Șumudică nu ar fi fost primul! Iordănescu, Petrescu sau Rednic, printre marii „trădători” din fotbalul românesc

De-a lungul timpului, în fotbalul românesc au apărut multe schimbări surpriză pe banca tehnică ale celor mai importante echipe, iar unele dintre ele au șocat milioane de suporteri. Marius Șumudică e aproape de FCSB, însă suporterii fcsb-iști și rapidiști contestă deja vehement mutarea anunțată de Gigi Becali. „Șumi” e însă departe de a fi primul antrenor care a „trădat” clubul la care a scris istorie.

Cine mai știe că Marius Lăcătuș, simbolul Stelei, a fost pentru o noapte antrenorul Craiovei lui Dinel Staicu? Sau că Anghel Iordănescu a antrenat în… Giulești? FANATIK vă prezintă în continuare povestea celor mai importante trădări de antrenori din fotbalul românesc.

Cele mai importante trădări de antrenori din Liga 1. Cum au ajuns Dan Petrescu și Mircea Rednic la Rapid

Una dintre cele mai scandaloase mutări a fost cea a lui Dan Petrescu la Rapid, considerat de suporterii giuleșteni unul dintre simbolurile celor de la Steaua București. „Bursucul” a fost forțat să sărute steagul Rapidului la înscăunarea în Giulești, ceea ce i-a atras antipatia suporterilor steliști.

Petrescu a jucat șase ani la Steaua, între 1985 și 1991, iar după ce și-a început cariera de antrenor la Sportul, a fost adus de George Copos la Rapid, în returul sezonului 2003-2004. În primăvara lui 2004, Dan Petrescu ajungea în Giulești alături de Giovanni Becali și sărutau cu foc steagul alb-vișiniu, ținut pe teren de un copil și care a ajuns ulterior fotbalist la Rapid.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Chiar și așa, „Bursucul” nu i-a cucerit pe suporterii rapidiști și a fost permanent contestat. După doar șase meciuri pe banca giuleștenilor, își dădea demisia în aprilie și se întorcea pe banca tehnică a „Găștii Nebune” din Regie: „Trebuia să fac gestul respectiv ca să antrenez acolo! Fac orice pentru echipa pe care o pregătesc, în afară de a înjura sau a ataca adversarii. Nu mi s-a părut că am lovit în cineva fiindcă am pupat steagul Rapidului. În Giulești, am întâlnit însă o ostilitate mare. Nu înțelegeam ce se întâmplă în jurul meu. Ce dacă am jucat la Steaua? Nu pot antrena Rapidul?! După aceea, lucrând acolo, mi-am dat seama că era imposibil. Aș fi renunțat din prima zi, la ce a fost acolo, și am făcut bine că am plecat repede! Presiuni, felul în care mă înjurau fanii de la Rapid și Steaua”, a spus Dan Petrescu despre perioada Rapid, cel mai mare regret al carierei sale de antrenor.

Mircea Rednic, de la Dinamo la Rapid: „A fost o perioadă frumoasă!”

Deși a jucat nu mai puțin de nouă ani la Dinamo, Mircea Rednic și-a început cariera de antrenor la Rapid, unde a evoluat între 1997 și 2000. După ce și-a agățat ghetele în cui, Mircea Rednic a continuat în Giulești ca antrenor principal, însă după scurt timp a plecat la FCM Bacău.

Revine însă în Giulești în sezonul 2002-2003, când reușește primul titlul de campion cu Rapid și rămâne definitiv în sufletul suporterilor rapidiști: „Multe amintiri frumoase și ca jucător, și ca antrenor, n-ai cum să uiți, ei sunt speciali în felul lor. Chiar dacă sunt dinamovist, nu înseamnă că nu mi-am făcut meseria cum trebuie. A fost o perioadă frumoasă acolo, și ca jucător, și ca antrenor (n.r. – la Rapid). La altele la care se organizează sunt uitat, nu știu de ce îi deranjează fața mea”, spunea „Puriul” despre perioada petrecută în Giulești.

În decembrie 2003, era dat afară de George Copos și înlocuit de cuplul Dan Petrescu – Giovanni Becali, iar Rednic avea să aibă un discurs memorabil, după ce câștiga în fața Rapidului cu 3-1, ca antrenor al celor de la Universitatea Craiova: „Ce bine-mi pare că ai luat țeapă / Ce bine-mi pare că ai pierdut!”, refrenul unei melodii a celor de la Cassa Locco. Ulterior, Rednic a regretat acel gest, așa cum a spus-o doi ani mai târziu: „De atunci nu prea mi-a mers bine! Doamne-doamne m-a bătut. Trebuia să-mi văd de drumul meu. Și eu am greșit”. „Strâmbul” a câștigat cu Rapid nu mai puțin de patru trofee: titlul de campioană a României (2003), Cupa României (2002) și Supercupa României (2002 si 2003).

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

După plecarea de la Rapid, Mircea Rednic ajungea în cele din urmă și pe banca lui Dinamo, marea sa dragoste. Instalat în funcție în vara lui 2006, reușea să câștige titlul chiar din primul sezon, într-o manieră categorică.

Anghel Iordănescu, unul cei mai importanți oameni din istoria Stelei, a antrenat-o pe Rapid: „Am fost naiv!”

Anghel Iordănescu, câștigător al Cupei Campionilor Europeni și unul dintre cei mai importanți jucători din istoria Stelei, a șocat după ce a acceptat să vină la Rapid în 2000, unde era dorit de George Copos. „Tata Puiu” a fost alegerea patronului giuleștenilor după plecarea lui Mircea Lucescu la Galatasaray, însă „Generalul” a avut o traiectorie similară cu cea a lui Dan Petrescu.

Jucător al Stelei între 1962 și 1982, antrenor secund în perioada 1984-1990 și apoi antrenor principal al „militarilor” în sezonul 1992-1993, a petrecut mai bine de 26 de ani în Ghencea. Este demis de la Rapid după doar zece etape, chiar cu o etapă înaintea derby-ului cu Steaua și înlocuit cu Mircea Rednic: „Am fost un naiv cînd am semnat cu domnul Copos și mi-am furat-o. Cu toate astea, am rezistat 9 etape. Nu am nici un fel de ranchiună acum, îi port un respect deosebit, dar am fost naiv. De cel puţin trei ori am vorbit cu Mircea Lucescu, pe care îl consider un prieten, despre ce gândeşte domnul Copos, am fost un naiv”, a spus Anghel Iordănescu în urmă cu mai mulți ani.

Marea „trădare”: Mircea Lucescu de la Dinamo la Rapid!

Mircea Lucescu a scris istorie ca jucător și antrenor al lui Dinamo. Fost suporter al marii echipe a Clubului Sportiv Central al Armatei, extrema dreaptă a jucat la Dinamo între 1963-1977. A antrenat-o pe Dinamo apoi între 1985 și 1990, fiind un simbol al formației din Șoseaua Ștefan cel Mare.

După aproape 20 de ani petrecuți la Dinamo, Mircea Lucescu ajunge antrenor la Rapid în două rânduri: 1997-1998, când câștigă Cupa, și titlul în 1999-2000: „Omul Mircea Lucescu a contat foarte mult pentru Rapid”, spunea fostul său elev Constantin Schumacher despre „Il Luce”.

„Giuleștiul a fost ceva special și va rămâne ceva special pentru mine. Nu știu ce îmi rezervă viața, eu sunt amărât” – Mircea Lucescu, după promovarea Rapidului din nou în prima ligă

Dorinel Munteanu, dublă trădare pe axa Dinamo – FCSB și CFR Cluj – U Cluj

Dorinel Munteanu a jucat la Dinamo între 1991 și 1993, iar pe final de carieră i-a trădat pe „câini” și a evoluat pentru Steaua între 2004 și 2005. Declarat dinamovist, „Munti” a mărturisit că nu va mai lucra niciodată cu Gigi Becali: „Sufletul m-a tras mereu spre Dinamo, chiar dacă am avut incidente cu suporterii după ce am jucat la Steaua. Nu am fost nici primul, nici ultimul jucător care a jucat la ambele echipe, dar eu i-am înțeles atunci. Exclus să mai lucrez cu Gigi Becali. DDB m-a dorit la Dinamo”, a spus clar și răspicat fostul jucător și antrenor al celor două rivale.

Fostul jucător al „Generației de Aur” avea să revină la echipa lui Gigi Becali în 2008, ca antrenor de data aceasta, decizie pe care o va regreta mult timp: „A fost acea perioadă mai puțin bună pentru mine, pentru imaginea mea și pentru cariera mea, la Steaua, când m-a rugat să vin ca antrenor, dar totul s-a încheiat atunci”, a spus cu regret Dorinel Munteanu. În 2012, Dorinel Munteanu avea să devină antrenor la Dinamo, însă demisiona după doar o lună, pentru a-și urma visul de a antrena în străinătate, iar o zi mai târziu, pe 28 decembrie, semna cu Mordovia Saransk.

Dorinel Munteanu între CFR și U Cluj

Dorinel Munteanu a ajuns prima oară în Gruia ca jucător-antrenor în sezonul 2005-2006, după plecarea de la FCSB. La începutul sezonului, renunță la postul de antrenor al lui CFR Cluj, fiind nemulțumit că nu a avut parte de susținerea conducerii clubului.

În septembrie 2008, revine la Cluj ca antrenor al Universității, marea rivală a CFR-ului, dar își dă demisia după doar șapte meciuri pentru a antrena FCSB, de unde este demis la fel de rapid și se întoarce la U Cluj. Nici acest mariaj nu e foarte lung, iar în iulie 2009 pleacă la Oțelul Galați.

Florin Halagian a jucat și a antrenat la Dinamo, dar a fost unul dintre cei care a creat Steaua ’86

Florin Halagian a jucat nu mai puțin de opt ani pentru Dinamo, în două perioade: 1950-1957 și 1963-1964. În 1984, ajunge antrenor la Steaua București și construiește echipa care avea să câștige doi ani mai târziu Cupa Campionilor Europeni: „Când Valentin Ceaușescu a vrut să facă performanță, a obținut niște condiții. L-a adus pe Halagian, Dumnezeu să-l odihnească, cel care a zis: «Îmi dați mână liberă, da?». Și Halagian mi-a povestit că el a făcut echipa Stelei din ’86. Asta ca să fie foarte clar! După care nu știu ce s-a întâmplat acolo. În fine… Laurii i-a cules domnul Ienei, dar echipa în linii mari și în linii mici este creată toată de Halagian!”, a spus Florin Călinescu despre fostul mare antrenor la GSP.

Florin Halagian a oferit un ultim interviu pentru FANATIK, în care a vorbit despre perioada Steaua și cum a acceptat să devină antrenor în Ghencea: „Eu nu prea voiam, pentru că eram un produs al lui Dinamo și știam că între cele două cluburi sunt tensiuni și resentimente. Nu eram sigur că voi fi primit bine. Dar nici nu-l puteam refuza pe ministru. De vreme ce tot îl amânam, i-am recomandat câțiva jucători tineri, foarte talentați, care au fost transferați la Steaua”, a spus „Armeanul” pentru site-ul nostru. De altfel, el a fost cel care i-a adus la Steaua pe Belodedici, Petcu, Bărbulescu, Radu II, Bumbescu sau Stângaciu: „Dacă nu eram eu să-l scot pe Iordache din lot, Duckadam n-ar fi avut loc la Steaua. Cine a fost eroul din Spania dacă nu Duckadam!?”.

Se întoarce la Dinamo după Revoluție și antrenează în „Groapă” trei ani: 1991-1994, perioadă în care reusește să cucerească și un titlu de campion al României, chiar din primul sezon. Niciodată suporterii însă nu i-au reproșat perioada petrecută la Steaua.

Cum a ajuns Marius Lăcătuș antrenor la Craiova lui Dinel Staicu pentru o noapte

Marius Lăcătuș a fost pentru o zi în infern, după ce a acceptat oferta lui Dinel Staicu de a antrena la Craiova în 2004. Decizia i-a scos din minți pe suporterii olteni, care l-au primit așa cum știu ei mai bine pe simbolul Stelei pe „Ion Oblemenco”. După doar zece ore în Bănie, Marius Lăcătuș renunță la post, după ce este scuipat și bruscat de suporterii alb-albaștrilor pe 25 februarie 2004.

„Băi, scârbă, în viața ta nu o să fii tu antrenorul acestei echipe! Mai bine murim și tu nu o să apuci să antrenezi Craiova. Ai uitat semnele obscene pe care ni le-ai făcut în 1994, în Ghencea, atunci când noi am pierdut campionatul? Nu o să te iertăm în viața noastră”, au fost reproșurile dure ale ultrașilor craioveni.

Marius Lacatus

Pavel Badea este cel care îl salvează pe Lăcătuș din mâinile „gloatei” și îl bagă într-o mașină care îl duce departe de stadion. Dis de dimineață, Lăcătuș îi predă telefonul lui Badea și îl anunță că renunță la funcția de antrenor, după unul dintre cele mai scurte mandate din istoria fotbalului românesc: „Pot să spun că am rămas cu un gust amar, dar nu regret. Nu sunt ranchiunos, îmi trece repede, dar nu am uitat”, a recunoscut Lăcătuș ulterior, care a jucat 13 ani pentru Steaua. Dinel Staicu, rămas singurul finanțator al Craiovei după plecarea lui Adrian Mititelu, încearcă să îi convingă pe suporteri că Lăcătuș e cea mai bună soluție, însă este învins de aceștia.

Victor Pițurcă și Sorin Cârțu, trădări pe axa Craiova – Steaua

Victor Pițurcă a debutat în fotbalul mare la Universitatea Craiova, pentru care a jucat între 1975-1977. Avea însă să scrie istorie în tricoul Stelei, unde a evoluat între 1983 și 1989. După ce își încheie cariera de fotbalist, revine în Ghencea ca antrenor (1991-1992). Doi ani mai târziu, se întoarce la clubul care l-a lansat, Universitatea Craiova, însă în 1995 pleacă din nou din Bănie.

Povestea de dragoste pentru Craiova și Steaua continuă pentru Victor Pițurcă care devine din nou antrenorul „militarilor” timp de patru ani: 2000-2004. Pleacă din cauza rezultatelor slabe, după ce este puternic contestat de către suporteri care scandau meci de meci în ultimul sezon: „Piți, Piți, lasă-ne!”.

În 2010, „fiul risipitor” revine în Bănie, însă pleacă la fel de repede cum a venit, după un conflict cu finanțatorul Adrian Mititelu, căruia îi cere daune de milioane de euro pentru că nu a respectat clauzele contractuale, proces pe care în cele din urmă îl câștigă.

În 2019, se întoarce la Craiova, unde este dorit de patronul Mihai Rotaru la noua echipă a Craiovei, însă nici de această dată nu reușește să își impună punctul de vedere și pleacă după numai patru luni.

Sorin Cârțu: „Poate că destinul meu nu este potrivit cu Steaua”

Fostă mare glorie a Universității Craiova, Sorin Cârțu e un alt nume supriză la care nimeni nu s-ar fi așteptat niciodată să antreneze la o rivală a Craiovei, după ce a petrecut 16 ani ca jucător al oltenilor, echipă pe care a antrenat-o de asemenea în patru rânduri: 1988-1992, 1995-1996, 2002-2003 și 2014-2015: „Orice antrenor îşi doreşte să vină la Steaua. Nu este un antrenor în Liga I care să o refuze”, spunea olteanul la prezentarea oficială în Ghencea.

După demisia lui Marius Lăcătuș de la Steaua, Sorin Cârțu accepta oferta lui Gigi Becali de a antrena echipa timp de trei luni, însă la finalul „perioadei de probă” părăsește echipa, nemulțumit de rezultate și de relația dificilă cu patronul: „L-am propus la Steaua pentru că Gigi avea nevoie acolo de un om care să-i stăpânească pe jucători. Sorin cred că l-ar fi acceptat și pe Stoica dacă MM nu ar fi avut acele declarații, când a spus că nu vrea să lucreze sub nicio formă cu Cârțu”, a spus la vremea respectivă Rodion Cămataru.

„Mă doare toată atmosfera de la Steaua. Cum suntem în impas, imediat se strigă din tribune. E prea multă ironie, jucătorii sunt comparati cu organele genitale ale femeii. Se așteaptă greșeli. Poate că eu sunt ghinionul acestei echipe. Poate că sunt un blestem și nu vreau să se abată asupra echipei. Băieții nu sunt de acord, însă o să vorbesc cu Gigi joi. Poate că destinul meu nu este potrivit cu Steaua”, spunea „Sorinacio” într-o conferință de presă în care își anunța demisia.