Popa Popa’s: “Numai dacă eşti imbecil poţi s-o conteşti pe Halep”

Cu multiple recorduri mondiale în caricaturistică, portretistul născut în Caransebeş s-a întâlnit pe parcursul vieţii sale cu zeci de şefi de stat sau personalităţi extrem de importante ale lumii moderne şi a încercat să promoveze mereu o imagine pozitivă a României. Ritmul său pare neschimbat (IMAGINI CU CELE MAI NOI CARICATURI SEMNATE ŞTEFAN POPA POPA’S ÎN GALERIA FOTO DE MAI SUS), chiar dacă acum preferă liniştea casei sale din Timişoara, acolo unde l-am regăsit zilele trecute la doar câteva ore după o nouă “deplasare” la Bruxelles. Artistul a mers în Belgia în calitate de ambasador al turismului românesc.

Ştefan Popa Popa’s este nemulţumit de starea în care au ajuns societatea şi sportul românesc şi este unul dintre puţinii care nu se fereşte să o spună. A răbufnit chiar şi în faţa miniştrilor cu care s-a întâlnit sau în faţa celor care cred că dacă îi cântă în strună vor intra sub pielea sa. Acesta s-a destănuit într-un interviu eveniment acordat pentru FANATIK.RO care poate părea pesimist, dar care ar trebui perceput mai degrabă ca un semnal de alarmă.

Ultima noutate în ceea ce vă priveşte ar fi că vă pregătiţi de Campionatul Mondial din Rusia.
Da, lucrez chiar în zilele acestea desenând echipele campionatului mondial. Ultimul desen făcut în acest sens este chiar al rusului Kokorin, dar mă aşteaptă o muncă grea. Vor fi în jur de 1000 de caricaturi, care vor fi înrămate şi întreaga poveste va fi finalizată cu o expoziţie în timpul campionatului mondial.

Mai este o provocare pentru dumneavoastră un asemenea moment?
Da, normal că este, chiar dacă am mai avut ocazia să fac asemenea lucruri şi cu ocazia altor evenimente sportive. Am făcut ceva asemănător la Campionatele Europene de Gimnastică, am făcut acelaşi lucru şi la atletism. Ministrul sportului din Rusia dorea acum 10.000 de albume cu fiecare echipă, dar nu mă voi ocupa de aşa ceva, să se ocupe cine vrea, i-am spus din start. Eu voi pune la dispoziţie materialul, iar ei să îl multiplice cum vor.

După atâţia ani de experienţă, care este secretul? Mâna curge din instinct pe coala de hârtie, mai gândiţi când desenaţi sau totul vine de la sine? Aveţi recorduri de Guiness Book…
Deocamdată recordurile mele nu au fost bătute de nimeni, mâna merge la fel, poate chiar mai bine. În arta probabilă sau în portretistica asta făcuta contratimp contează foarte mult şi experienţa. Şi deocamdată nu este în detrimentul calităţii.

“Lumea aude de România mulţumită Nadiei şi lui Hagi, iar ei sunt făcuţi troacă de porci la noi şi nimeni nu face nimic!”

Mulţi vă introduc în aceeaşi categorie cu Nadia, Hagi sau de alte valori are României. Cum suna autocaracterizarea lui Ştefan Popa Popa’s?
Nu m-aş introduce pe aceeaşi scară. Dacă vreţi, sunt un ambasador cultural al turismului, cum sunt, de altfel, şi în mod oficial. Artiştii şi sportivii pot face foarte multe pentru ţara asta. Deschidem uşi, cancelarii şi vin politicienii după noi. Iar apoi, dezamăgire totală. Nu ştiu dacă îmi poate spune cineva că au plecat politicienii în vreo delegaţie şi că s-au întors cu vreo mare problema rezolvată. Au mers cu amante, cu sume enorme de bani cheltuite şi efectul este fix zero. Ca şi sportivii, doar artiştii mai salvează România. Dacă s-a auzit în lumea asta despre România s-a auzit doar mulţumită Nadiei şi a lui Hagi, iar ei când sunt făcuţi troacă de porci nu reacţionează nimeni. Avem o meteahnă extrem de urâtă. Ajungem să ne devorăm valorile.

Poate cel mai bun exemplu recent este Simona Halep
Da, este ceva de neimaginat. Nu trebuie ca lumea să se mai ferească de cuvinte grele. Este efectiv o îndobitocire. România a avut oameni inteligenţi şi de valoare de 2000 de ani, dar ei sunt exterminaţi. Mulţi s-au ferit să spună ceea ce ar trebui să audă acest popor. Eu, Popa Ştefan, vă spun, chiar dacă voi nu mă iubiţi, stimate popor român. Este unul care s-a deşteptat şi vă spune că în gena noastră există lucruri de foarte proastă factură şi ar trebui să ne uităm cu toţii în oglindă, să ne analizăm aşa cum suntem, buni, răi şi să începem o construcţie de la zero. Suntem un popor de mari povestitori, uitaţi-vă şi la televiziuni. Cinci inşi se adună şi vorbesc în gol cinci ore şi la final nu s-a ajuns la nicio concluzie. Şi au trecut deja 28 de ani. Oamenii îşi fac nişte etaloane pe nişte criterii pe care eu nu pot să le înţeleg. Cum poţi să jigneşti un sportiv ca şi Simona Halep? Numai dacă eşti un imbecil poţi face aşa ceva. Cei care fac asta nu cred că şi-au luat pastilele. Simona este o minune pentru România şi cred că mulţi nici nu pot realiza. Ea poate să se oprească în acest moment din activitate şi rămâne un simbol, a intrat în istorie. Toţi cârcotaşii nu mai pot să o scoată din această istorie oricât şi-ar dori. Acest copil este un bulgăre de aur.

“Am măturat pe jos cu Ministrul Sportului! Mă lăuda pentru o caricatură şi i-am spus că pot să-i fac una şi din profil, pentru când va veni DNA-ul”

Vorbeaţi de neimplicarea unora. Cum vă explicaţi, totuşi, că am avut cea mai bună jucătoare de tenis din lume şi că avem cea mai bună handbalistă din lume?
Când m-au chemat la Cluj să fac caricaturile marilor sportivi români m-am întâlnit cu Daniela Silivaş şi am întrebat-o: copilaş, unde mai activezi că nu te-am văzut demult? Mi-a spus că antrenează acum în America şi că are alte colege prin Canada sau prin alte ţări. Vă puteţi imagina aşa ceva? Întâmplător, acolo era şi Ministrul Sportului, cu care am început să mătur pe jos. Mă lăuda pentru o caricatură pe care i-o făcusem, mai voia una şi i-am spus că pot să-i fac una şi din profil, iar când va veni vremea DNA-ului ălora le va fi mult mai uşor. Şi-a dat seama că fac mişto de el, dar i-am spus că ar trebui să îşi dea demisia pe loc şi toate salariile încasate ca ministru să le pună pe masă. Era vorba de Marius Dunca. N-am de ce să mă ascund.

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

Cum i-a forţat Popa Popa’s mâna lui Băsescu să-i readucă în antrenorat pe Belu şi Bitang 

Şi în gimnastică performanţele s-au cam rărit.
Aici am un episod pe care eu îl consider important, cred că a fost acum 10 sau 15 ani. Belu şi Bitang fuseseră puşi pe bară. Eu sunt prieten bun cu ei, cei de la Craiova mă făceau cetăţean de onoare şi i-am chemat să fie alături de mine. Fără ca ei să ştie am făcut două statuete pe care le-am acoperit cu foiţă de aur. Când am luat cuvântul i-am rugat să sisteze tot. Momentul devenise un protest. Voiam să atrag atenţia asupra faptului că avem două mari personalităţi care au adus kilograme de aur în România şi pe care noi îi ignorăm. În sală erau apropiaţi de-ai lui Băsescu, pe care i-am ridicat în picioare, în faţa tuturor. A doua zi Berceanu s-a dus la Traian Băsescu şi au fost făcuţi consilierii preşedintelui, iar apoi au antrenat din nou. Îmi place să cred că aşa trebuie luată atitudine.

Cum vedeţi medicamentul românului, fotbalul? Pe stadioane nu prea mai sunt oameni, dar la televizor se pare că interesul nu s-a pierdut.
În tinereţea mea, pe vremea lui Ceauşescu, dacă vedeam un meci de fotbal era sărbătoare. Acum sunt alte condiţii de a vedea un meci, sunt şi televiziuni specifice, dar eu nu mai pot urmări meciurile de la noi. Calitatea este egală cu zero. Aud că se întâmplă şi o grămadă de mânării, ca de altfel în toate sectoarele din ţara asta. Totul este un fals schimb de valori şi se bazează pe aranjamente. S-au format mafii prin procuratori, judecătorii, la ce să ne mai aşteptăm de la fotbal? Credeţi-mă că aş vrea să vorbesc despre lucruri frumoase din ţara asta, dar nu prea mai sunt. Sau dacă sunt, nu se mai scot deloc în evidenţă. Trăiesc cu impresia că cineva are dorinţa de a imbeciliza acest popor. Fotbalul este introdus într-o cacealma cu afaceri, cu interese personale, cum să scoatem capul cu cei mari, n-ai cum?! Jucătorii români pleacă imediat afară, la fel şi medicii, la fel şi toate categoriile care sunt puţin mai răsărite…

“Moartea lui Ekeng, în direct, n-a schimbat nimic!”

Apropo de medici. A fost drama cu Ekeng de la Dinamo. Vi se pare că s-a schimbat ceva de atunci?
A fost exact stilul românesc de a face totul lacrimogen, nu ştiu dacă i-au prezentat şi parastasul, că văd că acesta este lucrul pe care se axează televiziunile şi uitaţi unde s-a ajuns. Nu cred că s-a schimbat ceva în bine de la moartea lui Ekeng, în direct. Din contră, lucrurile sunt din ce în ce mai rele. Miezul dramei a fost împachetat frumos şi pus deoparte când el trebuie disecat cu disperare şi să se schimbe radical lucrurile. Dar nu este cazul la noi.

Încep Jocurile Olimpice de Iarnă, dar pentru noi speranţele par mici. Pare că avem şansa la o medalie la fel cum avea echipa Jamaicăi de bob din celebrul film.
Şi nu este normal? Ce s-a făcut pentru sportul românesc? Oameni buni, s-au scos orele de sport din şcoli! Chiar nu realizează nimeni în ce film trăim? Direcţia în care mergem nu este deloc bună. Suntem în derivă şi nimeni nu vrea să observe. Cei care conduc îşi urmăresc interesul şi sunt la un loc călduţ aşa că destinul acestei ţări este scris în linişte.

“Să ştiţi că rândurile de mai sus au fost spuse de un prost, pentru că eu pentru români sunt un prost”

Lumea poate vă va percepe ca fiind extrem de dur sau prea pesimist.
Eu am norocul să ies mult din această ţară şi văd cum ar trebui să arate lucrurile. Carenţa este a noastră, a întregului popor şi nu trebuie să se mai ferească nimeni pentru că altfel dispărem ca naţie. Eu aseară am ajuns de la Târgul de Turism de la Bruxelles, unde am lucrat 4 zile pentru a ajuta standul României. Fac acest lucru de patruzeci şi ceva de ani şi fără să existe vreun decont la minister pe numele meu. O fac pe banii mei şi sunt singurul din ţara asta care face aşa ceva. Aşadar, oameni buni care aţi citit aceste rânduri, să ştiţi că rândurile de mai sus au fost spuse de un prost, pentru că eu pentru români sunt un prost. Numai un asemenea om se poate duce pe banii lui să ridice ţara asta când noi, de fapt, de afundăm în rahat.

Cine este Ştefan Popa Popa’s

– născut la 11 iunie 1955 în Caranşebes.
– a făcut primele desene la vârsta de 5 ani, iar prima oară a fost publicat la vârsta de doar 7 ani într-un ziar regional.
–  în 1980 devine absolvent al Institutului Politehnic din Timişoara.
– deţine recordul mondial după ce a realizat 2772 de portrete  pe parcursul a 10 zile şi 10 nopţi.
– deţine recordul mondial pentru cele mai multe caricaturi realizate într-o ora, 131, performanţă reuşită în 17 octombrie 1995, în Franţa.
– este Preşedintele de Onoare al Asociaţiei Caricaturiştilor Profesionişti din România
– este cetăţean de onoare în 26 de oraşe din România