Studenta care a învins sistemul de pensii în numele tatălui său

Doar pe baza cunoştinţelor învăţate în primii ani la Facultatea de Drept, Cristina Stăncescu a reuşit să dea o palmă peste obraz statului român care i-a umilit tatăl, care nu şi-a primit pensia pentru că angajaţii Casei de Pensii aveau treburi mai importante de rezolvat.

Nu puţine sunt cazurile când auzim de pensionari umiliţi de sistem, după o viaţă de sacrificiu de multe ori chiar în slujba statului. Vorbim de venituri de cele mai multe ori infime, din care unii bătrâni abia îşi duc zilele, sau cazuri când unii dintre vârstnici primesc venitul pe card, deşi în satele în care locuiesc nici măcar nu sunt bancomate. Totuşi, există forme de bătaie de joc şi mai mari, când bătrânii nici măcar nu îşi primesc pensia, pentru că cei angajaţi să le-o repartizeze invocă un volum mare de muncă. Aşa a fost cazul lui Marian Pavel, din comuna Tărtăşeşti din judeţul Dâmboviţa, care după o viaţă de muncă la un institut de calculatoare din Ilfov, şi-a aşteptat prima pensie, care nu a mai venit. Nu a venit nici a doua… nici a cincea măcar. Bolnav, cu o viaţă plină de greutăţi şi chiar în pragul iernii, bărbatul şi-a sunat disperat fata de la Bucureşti pentru a-şi plânge amarul.

Au obţinut şi daune

Cristina Stăncescu, o simplă studentă la Facultatea de Drept, a socotit ca total inuman ce a păţit tatăl ei, şi şi-a luat angajamentul unui proces împotriva Casei de Pensii din Dâmboviţa, într-un proces fără precedent, pe care l-a şi câştigat.

”În iulie 2014 tatăl meu a împlinit vârsta de pensionare, dar până în luna decembrie nu a primit nici un ban. Iar cei 600 de lei pe care trebuia să-i obţină erau singura lui sursă de venit, bani de care avea nevoie inclusiv pentru tratamentul medical, pentru că depinde de anumite medicamente. Am făcut demersuri la casa de Pensii Dâmboviţa pentru a afla ce s-a întâmplat cu banii lui, iar răspunsul a fost acela că întârzierea s-a făcut din cauza unui volum prea mare de muncă. Tatăl meu şi-a primit retroactiv pensiile, dar am decis să-i dau în judecată pentru această situaţie umilitoare şi să cer în numele tatălui daune morale de 10.000 de lei. Şi am câştigat! Suma primită ca despăgubiri nu a fost cea cerută, ci doar 1.000 de lei, dar am luptat pentru drepturile tatălui meu şi am obţinut dreptate”, ne-a declarat Cristina Stăncescu.

Sursă: www.libertatea.ro