Stela Enache împlinește astăzi, 24 ianuarie 2023, 73 de ani și declară că se simte ca la 30. Celebra cântăreață ne spune cum a învățat să se descurce și să facă toate treburile pe care le face un bărbat.
De ziua ei, celebra cântăreață Stela Enache dezvăluie, într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO, cum își petrecea ziua în mijlocul familiei, în rarele dați când se puteau reuni.
Celebra cântăreață recunoaște că este femeia-bărbat, știind să facă tot ce este necesar în casă, și își aduce aminte care a fost cel mai frumos cadou pe care l-a primit vreodată. Ne povestește despre torturile făcute de mama ei în copilărie pe care nu le mânca, pentru că nu-i plac dulciurile și ne spune care este cea mai mare realizare a ei.
La mulți ani, Stela Enache! 73 sau 37?
-E bine la 37, așa mă simt. De fapt, chiar mai puțin. (râde). Adevărul este că în primul rând trebuie să îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns până aici, nu mă pot plânge, îi mulțumesc pentru tot ce mi-a dat. Uneori avem niște motive personale să ne plângem, dar în general evit să fac asta. Cât sunt sănătoasă, copiii și nepoții mei la fel, nu am de ce să mă plâng.
Atâta timp cât oamenilor încă le place muzica noastră, pe youtube, la tv sau la radio, este bine. Mereu încerc să aduc ce este mai frumos pentru oameni, au nevoie de o alinare a sufletului, a inimii. De multe ori am senzația că oamenii s-au abrutizat, eu am crescut altfel. Aveam o perspectivă, visam, aveam bucurie și iubire. Oamenii din ziua de azi vor succes și bani cât mai repede.
Aveți vreun tabiet special de ziua dvs? Spa, prieteni, o țară străină?
-Îmi place să fiu cu prietenii, indiferent dacă suntem în țară sau în străinătate. Las lucrurile să curgă și le iau așa cum vin. Mereu am fost undeva de ziua mea și chiar dacă nu aș fi nu m-aș supăra, nu sufăr de singurătate, mereu găsesc câte ceva de făcut, la ce să mă gândesc.
Când erați mică, mama vă făcea vreun tort special? Sau erați mai mult prin cantonamente?
-Mama, săraca, făcea veșnic torturi pe care eu nu le mâncam pentru că nu-mi plac dulciurile. Poate doar cozonacul cu mac, dacă nu era prea dulce. Tata măcina macul, mama făcea coca. Trebuia să fie cocă puțină și mult mac. Și eu făceam torturi pentru familia mea, și doar ei mâncau. La sport însă mâncam ciocolată neagră, ca să am putere și rezistență.
De câte ori v-ați sărbătorit ziua pe scenă?
-Sinceră să fiu, mai mult pe scenă am sărbătorit decât acasă. Se lega mereu cu Crăciunul, cu Revelionul, așa că mai mereu eram în străinătate.
Aveți vreun vis pe care nu vi l-ați îndeplinit încă?
-Nu, nu pot să spun că visez la ceva extraordinar. Practic tot ce mi-am dorit am avut. Am avut scena, l-am avut pe Florin (Bogardo, n. red.), mi-am dorit ca primul copil să fie fată și așa a fost, al doilea să fie băiat și așa a ieșit. Am avut și niște părinți extraordinari.
Cum petreceți azi? Ce vă doriți cel mai mult de ziua dvs?
-Vreau să fiu sănătoasă și să-mi termin viața într-un mod demn, să pot să fiu încă de folos semenilor mei. Îmi face mai multă plăcere să ajut oamenii decât să fiu eu ajutată.
Care a fost cel mai frumos cadou pe care țineti minte să-l fi primit vreodată?
-Am fost un copil sărac, ca toți ceilalți, și toată copilăria mi-am dorit un lănțișor cu o cruciuliță de aur. Când am făcut 18 ani am primit acest cadou și a fost extraordinar, mai ales pe vremea aceea.
În rest au venit toate de la sine, sunt etape în viață, uite de exemplu când eram copilă îmi plăceau inelele. Acum dacă îmi doresc un pix și cineva nu uită și mi-l face cadou, sunt cea mai fericită.
Cum sărbătoreați când erați toți patru? Ce va plăcea să faceți?
-Ca orice familie normală, ne adunam seara când veneau copiii de la școală, Florin de la Radio, eu de pe drumuri și făceam o masă împreună. Desfăceam o sticlă de șampanie, aveam tort. Dacă mai erau părinții și socrul meu era și mai bine. Nu făceam nimic deosebit. Cel mai frumos lucru este să fii împreună, indiferent dacă ai sau nu ceva de pus pe masă. Înțelegerea și iubirea sunt cele mai importante lucruri. Noi am fost o famile modestă, eram bucuroși dacă reușeam să stăm împreună. Săraca mama era mereu cu gătitul, îmi trimitea mâncare cu trenul de la Reșița.
Cum era Stela Enache la 20 de ani și cum este acum, la 73? Cât din ‘Stela cea mică’ mai există în dvs?
-Mai există acolo și recunosc că am aceeași energie, poate și mai multă acum. Atunci visam mai mult, acum vreau să pun în practică ce am de făcut. Inima și sufletul nu îmbătrânesc, nici nu mă gândesc la bătrânețe.
Depinde ce vrei să faci și cum vrei. Dacă te lași copleșit atunci devii din ce în ce mai greoi. Eu alerg la fel de mult ca înainte, eu veșnic am ceva de rezolvat. La 20 de ani aveam visuri și planuri, acum am planuri dar de scurtă durată. Sunt aceeași Stela de atunci.
Care simțiți că este cea mai mare realizare a dvs de până acum?
-Toată viața mea a fost o realizare pentru că tot ce mi-am dorit s-a realizat. Dumnezeu a avut grijă de mine și m-a iubit așa că nu pot să-mi doresc ceva mai mult. Când ai o familie care se înțelege, niște copii care nu au luat-o pe căi greșite, când ai realizat tot ce ți-ai dorit, ca meserie, când ții steagul sus și nu faci compromisuri pentru bani sau succes înseamnă că le ai pe toate. Canalele de youtube merg foate bine și oamenii, după 14 ani de când Florin nu mai este, sunt abonați și ascultă piesele lui.
Ce nu știe lumea despre dumneavoastră și dezvăluiți azi?
-Eu sunt femeia-bărbat, știu foarte multe meserii. Știu să schimb roți, să suflu în jigler, pe vremuri știam să pun petice calde la roți, am trecut prin toate aceste lucruri. Sunt un șofer foarte încercat, am condus mașină cu remorcă pentru că bărbații nu au vrut. Știu de toate și pentru că Florin a fost un om foarte tehnic și îl ajutăm și cu cheile, și cu șurubelnițele. M-am suit în salcie și am tăiat niște ramuri cu fierăstrăul, bat cuie fără să-mi dau peste degete, dau cu sapa să mă relaxez. M-am urcat și pe casă dacă a fost nevoie, nu mă dau în lături de la nimic.