai ajungă într-o finală precum cea de la Barcelona, din 1986. Dar, și mai probabil, vor trece… sute de ani, până când unui român dintr-o echipă românească să-i fie oferit trofeul Cupei Campionilor Europeni din mâna unui rege.

Dintre conaționalii noștri, doar el, doar „Moțăței” cunoaște acest sentiment. Cum este să ridici, primul dintre ai tăi, trofeul deasupra capului, primindu-l de la principalul suporter al învinșilor, nimeni altul decât Regele Juan Carlos al II-lea. Poate că, în balanță cu o asemenea trăire, merită să ratezi Campionatul Mondial, sau să te transferi „cu năbădăi” de la clubul la care ai scris istorie și care te-a crescut.

ADVERTISEMENT