După o etapă care s-a jucat parcă pentru noi, cele 3 puncte din seara aceasta consolidează poziția de play-off a Rapidului și ne permit, pentru prima dată în acest campionat, să ne uităm în sus cu speranță, nu în jos cu teamă.
După ce Sepsi și Petrolul au pierdut acasă, rezultatul CFR-ului, dar și cel al dinamoviștilor au oferit un premiu suplimentar pentru victoria Rapidului. Cele 3 puncte ar fi pus o distanță confortabilă (atenție, nu liniștitoare!) față de pretendentele la ultimul loc de play-off, dar ne-ar fi apropiat, o premieră a sezonului, de grupul din fruntea clasamentului. Presiune dublă așadar pe băieții lui Șumudică, mai ales în condițiile în care tradiția Giuleștiului spune că în astfel de conjuncturi Rapidul e predispus la surprize neplăcute. Iar tradiția este întotdeauna un adversar redutabil…
Ca să încep cu concluzia, sunt foarte mulțumit de ceea ce am văzut în această seara. Repet, să nu las loc de interpretări – foarte mulțumit. Chiar dacă fotbalul a lipsit. Și nici nu avea cum să răspundă prezent, pe un teren acoperit de zăpadă și la o temperatură de -3 grade Celsius la final de partidă (resimțite -9).
Acesta este primul 11 ales de Șumudică, într-un 4-2-3-1 cu Gojkovic în poziția de mijlocaș ofensiv, cu libertate de mișcare în zona careului advers, dar nu e un meci după care să discutăm despre module, așezări și idei tactice sofisticate. Pentru că terenul și frigul cereau un singur lucru – angajament fizic. Angajament pe care ambele formații l-au oferit cu prisosință.
Rapidul începe în atac, vrând să arate adversarului cine conduce dansul. 3 cornere în primele 10 minute, cu zăpada nederanjată în jumătatea de teren a Rapidului. Și totuși, prima ocazie (mare!) e a Botoșaniului. Ongenda rămâne singur cu Aioani după un-doi-ul cu Bodișteanu, însă portarul Rapidului reușește să blocheze șutul. Șansă importantă a oaspeților, genul de ocazie cu care nu poți spera să te întâlnești de prea multe ori pe un astfel de teren.
Rapidul revine în control și șansa ne surâde în minutul 37. Corner bătut mai degrabă slab de Petrila, semiluft al unui apărător, mingea traversează careul mic și e catapultată în poartă de la bara a doua de Ciobotariu. Fundașul pentru care Șumudică a insistat încă dinainte de a prelua banca Rapidului și care răsplătește cu gol de 3 puncte încrederea antrenorului.
Obligat de scor, Grozavu schimbă la pauză. Ies Ongenda, Chică-Roșă și Bodișteanu, intra Filip, Mouaddib și Lopez. Schimbări care nu se văd în joc, pentru că Rapidul reușește să facă exact ce trebuie: să țină adversarul departe de propria poartă. Pe un teren atât de greu, orice minge ajunsă în careu poate deveni periculoasă. Rapid, printr-un angajament susținut de o condiție fizică remarcabilă reușește să închidă jocul fără a permite adversarului să își creeze măcar o singură fază periculoasă în repriza secundă. Pregătirea din Dubai pe care cu toții am luat-o în râs (ridic mâna cu sportivitate) demonstrează că poți pregăti pe nisip fotbalul pe zăpadă. Rapid și-a păstrat agresivitatea și potența fizică 94 de minute, deși (cu excepția vârfului Koljic) Rapid a schimbat abia după minutul 77.
Șumudică, am spus-o de zeci de ori, are genul ăla de personalitate care nu permite publicului să îi ofere o judecată dreaptă, echilibrată, obiectivă. Modul în care Șumudică a reparat fizic Rapidul e remarcabil. Un lot cu 22 de noutăți nu are cum să rezolve problema omogenității; creșterea vizibilă în joc după reluarea campionatului se explică în primul rând prin potența fizică. Dar și prin spiritul și agresivitatea pe care tot Șumudică le-a adus și care nu se putea vedea fără fundația condiției fizice.
Simt nevoia să spun câteva cuvinte despre Grameni. Într-un meci de luptă ca cel din seara asta din Giulești, e greu să nominalizezi jucătorul meciului. Și nici măcar nu vreau să sugerez că Grameni ar fi acela. Dar Grameni e de aplaudat pentru că e un jucător sacrificat în interesul echipei și al rezultatului.
La Hagi ieșea în evidență pentru că era unul dintre fotbaliștii care făceau jocul. Jucat inter dreapta, avea mereu mingea pe șut sau pe pasă filtrantă. La Rapid inflația de stângaci (Christensen, Gojkovic, Ademo) îl împinge în partea opusă, în stânga. Astăzi Gojkovic a primit cu preponderență zona din dreapta, pentru a-și pune în valoare stângul care a produs goluri la Galați și cu Slobozia. Harnic și 100% în slujba echipei, Grameni își vede de treabă și acceptă rolul secundar care i se oferă. Dar sunt convins că ne va surprinde plăcut în curând. Chiar în acest sezon!
Apropo de spirit. Ați și am văzut cu toții reacția lui Șumudică la episodul nefericit din prima repriză. Am o veste proastă pentru cei care speră că Șumudică va pleca – aceasta este starea de spirit care îl face pe Șumudică periculos pentru adversari. În mijlocul conflictelor (interne sau externe) și surescitat cum l-ați văzut în seara asta, el oferă cea mai bună versiune a antrenorului Șumudică. Șumudică se hrănește și își ia energia din astfel de clinciuri. Și știe să o transfere către echipă. Vă veți convinge că am dreptate.