Structura veche de peste 1000 de ani care e folosită și în zilele noastre. Este atât de trainică, încât a trecut cu bine de cutremure, dar și de alte dezastre.
În lume, există adevărate minune arhitecturale. Unele dintre ele au rezistat mii de ani, chiar dacă nu au fost construite din cele mai rezistente materiale. Este și cazul morilor de vânt din Nashtifan.
Morile de vânt din Nashtifan funcționează de peste 1.000 de ani. Au fost primele de acest gen și au servit drept model de inspirație pentru celebrele mori de vânt din Olanda și nu numai.
Morile de vânt din Nashtifan au fost construite din câteva materiale simple. Și anume, lemn, lut și cărămidă. Aceste mori de vânt au la bază un principiu de funcționare diferit față de cel al morilor de vânt din Europa.
Numite și ”mori de vânt persane” sau ”mori de vânt verticale”, aceste mori au fiecare câte opt camere. Aceste camere sunt prevăzute cu șase pale care se învârt pe măsură ce adie vântul. Palele, la rândul lor, învârt pietrele de moară.
Morile de vânt din Nashtifan au fost construite în timpul perioadei selgiucide. Acestea sunt situate în satul Nashtifan din nord-estul Iranului, unde, cândva, a fost Khorosan. În trecut, aceasta a fost una dintre cele mai dezvoltate zone din punct de vedere agricol.
Khorosan a fost și un puternic punct comercial, astfel că morile de vânt au luat naștere din nevoia de a măcina culturile locale. Cu ajutorul lor, localnicii măcinau orzul, grâul, iar făina rezultată era exportată în diverse regiuni.
Cu o vechime de 1.000 de ani, mulți ar fi tentați să creadă că morile de vânt din Nashtifan sunt deja istorie. Ei bine, nu. Aceste mori au rezistat fenomenelor extreme, dezastrelor naturale, dar și cutremurelor.
Morile de vânt din Nashtifan demonstrează că inginerii de la acea vreme erau foarte pricepuți. Chiar dacă materialele folosite nu au fost cele mai rezistente, tehnica de construcție a fost cea care a jucat un rol esențial.
De-a lungul timpului, morile de vânt din Nashtifan au fost motorul satului. Ele i-au ajutat pe localnici să treacă cu bine de perioade de foamete, asigurându-le una dintre cele mai importante materii prime pentru supraviețuire.
Dovadă vie a măiestriei și priceperii inginerilor antici, morile de vânt din Nashtifan au intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO în 2002.