Președintele SUA, Joe Biden, și-a creat legături puternice cu cel mai înalt executiv de la Bruxelles, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Având în vedere că ambii ar putea fi realeși anul viitor, viitorul alianței transatlantice va fi inevitabil pe buletinele de vot.
În contextul în care Joe Biden și-a lansat oficial campania pentru un nou mandat la Casa Albă, săptămâna trecută, președintele american este acum cu un pas mai aproape de a se confrunta cu alegătorii, la câteva luni distanță de omologul său european, Ursula von der Leyen, care are un mandat la șefia executivului european până la 30 noiembrie 2024 și care încă nu a declarat dacă va încerca să obțină un al doilea.
Joe Biden și Ursula von der Leyen au creat legături puternice în timpul mandatelor lor, în ciuda fricțiunilor persistente dintre SUA și Europa, în legătură cu o multitudine de dosare, de la tarife vamale, la subvenții pentru mașini electrice și acorduri de securitate.
Aceasta înseamnă că, indiferent dacă duo-ul rămâne sau pleacă, aceasta va avea în mod inevitabil consecințe profunde pentru alianța transatlantică. O înfrângere a lui Joe Biden ar putea însemna o revenire a lui Donald Trump, care, în calitate de președinte al SUA, a lansat un război comercial cu UE, a pus în mod deschis sub semnul întrebării multilateralismul și a făcut din Uniunea Europeană drept un dușman.
Iar o Ursula von der Leyen care pleacă l-ar priva pe un Biden reales de un aliat hotărât al blocului comunitar pe subiecte delicate precum sancționarea Rusiei și ținerea influenței Chinei la distanță. În caz că Biden și Von der Leyen pleacă amândoi, relația transatlantică va intra pe un teritoriu necunoscut. Evident, acesta este un scenariu cu care susținătorii celor doi lideri nu sunt încântați să se confrunte.
”Suntem norocoși să îi avem pe președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și pe președintele Biden în pozițiile în care se află astăzi”, a declarat pentru Politico congresmenul Gregory Meeks, cel mai important democrat din Comisia pentru afaceri externe a Camerei Reprezentanților. ”Este nevoie de leadership și de claritate morală pentru a conduce coaliții de aliați și parteneri în abordarea provocărilor noastre globale comune”, a spus el.
Sosirea lui Biden, un adept convins al legăturilor transatlantice, la Casa Albă în 2021 a fost întâmpinată cu o ușurare abia stăpânită la Bruxelles. UE încă se resimțea din cauza anilor tensionați cu Donald Trump și părea inevitabil că lucrurile nu puteau decât să se îmbunătățească cu un Joe Biden pro-UE la Casa Albă. Cu toate acestea, relația dintre Bruxelles și Washington a revenit la un echilibru mult mai rapid decât se așteptau mulți.
”Relațiile dintre UE și Statele Unite sunt într-o fază mult mai bună decât erau în timpul administrației Trump”, a declarat Anthony Gardner, care a fost ambasador al SUA la Uniunea Europeană între 2014 și 2017. ”O parte din acest lucru se datorează relației puternice dintre Biden și von der Leyen, care a permis părților să gestioneze orice provocări în cadrul relațiilor UE-SUA”.
El a citat recenta coordonare a sancțiunilor împotriva Rusiei după invazia pe scară largă a acesteia în Ucraina, ca dovadă a relației strânse. Este o schimbare radicală față de 2014, a spus Gardner, amintind experiența sa de colaborare cu UE pentru a sancționa împreună Moscova după anexarea Crimeei.
”Distincția dintre cât de departe și cât de repede ne-am mișcat în privința sancțiunilor este remarcabilă”, a spus el. ”Este un proces extrem de complex. Ambele părți au depășit cu mult tot ceea ce s-a convenit în 2014”. Acest lucru s-a datorat în parte întâlniri pe aceeași lungime de undă între Ursula von der Leyen, fostul ministru german al Apărării, în vârstă de 64 de ani, și Joe Biden, cel de-al 46-lea președinte al SUA, care cunoștea îndeaproape politica ucraineană în urma mandatului său de vicepreședinte în timpul administrației Obama.
În timp ce Washingtonul lansa avertismente sumbre cu privire la intențiile Rusiei față de Ucraina la sfârșitul anului 2021, puțini oameni din Europa ascultau mesajele americanilor. Ursula von der Leyen le-a ascultat. În cadrul unei întâlniri critice din Biroul Oval, în luna noiembrie a aceluiași an, Biden, care tocmai venise de la o ședință de informare a oficialilor din domeniul securității naționale și al serviciilor de informații cu privire la acumularea batalioanelor rusești în apropierea graniței cu Ucraina, i-a tras un semnal de alarmă lui von der Leyen.
”Președintele a fost foarte îngrijorat”, și-a amintit un oficial european în octombrie anul trecut, vorbind sub rezerva anonimatului. ”Era o perioadă în care nimeni din Europa nu era atent, nici măcar serviciile de informații”. În urma întâlnirii, echipa lui von der Leyen a lucrat în mod discret cu administrația americană la un pachet de sancțiuni care ar fi putut fi adoptat dacă Moscova ar decide să trimită trupe peste graniță, în Ucraina vecină. Când Rusia a lansat invazia, Comisia Europeană era pregătită să acționeze.
În timp ce războiul din Ucraina a împins Europa și SUA mai aproape una de cealaltă, nu totul a fost ușor în această relație. Un prim semn al neajunsurilor ce vor veni a fost decizia Americii de a opta pentru un pact de apărare cu Australia și Marea Britanie, cunoscut sub numele de AUKUS. Această decizie a lipsit Franța de un contract de zeci de miliarde de euro pentru construirea de submarine pentru Australia și a reamintit UE cu amărăciune poziția sa în ierarhia globală.
În mod similar, un plan de eliminare a tarifelor vamale la oțel și aluminiu, din epoca Trump, pentru UE, rămâne încă nerezolvat după mai bine de doi ani de președinție Biden. Deși președintele SUA a fost de acord cu o încetare temporară a ostilităților în 2021, ambele părți trebuie să ajungă la un nou acord în acest an sau riscă revenirea tarifelor.
Dar cea mai mare presiune asupra relațiilor transatlantice a fost legea lui Joe Biden privind reducerea inflației, Inflation Reduction Act. Un act legislativ de referință al președintelui privind clima care a provocat furie în Europa, deoarece subvențiile americane mari au atras și continua să atragă companiile europene, la modul în care mai mulți observatori au atras atenția de pericolul „dezindustrializării” Europei.
De atunci, Ursula von der Leyen a fost ocupată cu încercarea de a calma apele. O vizită la Casa Albă, luna trecută, nu a dus la un progres major, dar ea a susținut că a pus bazele unor modificări care vor permite producătorilor europeni de automobile să beneficieze de avantajele fiscale pentru energia verde. Cei doi parteneri au convenit, de asemenea, să colaboreze în vederea consolidării cooperării în domeniul materiilor prime.
Apropierea percepută a lui Von der Leyen față de Joe Biden a stârnit o oarecare iritare. Președintele Consiliului European, Charles Michel, a pus la îndoială faptul că Europa ar trebui să se atașeze prea mult de Statele Unite, în special în ceea ce privește politica față de China. Este o opinie împărtășită de președintele francez Emmanuel Macron, care a avertizat împotriva faptului că Europa nu trebuie să rămână în siajul americanilor. ”Marele risc” cu care se confruntă Europa este acela de ”a se lăsa prinsă în crize care nu sunt ale noastre”, a declarat președintele francez într-un interviu.
În timp ce Ursula von der Leyen se gândește dacă va candida pentru un al doilea mandat de cinci ani în fruntea Comisiei Europene, la Bruxelles se fac numeroase speculații cu privire la viitorul său. Fost ministru al Apărării, ea a fost asociată cu viitorul post de secretar general al NATO, deși acesta va fi vacant în luna octombrie, cu mult înainte ca mandatul Ursulei von der Leyen la șefia Comisiei Europene să se încheie. Statele Unite, deși au ultimul cuvânt de spus în ceea ce privește alegerea persoanei care va primi postul ocupat încă de Jens Stoltenberg, ar putea prefera ca în fruntea UE să se afle o persoană cu o ureche îndreptată spre Casa Albă.
Pentru Anthony Gardner, poziția Ursulei von der Leyen în privința Chinei este una dintre cele mai apropiate indicații ale forței relației dintre administrația Biden și Comisia Europeană. Executivul UE s-a apropiat de linia mai dură a SUA față de Beijing, chiar dacă unele dintre cele mai puternice țări europene avertizează că blocul comunitar trebuie să rămână angajat economic cu China.
”Anterior, Comisia și instituțiile UE se aflau într-o poziție foarte diferită în ceea ce privește China și provocarea chineză”, a declarat Gardner. „Avansate rapid astăzi – discursurile, anunțurile politice indică nu chiar o aliniere cu Statele Unite, dar UE s-a apropiat mult mai mult de punctul de vedere al Washingtonului”.
Pe măsură ce Statele Unite trag un semnal de alarmă cu privire la ambițiile geopolitice ale Beijingului, în special în ceea ce privește Taiwanul, Biden ar putea descoperi că are nevoie de acea voce de susținere cu privire la China, pe care o oferă von der Leyen. Având în vedere rezistența manifestată de unele personalități din UE – nu în ultimul rând Emmanuel Macron – față de viziunea americană asupra lumii în Asia, Joe Biden ar putea avea nevoie de tot sprijinul pe care îl poate obține.