Țara care a scos cel mai recent sterilizarea forțată a persoanelor cu dizabilități în afara legii a fost Spania. Legea, care permitea sterilizarea fără consimțământ „în cazuri excepționale”, a fost abrogată la sfârșitul anului 2020.
Cu toate acestea, practica rămâne legală în mare parte din Uniunea Europeană. Ea este împotriva legii în doar nouă țări, în ciuda faptului că încalcă Convenția de la Istanbul și Convenția internațională privind drepturile persoanelor cu handicap. Portugalia, Ungaria și Republica Cehă sunt singurele trei state membre care permit sterilizarea minorilor.
Absența unei legislații comune în Europa lasă decizia de a scoate în afara legii practica de a forța persoanele cu handicap să fie sterilizate în mâinile fiecărui stat membru în parte. Doar Suedia, Irlanda, Belgia, Franța, Germania, Italia, Slovenia, Polonia și Spania incriminează această practică.
În curând, și Malta va scoate în afara legii această practică, deoarece guvernul tocmai a anunțat un plan de modificare a legii actuale care permite sterilizarea forțată. „Este o formă foarte crudă de dominare, atât a sexualității, cât și a reproducerii”, a declarat pentru Euronews María Eugenia Rodríguez Palop, membră a Parlamentului European.
Potrivit unui raport al European Disability Forum, care analizează date la nivelul lunii august 2022, doar 9 state membre ale UE incriminează în mod explicit sterilizarea forțată ca infracțiune distinctă în codul lor penal. Cel puțin 13 state membre ale UE permit încă anumite forme de sterilizare forțată în legislația lor: Bulgaria, Croația, Cipru, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Portugalia și Slovacia. Acestea autorizează fie un tutore, un reprezentant legal, un administrator sau un medic să consimtă la sterilizarea unei persoane cu handicap în numele acesteia.
De asemenea, 3 state membre autorizează sterilizarea forțată a minorilor: Cehia, Ungaria și Portugalia. În cel puțin 3 state membre ale UE, utilizarea contracepției sau a sterilizării poate fi o cerință pentru admiterea în instituțiile rezidențiale: Belgia, Franța și Ungaria.
Cheia pentru a pune capăt acestei practici se află la Bruxelles. În luna iulie, Parlamentul European va dezbate dacă să interzică această practică – o decizie care ar fi obligatorie pentru toate statele membre, dar care trebuie să fie votată ulterior de către Consiliul European.
Întregul spectru politic este de acord cu acest lucru, însă temeiul juridic al noii directive europene privind combaterea violenței împotriva femeilor este cel care generează conflicte. Rodríguez Palop subliniază că temeiul juridic este foarte îngust, deoarece se bazează pe infracțiunea europeană de exploatare sexuală. „Încercăm să extindem infracțiunile penale, conceptul de agresiune și să încorporăm o legătură între exploatarea sexuală și exploatarea reproductivă.”
Există opoziție din partea unor state membre, cum ar fi Cehia, Slovacia sau Ungaria, dar și din partea altor țări care „nu sunt suspecții obișnuiți când vine vorba de a merge împotriva drepturilor omului, cum ar fi Franța, Belgia și Portugalia”, după cum spune europarlamentarul spaniol. Ea consideră că sterilizarea forțată este „un caz foarte clar de eugenie” și subliniază că „eugenia încă mai există în secolul XXI”.
Numărul total de sterilizări forțate efectuate în Europa rămâne necunoscut, deoarece această problemă a fost întotdeauna tabu. Nu există cifre oficiale care să facă lumină în acest sens. Portugalia va deveni prima țară care va colecta date oficiale privind sterilizările forțate, după ce parlamentul național a votat pentru realizarea unui studiu privind violența împotriva persoanelor cu handicap, care va include aceste cifre.
În ciuda lipsei de date, pentru organizațiile non-guvernamentale este clar că acest abuz este suferit în special de către femei. „În cei 20 de ani de carieră, nu am cunoscut decât un singur caz de sterilizare a unui bărbat cu dizabilități intelectuale și nu sunt sigur că a fost vreodată efectuat”, spune Rubén Parrillo, directorul centrului de zi ATUREM pentru persoane cu dizabilități. „Cu toate acestea, nu am suficiente degete la mână pentru a număra numărul femeilor sterilizate”, adaugă el.
În 2021, ”Diagnoza situației persoanelor cu dizabilități în România”, realizată de Banca Mondială conținea recomandarea conform căreia ”Accesul la asistența juridică gratuită trebuie facilitat pentru persoanele cu dizabilități care se află în situații vulnerabile. Accesul la justiție poate fi suplimentar îngreunat de o serie de circumstanțe.
Asistența juridică gratuită ar trebui acordată cel puțin în cauzele în care sunt implicate persoanele cu dizabilități expuse riscului de a se confrunta cu pierderea vieții sau a libertății, inclusiv prin încarcerare, detenție, plasament într-o instituție, tratament medical forțat sau nevoluntar (de exemplu, sterilizare) sau spitalizare nevoluntară”.
În legislația română nu există o un text care să incrimineze sterilizarea forțată a persoanelor cu dizabilități. Totuși, România se numără printre țările care au ratificat Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD).
Ca practică, sterilizarea forțată este inclusă în definiția violenței de gen, prevăzută în legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. La art. 4 lit. l), legea 202/2002 defineşte în mod concret violenţa de gen ca fiind fapta de violenţă direcţionată împotriva unei femei sau, după caz, a unui bărbat, motivată de apartenenţa de sex. Violenţa de gen împotriva femeilor este violenţa care afectează femeile în mod disproporţionat.
Violenţa de gen cuprinde, fără a se limita însă la acestea, următoarele fapte: violenţa domestică, violenţa sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forţată, avortul forţat şi sterilizarea forţată, hărţuirea sexuală, traficul de fiinţe umane şi prostituţia forţată.
Codul Penal român incriminează această practică în două instanțe. La articolul 439 – Infracțiuni contra umanităţii, alineatul 1, litera f: ”(1) Săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, a uneia dintre următoarele fapte: … f) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituţie, sterilizarea forţată sau detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii; … se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.
Fapta este incriminată și de articolul 440 – Infracţiuni de război contra persoanelor, alineatul 1, litera d: ”(1) Săvârşirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internaţional umanitar, a uneia dintre următoarele fapte: … d) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituţie, sterilizarea forţată sau detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii; … se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.
Cel mai recent raport al National Women’s Law Center arată că 31 de state și Districtul Columbia au legi care permit sterilizări forțate permanente. Puțin discutată și în mare parte nesupravegheată, această problemă a atras atenția la nivel național în 2021, când vedeta pop Britney Spears a declarat că a fost forțată de tatăl ei să folosească anticoncepționale. Deși Spears nu a fost supusă unei sterilizări chirurgicale, mărturia ei a declanșat o conversație despre drepturile reproductive și tutela.
Potrivit raportului, 17 state permit sterilizarea permanentă, chirurgicală a copiilor cu dizabilități. Raportul este scris într-un limbaj simplu, conceput pentru a fi înțeles cel puțin de o parte dintre persoanele cele mai afectate de aceste legi.
Majoritatea persoanelor din Statele Unite afectate de sterilizarea chirurgicală forțată – proceduri permanente, cum ar fi histerectomiile și legarea trompelor uterine – se află sub tutelă. Tutela este un aranjament legal conceput pentru a ține cont de incapacitatea unei persoane de a lua decizii legale și de sănătate. Tutorele, de obicei un membru al familiei sau un profesionist, acționează ca un factor de decizie prin procură pentru persoana aflată sub tutelă. În multe state, persoanele aflate sub tutelă nu pot refuza tratamentul medical sau să voteze.
Din punct de vedere istoric, persoanele de culoare au fost printre cele mai afectate de legile privind sterilizarea forțată, care, la începutul secolului XX, erau folosite în cadrul mișcărilor eugenice. Chiar și după ce eugenia (o teorie socială care susține îmbunătățirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție n.r.) a căzut în dizgrație după cel de-Al Doilea Război Mondial, gândirea eugenică a persistat în legislația americană. În anii 1970, sterilizarea forțată a femeilor de culoare a fost atât de frecventă în sudul Americii, încât uneori a fost denumită „apendicectomia din Mississippi”.
Deși mulți consideră sterilizarea forțată ca fiind o relicvă a trecutului, unele dintre aceste legi sunt destul de recente. Cele mai recente două legi de stat privind sterilizarea forțată au fost adoptate în 2019. Un apendice din raport prezintă legile specifice din fiecare stat și teritoriu din SUA.
„Acestea sunt legi foarte actuale”, a declarat Ma’ayan Anafi, consilier principal pentru echitate și justiție în domeniul sănătății la National Women’s Law Center și autoare a raportului. „Există încă această narațiune conform căreia persoanele cu dizabilități, în special persoanele cu dizabilități de culoare, sunt o povară pentru familiile lor și pentru public și faptul că au copii reprezintă o amenințare pentru societate„, a declarat aceasta pentru The 19th.
Pentru prima dată în istoria sa, UE a ratificat o convenţie privind drepturile omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD). De asemenea, toate statele membre ale UE au semnat, iar până în luna iulie 2011, două treimi au și ratificat această convenție.
CDPD stipulează ce măsuri trebuie să ia guvernele pentru protejarea şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. Aceasta nu creează niciun drept special, însă încearcă să asigure faptul că persoanele cu dizabilități pot beneficia, la fel ca toate celelalte persoane, de toate drepturile omului.
CDPD obligă guvernele să găsească modalităţi de a proteja în mod efectiv persoanele cu dizabilități de acte de exploatare, abuz, tratament degradant, violenţă sau tortură, de exemplu prin interzicerea oricărui experiment medical sau ştiinţific care nu are consimţământul liber şi informat al acestora, în special atunci când este vorba de intervenţii medicale forţate pentru tratarea unei deficiențe, precum şi de întreruperea de sarcină sau sterilizarea forțată.