SuperSonic! Interviu-eveniment cu Andrei Rațiu, Fotbalistul Anului 2025 la Gala Fanatik: „Putem câștiga cu Turcia! Doar asta avem în cap”. Video

Andrei Rațiu a fost desemnat fotbalistul român al anului 2025 la Super Gala Fanatik. Programul încărcat al tricolorului de la Rayo Vallecano a schimbat puțin polii. A mers FANATIK la Madrid pentru a-i înmâna premiul, nu a putut veni Andrei la București. A urmat o discuție sinceră de o oră cu unul dintre idolii noii generații de microbiști români.

Interviu-eveniment cu „Sonic” Andrei Rațiu, Fotbalistul Anului 2025 la Gala Fanatik. „Le mulțumesc din suflet fanilor români”

Descoperim în interviul premium realizat la Madrid de Cristina Tache un Andrei Rațiu emotiv, familist, încrezător, uman. Mai scapă câte-o lacrimă, nu uită să le mulțumească la fiecare 10 minute părinților, trimite emoticoane de dragoste României și tuturor fanilor. Iar toată energia românului Andrei Rațiu se adună pentru barajele din martie cu promisiunea fermă: „Putem!”.

Andrei, îți mulțumim că ai acceptat să ne primești acasă la tine, în Madrid. Ai fost desemnat la Gala Fanatik cel mai bun fotbalist român al anului 2025. Ce faci, cum ești?

– Sunt bine! Din păcate nu am putut merge la Gala Fanatik, mi-ar fi plăcut mult, dar calendarul nu mi-a permis. Am avut multe meciuri și nu am putut fi acolo. Mă bucur că ați putut veni voi și am putut face un mic videoclip pentru cei care s-au aflat la eveniment.

Digi24.ro

Istoria recentă a inuiților din Groenlanda: cum a contribuit o bază militară secretă a SUA la dispariția tăcută a unei lumi

Este un trofeu despre determinarea ta și despre curajul pe care l-ai arătat de fiecare dată… Este despre ambiție și despre modul prin care inspiri, pentru că inspiri.

Digisport.ro

Fiica lui Ilie Năstase a ajuns pe străzi și n-are nici ce să mănânce: ”Îmi puteți trimite bani?”

– Da, arată o muncă de mulți ani în spate. Cred că niciodată nu m-am dat bătut și trofeul acesta este doar vârful. Mă bucur că toți fanii români mă sprijină și le mulțumesc din suflet.

Știm că anul trecut tu te-ai uitat on-line la toată Gala și ți-ai urmărit colegii, prietenii care au participat și au fost premiați. Te-ai gândit anul trecut că poate va veni rândul tău?

– M-am uitat doar din plăcere, aveam mulți cunoscuți și colegi acolo. Mă bucur că au fost ei atunci acolo, iar acum a venit rândul meu.

Amintirile lui Andrei Rațiu din copilăria în România: „Am trăit cu bunicii până la 6 ani! Clasa I și a II-a le-am făcut în România”

Hai să stăm puțin de vorbă despre povestea ta. Din afară, pare foarte frumoasă, de succes, perfectă. Dar este presărată de luptă și sacrificii foarte multe. Te-ai născut în România, unde mai exact?

– M-am născut în Aiud, lângă Alba Iulia. E un mic sătuleț de acolo, Unirea. Am trăit până la 6 ani în România mai mult cu bunicii. Părinții mei au venit în Spania la muncă. De la 6 ani am venit aici cu ei. Am venit într-un mic sătuleț în care ei lucrau și acolo am început să joc fotbal, Aguaviva se cheamă satul acela. De acolo am făcut pasul la o echipă de fotbal (n.r. –  Andorra CF), pentru că acolo, în sat, nu aveam. Am stat și acolo doi ani. Am jucat bine, am avut un turneu bun și de acolo m-a luat Villarreal.

Să rămânem puțin la Aiud, la copilărie. Ai rămas cu bunicii. Aș vrea să îmi spui ce îți amintești despre momentul acela, când părinții au plecat în Spania?

– Eram foarte mic și nu îmi dădeam seama că o să stau fără părinți atâta timp. Veneau din când în când acasă și îi vedeam. Îmi aduc aminte că a fost frumos și cu bunicii mei, mi-au fost ca niște părinți. Am fost și la școală în România, chiar dacă nu vorbesc așa cum ar trebui. Am stat mulți ani afară. Am făcut clasa I și a II-a în România. Mai am prieteni acolo. Deși nu țin legătura foarte des, mai vorbim pe Instagram sau Whatsapp uneori. De lucrurile acestea îmi aduc aminte, nu au fost așa mulți ani în care am stat… Eram mic și nu prea îmi amintesc foarte bine.

Cum a fost momentul în care te-au anunțat că te vor lua cu ei în Spania?

– Îmi aduc aminte că era o vară. Noi am mers să îi vizităm în Spania și mi-au zis, ca o surpriză, că vom rămâne cu ei, vom începe o nouă viață acolo. M-am bucurat că m-am întors cu familia.

Practic, tu ai venit în vacanță la părinții tăi și ți-au spus că nu vei mai pleca.

– Da, așa a fost începutul meu aici.

A fost cu entuziasm, cu bucurie, nu?

– Da, cu bucuria pe care o are un copil de 6 ani. Bineînțeles, nu este conștient atunci de ce se întâmplă.

Cum ți-a fost să te adaptezi aici? Să înveți limba, să te integrezi în mediul în care locuiau deja părinții tăi.

– A fost puțin mai greu în primii ani. Nici părinții mei nu știau limba foarte bine, dar m-a ajutat mult că am mers la școală și întotdeauna au mai fost și români la mine în clasă… A fost mai ușor, ca să spun așa.

Ai avut noroc să ai colegi români.

– Da, satul acela avea vreo 600 de persoane și vreo 100 erau români. Părinții mei aveau prieteni și noi stăteam cu copiii lor.

Cum și-a început Andrei Rațiu cariera de fotbalist

Cu ce se ocupau părinții tăi în Spania?

– Tatăl meu e cel care a venit primul, lucra în construcții. Mama a venit mai târziu. Inițial nu a lucrat, iar ulterior a muncit la un bar.

Erau niște job-uri simple pe care le-au ales ca să-și croiască un alt drum, mai ales pentru tine.

– Bine, pentru mine și pentru fratele meu. Au făcut asta pentru a avea un viitor mai bun. Eu acum înțeleg că a fost o presiune mare pentru ei, acum sper să se simtă răsplătiți pentru pasul pe care l-au făcut și pentru ce suntem azi.

Cum s-a întâmplat să intre fotbalul cu adevărat în viața ta?

– Sincer, nu mă gândeam niciodată că voi juca fotbal, nu am avut presiunea de a fi fotbalist. Jucam pentru că eram acolo cu prietenii din sat, era clubul satului și era varianta cea mai ușoară. Am început la futsal și nu mă gândeam la nimic pentru viitor, era doar de plăcere. Când m-am înscris la fotbalul în 11, așa cum se spune în Spania, nu mă gândeam la așa ceva. Eram fericit cu familia deoarece am stat atâția ani separați. Mă gândeam doar să joc, să fiu fericit și să îmi trăiesc viața. Când am început să joc fotbal aveam doar 8 ani, eram un copil.

Probe la Barcelona. Idolul Ronaldinho

Aveai un idol la vremea respectivă?

– Da! Țineam cu Barcelona și îmi plăcea mult Ronaldinho. Eu jucam înainte extremă și el era idolul meu. M-am înscris la fotbalul în 11… În Spania jucai inițial fotbal în 7. Eu am făcut direct pasul mare și în doi ani am avut șansa să dau probe la Barcelona, printr-un antrenor, și am putut fi pe stadion. Din păcate, nu mai era Ronaldinho atunci, începuse Messi.

Practic, așa începe drumul tău către fotbalul mare. A coincis acest moment și cu decizia părinților de a se muta și a o lua din nou de la început, ca tu să îți poți urma calea?

– Da, când am semnat cu Villarreal! După ce m-au văzut la un turneu, m-au sunat și mi-au spus că nu am loc de rezidență. Ei aveau hotelul lor, acolo unde stă academia. Mi-au zis că eu sunt la echipa a 3-a și doar cei din prima echipă aveau dreptul la academie atunci. Familia mea a trebuit să se mute cu totul doar pentru mine, pentru a vedea ce pot și unde pot ajunge. Momentul acela de schimbare a fost foarte greu pentru noi, nu cunoșteam nimic, veneam dintr-un sătuleț mic într-un oraș de 45.000 de locuitori.

Prietenul care a crezut cel mai mult în Andrei Rațiu

Părinții tăi au făcut acest sacrificiu pentru tine. Știu că sună ciudat, dar voiai să arăți că vei confirma și va merita acest sacrificiu?

– Eu cred că am realizat cu anii acest lucru. Ești fericit prima oară când ajungi acolo, ai ajuns la o echipă bună, la un club ce avea prima echipă în La Liga. Ești fericit, atunci îți începe visul puțin câte puțin. Abia cu trecerea anilor am realizat tot ce au făcut pentru mine și greul prin care au trecut ca eu să îmi realizez acest vis.

Tu când ai realizat că fotbalul este destinul tău?

– De la 15-16 ani în sus. Eu chiar credeam și aveam speranța că mă voi putea dedica la așa ceva. Cred că acolo am făcut schimbul acela de mentalitate și chiar vedeam că sunt bun pentru asta.

Pe lângă familia ta, a mai existat vreun om care să îți spună că ai un talent aparte sau care să te ghideze în meseria asta?

– Am avut antrenori de-a lungul timpului care m-au făcut să cred și au fost importanți. Mai mult de atât, am avut un prieten care credea mai mult în mine decât eu însumi. Îmi spunea întotdeauna că sunt mai bun decât ceilalți, să cred. Niciodată nu am simțit o presiune că „dacă Andrei nu este fotbalist, atunci se termină totul”. A fost acest prieten pe care îl iubesc, el credea mai mult în mine. Totuși, nu aveam o presiune, presiunea era la părinții mei după tot ce au făcut.

• 18 milioane de euro este cota actuală a lui Andrei Rațiu, cea mai mare din carieră

Primele amintiri de la naționala de juniori a României

Hai să-ți amintesc o poveste. Erai într-un avion înapoi spre România, erai convocat la lotul de juniori și ai avut parte de niște trăiri…

– Da, a fost puțin mai greu. Vă dați seama, de la 6 ani până la 18 ani… Nu știam limba, adică înțelegeam, dar nu știam să vorbesc, nu aveam acel feeling cu coechipierii din echipă. A fost foarte greu, nu am știut să mă adaptez. Îmi aduc aminte că eram în aceeași cameră cu Pașcanu și nu știam nici ce să vorbesc cu el, ce să îi zic. A fost foarte grea adaptarea pentru mine!

Zborul cu avionul pentru naționala de juniori U18 a fost primul?

– A fost primul, a fost mai greu! Atunci se dădea o procură, eram minor. Aveam 17 ani, știam că mă așteaptă o mașină la aeroport. A fost greu!

Până în adolescență nu vorbeai foarte bine limba română, nu înțelegeai. Acum pare că ai „tricolorul” în ochi și în inimă când joci pentru România.

– Naționala a avut un impact mare în cariera mea și voi fi mereu dator. Am un sentiment… Nu știu cum să îi spun, trebuie să răsplătesc ceea ce mi-a oferit. Întotdeauna încerc să joc 100%, să fiu concentrat și să îi iubesc, pentru că românii mă iubesc pe mine, așa simt.

Familia lui Andrei Rațiu a păstrat tradițiile românești și în Spania

Am stat o lună cu voi în Germania, la Campionatul European. Atunci când se intonează imnul României, tu pari transpus în cu totul altă lume. Închizi ochii, cânți și trăiești ceva.

– Mai ales că la momentul EURO a fost cu totul o altă atmosferă. Am închis ochii și doar cântam și auzeam cum cântă tot stadionul. Am încercat să intru în atmosferă, să fiu fericit, pentru că era un moment la care lucrasem toți și meritam să fim acolo. Cred că de acolo pleacă această transformare de care ai amintit.

Îndrăznesc să continui puțin întrebarea. Oare aceste momente, când ești în tricoul naționalei, îți dau și senzația că România este încă în tine și face parte din tine?

– Bineînțeles că vreau să fiu cât mai dator posibil pentru toți românii. Cred că transformarea aceasta vine de la faptul că nu pot să îi dezamăgesc și am trăit câțiva ani în România. Încă am sentimentul acesta din partea bunicilor, a părinților, nu s-a pierdut niciodată în casă, chiar dacă vorbeam spaniolă cu fratele meu. Părinții meu au încercat întotdeauna să păstrăm tradițiile și câteodată să vorbim în limba română.

Ați păstrat, de-a lungul timpului, toate tradițiile românești? Ai crescut cu Crăciunul românesc, cu 1 Decembrie?

– Da! Mama încerca întotdeauna să ne facă sarmale, mici, orice depindea ca să păstrăm tradiția, chiar dacă suntem departe de casă.

Transferul la Huesca, un pas înapoi în cariera lui Andrei Rațiu

Să ne întoarcem puțin la perioada Villarreal. S-a schimbat ceva în tine atunci, ai simțit că intri între cei mari?

– Eu îmi dădeam seama de la 16-17 ani că începeam să fac antrenamente cu echipa mare, să am evoluții din ce în ce mai bune la a doua și a treia echipă. Eram întotdeauna cu un an peste cei de vârsta mea. Am încercat să trag cât pot de mult de mine ca să pot ajunge la acest vis.

Îți mai amintești de un moment important care să te fii definit în carieră? Poate un meci, o schimbare…

– Am jucat niște sferturi cu Villarreal în Europa League. Era debutul meu ca profesionist și cred că acolo m-am convins că vreau să fiu în fiecare duminică pe astfel de stadioane și lângă astfel de jucători.

De ce ai ales să joci la Rayo Vallecano?

– A trebuit să iau decizii în viață. Vedeam că la Villarreal nu aveam un loc și că trebuie să iau altă cale. Am fost prima oară în Olanda, a fost primul an în care am ieșit din acest mediu. Nu știam engleză, eram într-o țară total diferită. Spania cu Olanda nu se compară, aici e mai cald, lumea e mai deschisă, acolo era totul invers. Nu știam limba, că și asta e important. Acolo am avut un click mental de a învăța engleza, de a coborî din prima divizie în a doua. De acolo am plecat la Huesca și mi-am dat seama că am făcut un pas înapoi în carieră și am știut că trebuie să dau ceva mai mult pentru a reveni în prima divizie.

„Eu știu în ce direcție vreau să merg, știu unde vreau să ajung! Nu mă las influențat”

Acesta a fost motivul pentru care ai ales Rayo Vallecano.

– După doi ani la Huesca, mai ales că al doilea an a fost unul bun și cu cifre pentru un fundaș lateral, am văzut că nu am alte oferte, în afară de cea de la Rayo și de la un club din liga a 2-a. Cred că am ales bine, deși primul an nu a fost așa cum mi-am dorit. Acum cred că sunt unde trebuie să fiu.

Deși au existat multe discuții despre cluburi mari care s-au interesat de tine, inclusiv Barcelona, ai ales să prelungești contractul cu Rayo. De ce?

– Pentru mine e important să joc, mai ales că avem peste câteva luni un meci de baraj foarte important. Contează să joc, să fiu constant. Bineînțeles că mă și simt bine la club, familia mea se simte bine. Cred că asta m-a convins să reînnoiesc contractul.

Când iei decizii majore, te sfătuiești cu familia?

– Mai mult cu mine, eu știu ce vreau, știu în ce direcție vreau să merg. Bineînțeles că vorbesc și cu familia și cer o a doua opinie, dar decizia finală o iau întotdeauna eu. Știu unde vreau să ajung, nu mă las influențat, chiar dacă este o persoană apropiată pe care o iubesc mult.

• 30 iunie 2030 este data la care expiră actualul contract al lui Andrei Rațiu cu Rayo Vallecano, prelungit pe 21 noiembrie 2025

Golul lui Stanciu cu Ucraina… ceva de nedescris în cuvinte

Ai menționat că vine meciul de baraj cu Turcia în martie. Ce reprezintă pentru tine, Andrei Rațiu, naționala României?

– Este un sentiment aproape inexplicabil! M-a ajutat să cresc ca jucător, ca persoană. Cred că naționala României mi-a dat un nume în lumea aceasta a fotbalului. Bineînțeles, toți fanii și mesajele care îmi ajung… Nu pot decât să le mulțumesc! De multe ori îmi aduc aminte de câteva momente din copilărie.

Anul 2024 a fost un an extrem de special pentru naționala României și pentru „Generația de Suflet”. Cum ai trăit tu personal acel EURO?

– A fost un vis devenit realitate, mai ales că am putut să îmi duc familia acolo. A fost un înainte și după pentru mine la echipa națională, am făcut o legătură între jucători și oamenii care ne susțin. Asta ne-a făcut mai tari și mai mult o familie. Eu am, în momentul de față, foarte mulți frați datorită acestui moment.

Care a fost cel mai frumos moment de la EURO pentru tine?

– Primul meci! Întotdeauna când am putut vorbi despre el am spus că „am câștigat încă de la imn cu 1-0”, pentru că se simțea energia aceea. Știam că o să câștigăm și era ca un vis… De fiecare dată când îmi aduc aminte, parcă încă sunt acolo. Nu vă puteți imagina cum trăiesc și acum golul lui Stanciu cu Ucraina, întotdeauna îmi vine acea imagine când intră mingea.

După a fost și reacția ta care a spus totul, a devenit virală.

– A fost o reacție necontrolată, așa mi-a ieșit, nu știu cum am făcut, am văzut după aceea și pozele.

Imaginea aceea arăta bucuria pură, a fost o reacție atât de naturală și de firească…

– Toți aveam acel sentiment de a vrea să câștigăm acel meci. Au fost mulți ani în care România nu a fost la un turneu final și ne-am văzut acolo cu acea șansă… Așa a fost, a ieșit bine!

Când se terminau meciurile, se închidea nocturna, fanii plecau acasă, jurnaliștii vă lăsau în pace, ce se întâmpla cu voi? Ce simțea Andrei când ajungea în cameră?

– Mă gândeam doar la ce a fost cu doar câteva ore înainte. Rămâneam până târziu cu mulți colegi vorbind despre ceea ce s-a întâmplat. De exemplu, Stanciu ne povestea ce a simțit în Franța, la EURO 2016. Chiar dacă îți explică, niciodată nu poți să îți imaginezi cum o să fie. A trecut peste tot ce ne-a spus el.

Care a fost relația lui Andrei Rațiu cu fostul selecționer Edi Iordănescu

La construcția acestei generații a contat mult și Edi Iordănescu.

– A însemnat foarte mult pentru mine! Întotdeauna îi voi fi dator, știu câte sacrificii a făcut el pentru mine ca să fiu la acel EURO. În anul acela nu prea jucam la club, a venit de multe ori să vorbească cu antrenorul. Întotdeauna a fost aproape de mine, a încercat să fiu bine și a făcut ca eu să fiu acolo și să pot juca. Cred că el a fost un stâlp fundamental în echipa națională. A strâns un grup și, indiferent de situația fiecărui jucător, a încercat să fie bine, a fost aproape. A avut o idee pe care a dus-o la capăt, nu îl interesa ce se zicea în presă, ce ziceau unul sau altul.

Asta în ciuda faptului că ați trecut cu toții prin momente foarte grele înainte de calificare.

– Nu am început cu dreptul, dar el a avut o idee pentru această generație, a murit cu ideea aceea și cred că acest lucru a fost important. Noi am crezut în ideea lui și acesta a fost momentul care a făcut diferența.

Ți-a spus ceva înainte de vreun antrenament sau meci care ți-a rămas peste timp?

– El îmi spunea întotdeauna când mă suna să mai fac încă un antrenament, să fiu pregătit. El insista mai mult pe partea fizică, știa că tehnic sunt ok. Sper că nu l-am dezamăgit, în cele din urmă totul a ieșit ok.

Când a decis să plece, ce ai simțit?

– Prima dată nu înțelegeam, dar fiecare își are drumul lui și își știe motivele. A fost greu pentru noi, nu ne așteptam la așa ceva după tot ce am construit. Drumul nostru continuă, i-am mulțumit toți și îi suntem recunoscători pentru ceea ce a făcut.

„Mircea Lucescu m-a pus căpitan, a crezut de la început în mine”

Ce ai simțit când ai aflat că va veni Mircea Lucescu?

– A fost o decizie bună, venea o personalitate top în fotbal și cred că ne dădea și mai mare putere. A fost o alegere bună, îi mulțumesc și lui pentru că din primul moment m-a făcut să mă simt comod, m-a făcut un lider în echipă, m-a pus și căpitan o dată. A crezut întotdeauna în mine și sper să îl răsplătesc în timp.

Simt mândria despre a vorbi atât despre Edi Iordănescu, cât și despre Mircea Lucescu. De ce crezi că am avut un parcurs atât de dificil în preliminariile pentru Mondial?

– A fost un schimb de antrenori, o nouă idee. În Liga Națiunilor am prins-o bine, a mers. Cu timpul am avut accidentări, mai mulți jucători de la EURO nu au putut veni.

Crezi că acest vis se mai poate îndeplini?

– Bineînțeles! Depinde mult de forma la care vom ajunge în martie. Poate că în acest moment ei sunt mai favoriți decât noi, dar am demonstrat și în meciul de acasă cu Austria. Ei ne pot subestima și cred că putem și avem potențial de a câștiga acel meci de baraj cu Turcia.

Promisiunea lui Andrei Rațiu pentru barajul Turcia – România

Va fi o presiune enormă, un război în adevăratul sens al cuvântului. Vă motivează să fiți războinicii pe care i-am văzut de atâtea ori în teren?

– Am fost întotdeauna războinici în momentele importante. Vorbim aici și de calificarea cu Israel, ei aveau 1-0 în minutul 1 și am reușit totuși să îi întoarcem. Am reușit să facem un meci bun și cu Elveția și astfel să obținem primul loc. În meciurile importante apare întotdeauna acea echipă a României la care ne așteptăm. Sper să continuăm pe această cale, să fim atunci într-o formă bună și să arătăm ce avem în noi.

Este acest moment provocarea de care „Generația de Suflet” are nevoie pentru a face pasul acela mare?

– Nu știu! Noi trebuie să fim încrezători, să mergem cu o idee clară. Până la urmă este o finală pentru noi, doar asta avem în cap!

• 36 de meciuri și 2 goluri are Andrei Rațiu pentru naționala României

Viața de familist a lui Andrei Rațiu: „Sunt îndrăgostit de fetița și de băiețelul meu!”

Să mai vorbim și despre omul Andrei. Mă voi întoarce puțin la familia ta, ai vorbit frumos despre toți. Îi susții, îi iubești și îi ajuți. Pe Andrei cine îl susține și îl ajută?

– Eu de la 16 ani sunt cu iubita mea, avem doi copii și ea m-a susținut întotdeauna. De când avem doi copii suntem și mai legați. Ea a fost întotdeauna acolo, la fel și părinții mei și asta m-a dus pe o cale dreaptă.

Este partenera pilonul de care tu ai nevoie în viața ta?

– Când ajung acasă după o zi grea, ea este persoana cu care mă văd, cu care uit totul. Ea a fost întotdeauna un mare sprijin pentru mine.

Cum e Andrei ca tătic?

– Acum s-au schimbat multe! Sunt îndrăgostit de fetița și de băiețelul meu! Am încercat să fiu normal, să îi duc la stadion, să facem activități, să fiu un părinte bun și cred că asta o să le rămână în timp.

Ce fel de valori ți-ai dori să le transmiți copiilor tăi?

– În primul rând, să aibă un respect față de oricine, o educație așa cum am avut și eu. Apoi, ei trebuie să își găsească calea, eu îi voi sprijini în drumul pe care îl vor alege. Ca om, cred că acest lucru este cel mai important, să fii educat și ai respect. De acolo, probabil, pleacă totul!

Cum arată o zi din viața lui Andrei Rațiu

Cum arată o zi din viața ta, când nu ești la meci sau la antrenament?

– Ne trezim cu cea mică, acum începe să vorbească. Luăm micul dejun, avem un câine, mergem cu el afară. Când avem timp liber, mergem la o masă să facem activitate, cei mici trebuie să iasă. Cam așa decurg aproape toate zilele, nu doar cele libere.

Ai renunțat la câteva pasiuni de ale tale, nu? Știu că erai cu gaming-ul.

– Da, mă jucam aproape 6-7 ore după antrenament. Îmi plăcea mult să joc Fortnite și FIFA. Acum setup-ul meu este în camera copilului și puțin câte puțin dispar aceste lucruri.

„Am avut o viață destul de comodă datorită părinților mei. Ei chiar au avut presiune, nu eu!”

Andrei, te simți un om împlinit în momentul acesta? Ești mulțumit?

– Da! Sunt un om împlinit și mulțumit, sunt foarte fericit și cred că oricărei persoane i-ar plăcea să fie în locul meu. Sunt cu adevărat privilegiat.

Dacă nu ai fi făcut fotbal, unde te vedeai?

– Nu știu! Poate aș fi relaționat cu fotbalul… Nu știu, nu m-am gândit niciodată la altceva. Cred că aș fi fost la fel de fericit și de împlinit. Cum am spus, am avut o viață destul de comodă datorită părinților mei și cred că asta e cel mai important, să fiu liniștit, să am un loc în care să locuiesc. Părinții mei chiar au trecut printr-o presiune, ci nu eu.

Momente teribile în familia lui Andrei Rațiu: „Mama a fost bolnavă de trei ori. Mă rog la Dumnezeu de fiecare dată când intru pe teren”

Părinții tăi au trecut prin momente dificile… Cum se simte mama ta?

– Mama mea e foarte fericită. Atât cu mine, cât și cu fratele meu, ne vede împliniți. Îmi pare rău că nu prea am timp să mă duc să îi văd, ei stau în Villarreal, au rămas acolo. Întotdeauna când are unul dintre noi puțin timp liber, încercăm să ne vedem.

Ea a trecut prin niște încercări, de trei ori chiar. A fost o luptă cu o boală destul de cruntă. Ai spus la un moment dat, maturizându-te, că nu ai știut cum să o susții în trecut.

– Din fericire, a trecut peste tot, e totul încheiat. A fost greu, mai ales ultima oară, pentru că am conștientizat. În celelalte două eram mai mic, nu știam ce se întâmplă, știam că e la spital, doar că nu știam de ce. Chiar dacă întrebam, încercau să nu ne spună. Ultima dată a fost mai greu, chiar eram conștienți ce este această boală și ce înseamnă pentru femei. Cred că a trecut peste ea, a fost mai greu pentru ea atunci când am sprijinit-o. Erau trei bărbați în casă și nu a avut o parte feminină care să o înțeleagă mai mult. I-am fost întotdeauna alături și cred că este mulțumită.

Care e relația ta cu Divinitatea? Nu te întreb doar din perspectiva a ceea ce s-a întâmplat cu mama ta… În foarte multe postări din mediul public invoci Divinitatea și chiar te rogi când ești pe stadion.

– Vine mai mult din partea lui tata, el se roagă mult, citește Biblia. Am păstrat acest model de la el. De fiecare dată când intru pe teren sau mă culc, mă rog. Sunt încrezător în Dumnezeu și Îi mulțumesc întotdeauna pentru tot ceea ce mi s-a întâmplat în viață și cum îmi merge.

„L-aș sfătui pe Andrei de 10 ani să o țină tot așa! Cei mici trebuie să asculte de părinți, să fie corecți și conștienți”

Dacă ai avea ocazia să îl ai în fața ta pe Andrei de la vârsta de 8-10 ani, ce i-ar spune Andrei cel de acum?

– Să o țină tot așa, să nu schimbe prea multe lucruri. Poate să fie mai constant. Eu cred că am ajuns puțin mai târziu în fotbalul de elită. De-a lungul anilor învățăm din lucruri, iar acesta ar fi sfatul pe care i l-aș da. Să nu se lase influențat, atât, nimic mai mult.

Un mesaj către copiii care te admiră, te idolatrizează și visează să fie ca tine.

– Să creadă în ei, să muncească și să-și asculte părinții. Este foarte important să facă asta, părinții fac totul ca ție să îți meargă bine și să te realizezi. Trebuie să creadă în ei, să nu își pună mai multă presiune decât trebuie. Totodată, să fie corecți și conștienți!

Carte de vizită Andrei Rațiu

• Născut la Aiud (Alba), pe 20 iunie 1998;
• Echipe: Villarreal (2015 – 2020), Den Hag (2020 – 2021), Huesca (2021 – 2023), Rayo Vallecano (2023 – ?).