Sunt mașinile electrice chiar atât de ”verzi?” Ce vom face cu milioanele de baterii uzate

Cu toate că încă se află la început de drum, mașinile electrice prind teren destul de rapid, pe măsură ce producătorii se întrec să lanseze astfel de modele. Dar ce vom face cu bateriile uzate ale acestor automobile?

Mașinile electrice au o istorie ce se întinde pe aproape două secole, chiar dacă ar putea părea surprinzător. În jurul anului 1832 a fost dezvoltat primul vehicul electric, dar a durat până spre anii 1870 ca aceste automobile să devină practice. Mai mult, la începutul secolului al XX-lea, o treime din autovehiculele din Statele Unite aveau propulsie electrică. Până în anul 1935, acestea dispăreau aproape complet de pe piață, odată cu descoperirea unor zăcăminte consistente de petrol în Texas.

Ulterior acestei prăbușiri, mașinile electrice n-au mai revenit la popularitatea pe care o atinseseră, însă după anii 1970 au început să apară noi mașini și prototipuri electrice. Abia după anii 2000, însă, a început noul val de interes pentru mașini electrice, val care a luat amploare mai ales în ultimii cinci ani.

Cât de ”verzi” sunt mașinile electrice?

Mașinile electrice sunt promovate ca fiind alternative ”verzi” la vehiculele clasice, cu motoare cu combustie internă. Ba chiar zilele acestor din urmă automobile sunt numărate, din ce în ce mai multe țări având în plan să interzică mașinile cu motoare pe benzină sau pe motorină în următorii 10, 20 sau 30 de ani. Unii producători auto deja au anunțat că vor să renunțe la vânzarea de automobile clasice în următorii 10-15 ani. În plus, aproape orice jucător important de pe piață are cel puțin o variantă electrică în portofoliu. Chiar și Dacia a intrat în acest club, odată cu lansarea modelului Spring.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Sunt însă mașinile electrice chiar atât de ”verzi” pe cât au fost promovate? Din păcate, răspunsul s-ar putea să fie mai degrabă unul negativ. Pentru că popularizarea mașinilor de acest fel e încă la început, iar ciclul de viață al majorității bateriilor aflate în circulație n-a fost încă atins, situația bateriilor electrice este încă un subiect nu foarte important.

Cu toate acestea, problema bateriilor uzate din mașinile electrice este cât se poate de serioasă. Foarte puține companii sunt pregătite pentru a face față valului de baterii ce vor ieși din uz în următorii ani. Iar creșterea popularității acestui segment de vehicule nu va face decât ca situația să ia amploare în următorii 15-20 de ani.

Reciclarea bateriilor – o problemă cu multe dificultăți și puține soluții

Problema reciclării bateriilor din mașinile electrice încă nu a fost rezolvată de producători. Bateriile nu pot fi reciclate în sensul clasic al reciclării plasticului, sticlei sau altor materiale simple. Procesele de reciclare ale bateriilor de acest fel sunt complexe și pe alocuri, periculoase. Bateriile plumb-acid sunt reciclate cu ușurință, însă variantele litiu-ion sunt dificil de procesat.

În fapt, o baterie de mașină electrică este, de fapt, compusă din zeci de mici celule litiu-ion, care trebuie tratate individual și care sunt relativ instabile. Electrolitul este toxic, inflamabil și exploziv, reacționează rapid cu apa și generează acid fluorhidric în urma interacțiunii.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Astfel de dificultăți in procesul de reciclare se traduc într-o rată de reciclare la nivel global de doar 5% în ceea ce privește bateriile litiu-ion ale mașinilor electrice.

Apare și o problemă economică și de etică în ceea ce privește reciclarea bateriilor. Realizarea acestui proces în Europa sau în Statele Unite ar fi destul de costisitoare, mai ales până la dezvoltarea industriei din anii următori. Există alternativa reciclării bateriilor în China și în alte țări cu economii emergente, unde costul mai redus vine la pachet cu reguli mai ”relaxate” în ceea ce privește condițiile de muncă și siguranța procesului.

Un alt pericol în fața reciclării bateriilor electrice apare din partea lui Elon Musk, care setează un nou trend în industrie. Acesta dorește să lanseze o Tesla mai ieftină de 25.000 de dolari, iar pentru asta va renunța la cobaltul din structura bateriilor electrice. Fără prezența acestui element în baterii, profitul obținut în urma reciclării ar fi drastic diminuat, iar companiile nu ar mai găsi un interes în această activitate.

Dificultatea reciclării bateriilor electrice vine și din designul acestora. Acum aproximativ un deceniu, problema eventualei nevoi de reciclare era chiar mai mică decât acum. Astfel, producătorii au mizat pe designuri de baterii care să poată fi realizate cât mai ieftin și care să ofere un randament cât mai mare. Posibilitatea de reciclare n-a fost luată neapărat în seamă la momentul respectiv.

În plus, nici facilitățile care se ocupă de reciclarea bateriilor electrice nu sunt neapărat pregătite pentru asta. Multe unități de acest fel au fost adaptate pentru a putea deservi bateriile, iar facilități dedicate sunt încă puține. Există câteva soluții promițătoare, între care una a canadienilor de la Li-Cycle. Facilitățile de reciclare sunt modulare, astfel că acestea pot fi transportate mult mai ieftin către o destinație cu multe baterii de reciclat. În caz contrar, costul transportului bateriilor ar fi foarte mare, din cauza regulilor stricte în privința deplasării acestora, dat fiind potențialul exploziv.

Soluții pentru evitarea unei crize ecologice

O aparentă soluție a problemei bateriilor este refolosirea lor în soluții ceva mai fixe. Volvo are de gând să creeze puncte de stocare a energiei electrice captate de la Soare. Și alți producători auto explorează astfel de variante. Din păcate, această soluție nu face decât să amâne inevitabilul, anume nevoia de reciclare profesională a acumulatorului.

O soluție ceva mai bună, mai ales în cazul în care viitoarele baterii electrice nu vor mai conține metale scumpe, poate veni din partea fiecărui stat în parte, pentru reciclatorii din teritoriu. Pentru ca activitatea de reciclare să poată fi pusă în practică, va fi nevoie de subvenții oferite de autorități. Acestea vor trebui să acopere diferența rezultată între costul transportului și reciclării și valoarea materialelor extrase.

În lipsa acestor stimulente financiare, există o șansă mare ca bateriile să ajungă la export către state mai sărace, ceea ce deja se întâmplă, după cum arată și descoperirile unui raport recent ONU. Țări ca Japonia și SUA vând mii de vehicule electrice la mâna a doua, cu baterii spre finalul duratei de viață, către țări sărace, ca Mauritius sau Sri Lanka. De aici, bateriile nu vor mai avea altă destinație, iar cei de aici vor trebui să se descurce într-un fel sau altul.

Un alt motiv pentru care țările lumii ar vrea să-și recicleze propriile baterii este este accesul la metalele rare din interiorul celulelor. Asta poate oferi o oarecare independență în plan economic și poate fi un motiv în plus pentru ca un producător auto să recicleze bateriile chiar în țara de origine. Teoretic, materialele pot fi reciclate la infinit fără declinul calității, singura limită fiind procentajul de material reciclat obținut la finalul procesului.

Nevoia de reciclare a bateriilor electrice se va face simțită începând cu următorii ani și ar putea deveni chiar o problemă în următorul deceniu. Sunt încă o mulțime de bariere tehnologice, economice și chiar politice în ceea ce privește reciclarea eficientă a acestor baterii. Faptul de care cei direct implicați trebuie să fie conștienți este că bateriile nu au altă variantă decât a fi reciclate. Problema nu va dispărea de la sine, în cel mai rău caz va fi doar pasată de statele mai dezvoltate către cele mai puțin dezvoltate. Riscurile de dezastre ecologice vor fi din ce în ce mai crescute pe măsură ce trec anii, în lipsa dezvoltării industriei de reciclare a bateriilor.