News

Studiu. Oamenii şi-ar putea regenera părţi ale corpului precum salamandrele mexicane. Descoperire uimitoare a oamenilor de ştiinţă

Oamenii au capacitatea neexploatată de a-și regenera părți ale corpului la fel ca salamandrele, susțin oamenii de știință.
13.06.2021 | 15:38
Studiu Oamenii siar putea regenera parti ale corpului precum salamandrele mexicane Descoperire uimitoare a oamenilor de stiinta
Descoperire uimitoare! Cercetătorii au aflat cum vom putea să ne regenerăm părți ale corpului Foto: hepta, Daily Mail, Colaj FANATIK
ADVERTISEMENT

Potrivit cercetătorilor, blocarea căilor cerebrale care duc la cicatrizarea țesuturilor ar putea permite oamenilor să-și regenereze membrele pierdute sau să-și îmbunătățească starea generală de sănătate.

Descoperire uimitoare! Cercetătorii au aflat cum vom putea să ne regenerăm părți ale corpului

La fel ca salamandrele, oamenii au o capacitate „neexploatată” de a-și regenera părți ale corpului, cum ar fi un membru pierdut, susțin oamenii de știință.

ADVERTISEMENT

Axolotlul, o salamandră mexicană aproape dispărută în sălbăticie, este un „campion al regenerării” capabil să recreeze aproape orice parte a corpului, inclusiv creierul.

Studierea acestui neobișnuit amfibian a ajutat experții de la MDI Biological Laboratory din Bar Harbor, Maine, să concluzioneze că oamenii au o capacitate „neexploatată” de regenerare. Ei s-au concentrat pe a înțelege de ce axolotl nu formează cicatrici sau de ce nu răspunde la rănire în același mod în care o fac șoarecii și alte mamifere.

ADVERTISEMENT

Au descoperit că celulele imune numite macrofage au favorizat creșterea celulelor tisulare în salamandră, dar au produs cicatrici la șoareci.

Echipa spune că formarea de cicatrici ar putea fi responsabilă pentru blocarea regenerării la mamifere și că, în viitor, blocarea căilor cerebrale care duc la cicatrizare ar putea permite oamenilor să-și regenereze membrele pierdute sau să-și îmbunătățească starea generală de sănătate.

ADVERTISEMENT

Dr. James Godwin și colegii săi au comparat semnalizarea moleculară după rănirea salamandrei axolotl cu cea a unui șoarece adult, care are capacitate limitată de regenerare.

În loc să-și regenereze părțile corpului pierdute sau rănite, mamiferele formează de obicei o cicatrice la locul unei leziuni, ceea ce creează o barieră în calea regenerării, a explicat Godwin.

ADVERTISEMENT

„Cercetările noastre arată că oamenii au un potențial neexploatat de regenerare”, a explicat el, citat de Daily Mail, adăugând că rezolvarea problemei formării cicatricilor ar putea debloca acel potențial regenerativ latent.

„Axolotlii nu cicatrice, ceea ce permite regenerarea să aibă loc. Dar, odată ce s-a format o cicatrice, se termină cu regenerarea. Dacă am putea preveni formarea cicatricilor la oameni, am putea îmbunătăți calitatea vieții pentru atât de multe persoane.”

Axolotl, model pentru medicina regenerativă

Axolotl este un model preferat în cercetarea din medicina regenerativă datorită statutului său unic de campion al regenerării în natură.

În timp ce majoritatea salamandrelor au o anumită capacitate regenerativă, axolotlul își poate regenera aproape orice parte a corpului, inclusiv creierul, inima, maxilarele, membrele, plămânii, ovarele, măduva spinării, pielea, coada și multe altele.

Deoarece embrionii și puii de mamifere au capacitatea de a se regenera – de exemplu, sugarii umani își pot regenera țesutul cardiac și copiii își pot regenera vârful degetelor – este probabil ca mamiferele adulte să păstreze codul genetic pentru regenerare.

Acest lucru crește perspectiva că într-o zi ar putea fi dezvoltate medicamente care ar acționa pentru a încuraja organismul uman să regenereze țesuturile și organele pierdute de boli sau leziuni în loc să formeze o cicatrice.

Godwin a comparat celulele imune numite macrofage din axolotl cu cele de la șoarece, în speranța de a afla ce aspect al axolotl promovează regenerarea. Cercetarea se bazează pe studii anterioare în care Godwin a descoperit că macrofagele sunt esențiale pentru regenerare.

Studiile anterioare au arătat că, atunci când depozitele de macrofage din salamandră sunt epuizate, axolotl formează o cicatrice în loc să se regenereze, la fel ca mamiferele. Semnalizarea macrofagelor în axolotl și șoarece a fost similară atunci când au fost expuse la bacterii, ciuperci și viruși.

Acest lucru s-a schimbat atunci când a venit vorba de vătămarea fizică, unde semnalizarea macrofagelor în axolotl a dus la creșterea țesutului nou, dar la șoarece a produs cicatrici.

Ei au descoperit că răspunsul de semnalizare al unei clase de proteine numite receptori similari unei treceri de frontieră (TLR), care permit macrofagelor să recunoască o amenințare, cum ar fi infecția sau rănirea, au fost „neașteptat divergenți” la axolotl și șoareci.

„Constatarea oferă o fereastră interesantă către mecanismele care guvernează regenerarea în axolotl”, a spus Godwin.

Descoperirea unei căi alternative de semnalizare care este compatibilă cu regenerarea ar putea duce în cele din urmă la terapii de medicină regenerativă pentru oameni.

Deși creșterea unui membru uman poate să nu fie realistă pe termen scurt, există oportunități semnificative pentru terapii care îmbunătățesc rezultatele clinice în bolile în care cicatricile joacă un rol major în patologie.

„Ne apropiem mai mult de înțelegerea modului în care macrofagele axolotl sunt pregătite pentru regenerare, ceea ce ne va aduce mai aproape de a putea trage pârghiile de regenerare la oameni”, a spus Godwin. „De exemplu, îmi imaginez posibilitatea de a utiliza un hidrogel local la locul unei plăgi care este legat de un modulator care schimbă comportamentul macrofagelor umane pentru a fi mai asemănător cu cele ale axolotlului.”

„Oamenii de știință de la laboratorul biologic MDI s-au bazat pe biologia comparativă pentru a obține informații despre sănătatea umană de la înființarea sa în 1898”, a declarat dr. Hermann Haller, președintele instituției.

„Descoperirile permise de studiile comparative ale lui James Godwin la axolotl și la șoareci sunt dovada faptului că ideea de a învăța din natură este la fel de valabilă astăzi ca acum mai bine de o sută douăzeci de ani.”

Lucrarea privind cercetarea a fost publicată în revista Developmental Dynamics.

ADVERTISEMENT