Șumi analistul video, nu juniorul. „Toți antrenorii mă terorizau! Erau invidioși pe tata”. Exclusiv

Nu foarte mulți știu că Marius Ștefan Șumudică, băiatul lui Marius Șumudică, lucrează la Rapid în staff-ul tatălui său. Are 28 de ani împliniți pe 8 august. A jucat fotbal (atacant, se putea altceva?) până pe final de 2017, apoi a pornit pe alt drum. O poveste surprinzătoare despre un băiat pe care mulți îl cataloghează și acum doar ca „fiul lui Șumi”. Haideți să descoperim celălalt bărbat al familiei Șumudică, analistul video actual, nu juniorul de mai ieri. Povestește chiar el.

Marius Șumudică Junior: „Bogdan Vintilă a zis că mă vrea, dar m-a trimis la probe. Voiau să fac muncă voluntară”

„Am început fotbalul la ProLuceafărul, la Pigulea. Erau acolo mulți copii ai unor foști mari jucători. Unul dintre cei care au ajuns fotbaliști importanți a fost Răzvan Marin, cu care m-am văzut în vară la nunta lui Drăguș. Am trecut ulterior la Sportul Studențesc, unde am lucrat prima oară cu Cornel Jurcă, apoi cu Virgil Andronache.

Jucam atacant, era o perioadă frumoasă la început. De aici ne-am mutat la Juniorul după desființarea Sportului, apoi la Voluntari în liga a treia, la Astra, unde l-am avut antrenor pe Marius Măldărășanu. La ultimul meci din sezon, contra celor de la Metaloglobus, am marcat și a venit domnul Bogdan Vintilă să mă întrebe dacă nu vreau să merg la ei, la Metaloglobus. Terminam contractul cu Astra și i-am zis că accept cu mare drag.

Veneam și după o perioadă mai dificilă la Astra. Am tras vreo jumătate de an după o entorsă urâtă, jucam cu dureri. Dar la Metaloglobus m-am trezit că m-au chemat de fapt la probe! Cu două zile înainte să înceapă campionatul mi-au zis că nu-mi pot face contract, că am o situație financiară bună acasă și mai bine vin să fac muncă voluntară, să joc de plăcere. Normal că nu am fost de acord”.

Digi24.ro

Trump are o bombă cu ceas radioactivă sub gheața Groenlandei, indică un raport de mediu

„Șicane non-stop: intrau peste mine în cameră, dacă aveam un kilogram în plus, spuneau că am 5”

„Toată cariera mea de fotbalist, nu foarte lungă, am avut de suferit. Și mă refer aici la povara pe care mi-a lăsat-o tatăl meu. Efectiv, toți antrenorii se răzbunau pe mine! Probabil erau invidioși pe tatăl meu. Ca să-ți dau câteva exemple: eram trimis la încălzire și lăsat acolo tot meciul, în cantonamente eram terorizat, intrau peste mine în cameră, mă certau dacă mă jucam pe tabletă, eram urmărit pentru orice. La Voluntari, de exemplu, dacă aveam un kilogram în plus spuneau că am 5 și nu prindeam lotul! În cantonamentul din Antalya, la un meci amical, s-au făcut 11 schimbări și eu am fost singurul care a rămas pe bancă!

Nu-mi mai aduc aminte chiar toate șicanele. Îmi mai spuneau că aș fi un jucător puturos, deși am fost golgheter mai mereu. Nici în finală nu m-au băgat măcar un minut! Probabil mă catalogau mai puturos pentru că am încercat să le fac pe amândouă, și fotbalul, și școala. Eu am fost de principiul că nu ai nicio siguranță că o carieră de fotbalist poate dura până la 35 de ani. Și atunci trebuie să ai variante”.

Depresia care l-a retras din cariera de jucător

„Am avut mult de suferit pentru modul cum eram tratat ca fotbalist. Am ajuns chiar și într-o depresie. Dar am depășit-o rapid pentru că am ales să nu stau acasă, să mă plâng, ci să mă dezvolt în continuare. Era o stare în care eram foarte supărat. M-am pus însă repede pe picioare. Nu am apelat la psiholog sau la mental coach, pentru că eu consider că sunt momente când tu trebuie să acționezi. Mental coach-ul te ajută să vezi lucrurile mai limpede, dar tot de tine depinde.

După problema aceea cu Rapidul, când nu am avut loc acolo, m-a sunat fostul meu antrenor Virgil Andronache, care era la Domnești. Știu că mulți au vorbit atunci despre declarația tatălui meu, care spunea că Rapidul a murit pentru el din cauza modului cum s-au comportat cu mine. Dar eu nu vreau să mai vorbesc de oamenii aceia, niciunul dintre ei nu mai este acum la Rapid, iar eu sunt acum la Rapid. Așa s-au așezat lucrurile”.

Digisport.ro

La 8 ani după ce a lucrat în Coreea de Nord, a primit un e-mail neașteptat: ”Am crezut că e o glumă. Imposibil”

„Mă trezeam noaptea și vomam! Îmi făcusem imunitatea praf”

„Revin la Domnești. Erau foștii mei colegi de la Sportul. Am rămas fără cuvinte când m-au pus să semnez un contract în alb. Cum să fac așa ceva? Și la Astra avusesem un salariu infim, de 1.000 de lei, pe care îl dădeam ca să fac zilnic naveta București – Ploiești. Pur și simplu jucam de plăcere. Nu am acceptat contractul în alb de la Astra și am zis că e cazul să spun stop.

Mă prinsese și o alergie la ambrozie de vreo două luni, tușeam non-stop și vomam orice mâncam, îmi făcusem imunitatea praf! A fost un episod foarte nasol. Și părinții erau foarte speriați, mă trezeam noaptea din somn și vomam! După ce am depășit problema de sănătate, după acea pauză de câteva luni, eram nehotărât și am avut o discuție cu tata. El era la Al Shabab și mi-a zis să mă opresc cu fotbalul și să merg cu el.

Făcusem niște cursuri în Portugalia pe parte de GPS-uri, să scot rapoarte, să țin evidența jucătorilor. Și cu asta am început la Shabab în 2019. Apoi în vară am mers la Gaziantep. Ușor-ușor am trecut pe partea de analiză video, am făcut și IEFS-ul trei ani, acum mai am doi ani de Masters ca să-mi iau carnetul de antrenor. De când am început să lucrez în staff-ul tatălui meu, mi-am dorit mai mult decât să rămân la acele GPS-uri”.

De obicei analizez câte trei meciuri ale adversarului care urmează. Dacă jucăm la ei, analizez două meciuri acasă ale adversarului și unul în deplasare. Sunt unele programe foarte performante, care te ajută mult și elimini timpii morți. Sunt mereu cu laptopul după mine” – Marius Șumudică jr.

Ever Banega, cea mai frumoasă amintire din fotbal. „Totul e ușor la el”

„Cea mai frumoasă amintire pe care o am este faptul că am lucrat cu un jucător uriaș ca Ever Banega. Datorită experienței și nivelului uriaș la care a jucat, are o ușurință incredibilă pe teren. La el totul este foarte simplu, de la lovirea mingii la poziționare.

E atât de liniștit în joc încât le-o transmite și celor din jurul său. Plus că ridică nivelul tuturor, te și obligă să dai și mai mult ca să-l poți câștiga ca prieten. Eu m-am simțit extraordinar că l-am cunoscut și am putut lucra cu el”, dezvăluie Marius.

„Toată Turcia trăiește pentru fotbal! Analizează meciurile în direct până dimineața când începe rugăciunea!”

Trecem puțin și prin perioada Gaziantep, care a avut două episoade. „Prima oară a fost foarte bine, a doua oară mai puțin bine. Ca să nu-mi mai amintesc de cutremure și de dezastrul care a fost în zonă. Cea mai mare frică a mea este provocată de cutremure! Dar nu pot să uit că în primul an la Gaziantep am fost o noapte pe locul 1 în Turcia!

Mie în Turcia mi-a plăcut foarte mult pentru că toată țara trăiește pentru fotbal. E ceva incredibil. Dacă la noi emisiunile de analiză după meciuri se termină pe la miezul nopții, ei stau și discută în direct până la 4-5 dimineața. Fază cu fază, declarație cu declarație. Tranșează totul, despică fiecare detaliu până începe rugăciunea de dimineață😊”.

Vrea să fie antrenor principal. Duel Șumi Sr. – Șumi Jr.?

Ce vise are Marius Ștefan Șumudică? „Vreau să devin antrenor principal la un moment dat. Ăsta este visul meu. Sunt convins însă că voi avea și ca antrenor aceeași viață ca cea de jucător. Voi fi catalogat tot ca băiatul lui Marius Șumudică. Dar sunt pregătit mental și acum știu cum să reacționez pozitiv”.

Ce urmează pentru Rapid? „Suntem pe un drum ascendent. Sistemul pe care-l jucăm se potrivește cu calitățile jucătorilor, o să fie tot mai bine. Să intrăm în play-off, să ne batem acolo sus, apoi să ne gândim la trofee”. Cuvinte mature ale „juniorului” de 28 de ani care e bărbat în toată firea de mult timp.

Am avut o ofertă din SuperLiga, de la un antrenor care mă apreciază. Atunci s-a pus problema să plec din staff-ul tatălui meu, dar am refuzat. M-a ajutat foarte mult perioada petrecută cu tata pentru ce-mi doresc pe viitor” – Marius Șumudică jr.

U Cluj, cea mai bună echipă din SuperLiga

Dacă tot s-au terminat meciurile din 2024 și Rapid a jucat cu toate adversarele, e interesant de aflat care este cea mai completă echipă din SuperLiga după analiza lui Șumudică jr.

„U Cluj a fost cea mai constantă formație. De aceea și este pe prima poziție. Nu se aștepta nimeni probabil. De fapt nu mă așteptam nici în meciul cu noi să joace atât de bine, dar și pe fondul unui joc slab al nostru. Era primul meci pe Giulești de când tata a preluat Rapidul, nu am cum să uit…

A fost presiune și nu ne-am ridicat la nivelul adversarului. Toți am fost surprinși. Stau acum și mă gândesc la ce am citit, cu Berto de la U Cluj prins dopat. Nouă ne-a dat gol atunci. Sincer, nu credeam că o să intre titular cu noi, cu Rapid. Era un jucător nou venit, ne așteptam să joace Blănuță. Dar Blănuță era răcit și a intrat Berto. Ne-au bătut 2-0, mi-e ciudă și acum. Dacă era doar 1-0 cu golul lui Berto, era și mai frustrant apropo de ce s-a aflat ulterior”, spune interlocutorul nostru.

Ceea ce m-a ajutat foarte mult în meseria mea de analist video a fost jocul FIFA! Am ajuns să cunosc foarte mulți jucători, să le știu calitățile, piciorul bun, jocul de cap, totul, totul. Când pregăteam analiza unor adversari, îi cunoșteam deja de pe jocul FIFA, care mi-a fost de mare ajutor” – Marius Șumudică jr.

Boupendza, Njie și Dobre, transferurile lui Șumi analizate la sânge

„Pe Aaron Boupendza și pe Clinton Njie îi știu din Turcia, pentru că i-am analizat foarte mult. Erau doi jucători de care ne temeam ca adversari. Cum se spune la fotbal, intrau și făceau diferența. Pe Dobre l-am cunoscut aici. M-am uitat foarte mult la el cu tatăl meu și am ajuns la concluzia că este genul de jucător pe care nu îl aveam la Rapid. Are explozie, seamănă foarte mult la fizic cu Drăguș. Eram convinși că ne poate ajuta. La un club ca Rapid trebuie să existe concurență mereu. E nevoie ca toți jucătorii să fie ținuți în priză. Unul care joacă tot timpul nu mai are foamea aceea de antrenament și motivația de a fi sută la sută”.

De când am venit la Rapid, petrec mai mult timp la casa alor mei. Deși stăm la doar 3 minute unii de alții. Vorbesc mult de fotbal cu tata și acasă, nu doar la antrenamente și la stadion” – Marius Șumudică jr.

Singurul minus al lui Denis Drăguș: „Să progreseze pe partea mentală”

Marius Șumudică Jr. îl cunoaște foarte bine pe titularul naționalei, Denis Drăguș. A lucrat împreună cu el la Gaziantep și îi poate face un portret din interior. „Este un jucător foarte bun, dar e un caracter mai introvertit. Dacă reușești să te apropii de el, dacă-i găsești cheița, îl vei câștiga cu siguranță! A avut performanțe cu staff-ul nostru. Consider că trebuie să mai progreseze pe partea mentală.

Are momente când, pe fond de nerealizări, îi scade moralul. Atunci nu mai reușește să fie lucid și nu mai poate să ia cea mai bună decizie. Cred că acesta este singurul lui minus în acest moment, partea mentală. Când va rezolva și acest lucru, sunt convins că va ajunge și mai sus”, spune analistul video al Rapidului.

Meciul după care a devenit persona non-grata în Turcia!

Marius Șumudică jr. a avut parte de un meci pe care nu-l va uita niciodată în Turcia. Un Antalyaspor – Gaziantep, după care a fost suspendat un an și amendat cu 10.000 de dolari! Despre ce a fost vorba?

„Am fost chiar declarat persona non-grata în Turcia după meciul acela! Nu a fost greșeala mea, dar așa s-au întâmplat lucrurile. Am apărut apoi în toate ziarele și pe la toate televiziunile. S-a făcut o confuzie și m-au trecut antrenor secund pe foaia de joc. Scria în turcă și nu știam ce scrie pe ID-ul acela.

Era pandemie, eram testați săptămânal. M-au obligat să port masca, deși eram testați și în aer liber. Omul acela a atenționat observatorul, apoi a urmat tot circul. Mi s-a părut prea de tot. Primisem interdicție ca un suporter, deși eram oficial. Prima oară nici nu am știut cum să reacționez. Meciul următor, cu Konya, am rămas acasă și m-am uitat la televizor, deși eu eram mereu cu echipa. Clubul a zis că face recurs, dar nu a mai făcut”, dezvăluie Marius.

Povestea băiatului maturizat pe repede înainte: „La 21 de ani, m-am izolat într-un staff”

„Nu știu dacă cineva din fotbal, la 21 de ani, a mers pe calea pe care am urmat-o eu. Să las prieteni, casă, tinerețe și să plec să muncesc în străinătate într-un staff cu oameni de la 40 de ani în sus. Pur și simplu m-am izolat într-un staff. Mi-era și greu să ies cu ei la cafea, fiecare era cu familia lui. Eram cam singur, chiar dacă era tata.

Uite, la Rize, ajunsesem într-o asemenea stare foarte nasoală că-mi venea să plec. Intram în camera de hotel și pur și simplu îmi venea să vomit! Atunci l-am rugat pe tata să mă lase să merg acasă puțin timp, pentru că nu sunt bine. Pentru mine a fost greu!

La vârsta mea, nu ieșeam cu nimeni, nu aveam viață. Ani de zile, antrenamentul și hotelul, nimic altceva. Iar la Rize chiar nu era nimic, niciun mall, nimic… Era doar marea, autostrada, hotelul și stadionul. Dar mi-a folosit. Am reușit să mă maturizez, să învăț să trăiesc singur, să mă descopăr pe mine și sunt pregătit de noi provocări”, se destăinuie Marius.