Supărarea lui Bogdan Baratky după Oțelul – Rapid 1-1: „Un punct amar. Amărăciunea frustrării…”

Rapid pierde două puncte uriașe la Galați, dar de data asta cauzele sunt 100% interne. Desigur, e meritul Oțelului că a reușit să marcheze golul care îi aduce un punct, dar nu ar fi reușit niciodată asta fără cadoul venit (absolut neașteptat) de pe banca Rapidului. Da, mă refer la schimbarea din minutul 80 (Petrila – Braun). Cu 3 puncte în buzunar, după o repriză controlată de Rapid, schimbarea asta dă semnalul retragerii in tabăra noastră și invită Oțelul să atace.

Bogdan Baratky scrie despre punctul amar obținut de Rapid la Galați. Repriză echilibrată ca joc, dezechilibrată ca ocazii

Primul „11” anunțat de Rapid arată bine: Aioani – Onea, Ciobotariu, Ignat, Borza – Hromada, Kait – Dobre, Christensen, Petrila – Koljic. Un 4-2-3-1, cu Christensen mijlocaș ofensiv, deși nu e o poziție în care să fie confortabil. Mai degrabă „îndemânatic” cu mingea, norvegianul nu are tehnica unui mijlocaș ofensiv, deși are pasa decisivă în repertoriu. Hromada revine pe poziția de închizător, iar Dobre câstigă tricoul de titular prin golul victoriei cu Slobozia.

Cu o trupă mai valoroasă și cu presiunea clasamentului, Rapid și-a propus să conducă jocul. A și reușit asta, însă mai degrabă prin valoarea individuală a jucătorilor, nu neapărat prin jocul colectiv propus. Oțelul deseneaza mai frumos atacurile poziționale, dar ocaziile reprizei sunt ale Rapidului, de fiecare dată prin Koljic.

Chiar dacă prima fază periculoasă a reprizei vine de la Maciel (șut peste de la limita careului de 16), Rapid răspunde prin ocazia lui Koljic din minutul 14. Centrare din alergare a lui Dobre, Elvir preia bine pe piept în careu, dar deși neincomodat de adversar reia puțin pe lângă bară. O minge pe care un atacant nu are voie să nu o pună pe poartă, dar asta avea să fie cea mai mică problemă a lui Koljic.

Digi24.ro

Cum a fost posibil ca aeroportul Heathrow să se închidă complet. Explicațiile experților despre cauze și implicații

Câteva minute mai târziu, Dobre reia periculos la un corner, iar Oțelul răspunde cu o acțiune periculoasă a lui Tănase finalizată precar. E clar că inițiativa aparține Rapidului, gazdele reușind să creeze pericol pe contre, cu minge lungă în spatele apărării avansate. Și vine minutul 41…

…cu ratarea campionatului

Borza face o fază de autor pe partea stângă, își depășește adversarul, pătrunde în careu pe linia de fund și îl servește pe Koljic la 2-3 metri de poarta. Dur-Bozoancă e depășit, vede golul aievea, în plasă o vedem și noi, Colțescu notează deja pe carnețel minutul și autorul golului, operatorul tabelei începe să tasteze 1 în dreptul Rapidului, Burcă se gândeste ce are de făcut la pauză.

Digisport.ro

La 20 de ani, câștigă 3.500.000 € pe an și a cerut în căsătorie o femeie cu 9 ani mai mare. Un cuvânt a fost de ajuns

Doar băiatul nostru Elvir are un alt plan: pe suspans, gen. Singur-singurel cu toată poarta în față, reușește să înalțe balonul peste. După care privește cu semnificații adânci spre pământul din fața porții, sugerându-ne că acolo e problema. Moment în care și noi privim, dintr-o cu totul altă perspectivă, planul Craiovei de a-l ceda gratis la UTA, păstrându-l în schimb pe Lukic.

Fotbalul a dat, fotbalul a luat!

Șumudică întelege ce nu funcționează și schimbă ce și unde trebuie. Onea, mână moartă în prima repriză și Hromada, fără contribuție la jocul de construcție, rămân la cabine. Intră Gojkovic, omul cu pasa de gol din meciul cu Sobozia, și Manea. Rapid trece într-un 4-3-3, cu Manea fundaș dreapta, Kait la închidere și Gojkovic si Christensen interi. Schimbări inspirate, cerute de joc, iar fotbalul răsplătește curajul de a schimba și inspirația.

Repriza secundă începe cu șutul puțin peste al lui Dobre, semn că scenariul rămâne același. Rapid atacă, în căutarea golului și a victoriei care ar consolida poziția de play-off. În minutul 66, după un corner al gazdelor la care se cere henț la…Koljic, contra-atacul Rapidului îl lasă pe Elvir (din nou) singur cu portarul la 15 metri de data asta. Poziție din care atacantul reușește, în fine. Reușește să îi facă pe toți coechipierii să-și pună mâinile în cap. Manea, Gojkovic și Dobre (autorul pasei) sunt siderați, au privirea rătăcită, de oameni care credeau că au văzut tot ce se putea vedea în domeniu cu Burmaz în rolul lui Koljic.

Debut nefericit al Lui Elvir in vișiniu. Și nu pentru că nu a marcat, ci pentru că a reușit să rateze două ocazii mari și una uriașă. E genul de debut care toarnă plumb în ghete, mai rău decât un meci fără realizări, în care vârful se ascunde după fundaș, mereu în contra-timp cu coechipierii.

Rapidul continuă să atace, iar minutul 70 aduce o dublă (mare!) ocazie. Gojkovic lucrează în dreapta, Manea aruncă mingea în careu, dar și Petrila și Gojkovic șutează în blocaj din poziții excelente.

Doar 3 minute mai târziu fotbalul e corect și ne dă ce e al nostru. Manea centrează încă o dată (a centrat în 20 de minute mai mult decât Onea în 3 meciuri), șutul lui Gojkovici e deviat, iar Petrila reia din vole curat, fără speranțe pentru portar. E 1-0, absolut meritat. Pe joc, pe valoare, pe inspirație.

Schimbarea (sin)ucigașă

Cu punctele în buzunar, imediat după o acțiune periculoasă a Oțelului oprită cu corpul de Manea, Șumudică arată că poți alterna inspirația cu opusul ei în doar câteva zeci de minute. După ce mutările de la pauză au reparat echipa și ne-au adus golul (observați de câte ori i-am menționat pe Gojkovic și Manea), Șumudică decide să îl scoată pe Petrila. Până aici totul în regulă, pentru că în general Petrila se consumă după minutul 75 și e nevoie de prospețime pe finalul de meci. Dar în loc de Pop sau Micovschi, îl vedem în teren pe…Braun!

Schimbare fricoasă, care modifică sistemul și dă semnalul retragerii. Ne apărăm cu 5 fundași, coborâm mijlocașii, iar cei doi oameni ofensivi rămași în teren (Ankeye și Dobre) nu mai pot pune probleme. Oțelul înțelege la rândul său semnificația schimbării și iese la atac. Golul pică natural, dar nu răsplătește meritele Oțelului, ci pedepsește cinic schimbarea și reacția de echipă mică a Rapidului. Silva egalează de lângă Gojkovic, dar nu e vina sârbului, pentru că nu l-am introdus în teren pentru calitațile sale defensive, nu?

Nu am înțeles nimic din meciul cu Slobozia

Golul acela din prelungiri a răsplătit curajul, efortul și…atacul! „Hai să fim curajoși”, spuneam după acel meci. „Ce avem de pierdut?!”. Din păcate nu am înțeles mesajul pe care fotbalul ni l-a dat marți în Giulești. Să controlezi un meci în deplasare la Galați, să ratezi 3-4 ocazii mari și să te retragi deliberat și programat după ce reușești să marchezi e simptom de echipă mică. Iar dacă semnalul retragerii vine de pe bancă, e cât se poate de explicabil să te zbați la limita play-off-ului.

Frustrant rezultat. Dar ce-și face omul cu mâna lui…