Transferurile reprezintă una dintre cele mai importante surse de venit în fotbalul profesionist. Aflat într-o permanentă căutare de resurse, fotbalul românesc nu poate fi o excepție de la această regulă. FANATIK își propune să analizeze exporturile SuperLigii și, implicit, sumele cu care cluburile românești își completează bugetele în această vară. Trecem astfel în revistă atât transferurile deja realizate de cluburile de top din Superliga, cât și cele mai probabile mutări externe pe care cluburile românești le pregătesc.
Cu obiective îndrăznețe în Europa în acest sezon, prioritatea oltenilor a fost întărirea lotului nu vânzarea jucătorilor. Desigur, în funcție de parcursul Universității în tururile preliminare, vor apărea și plecări, cea mai vehiculată fiind aceea a lui Ștefan Baiaram, fotbalist ofensiv, cu o vârstă bună, pentru care Bănia așteaptă o sumă frumoasă (în jurul a 5 milioane EUR).
După un nou sezon foarte bun în competiția internă, clujenii încep să exporte și sunt, cu siguranță, performeri la capitolul profitabilitate. Adus la Cluj în ianuarie 2026, Coubiș a avut nevoie de doar câteva luni pentru a atrage atenția. U Cluj a decis după doar 5 meciuri în prima ligă să activeze clauza de cumpărare, iar această decizie s-a dovedit cât se poate de inspirată. Și asta pentru că o investiție de doar 125,000 EUR aduce, iată, un venit de 3 milioane. Coubiș devine al doilea tricolor care ajunge în Championship în această vară, după Lisav Eissat și prima sursă importantă de venit pentru vicecampioană.
Cum pofta vine mâncând, este foarte posibil ca Universitatea Cluj să devină clubul cu cele mai mari încasări din transferuri în această fereastră de transferuri, în cazul în care Lukic va prinde, la rândul său, un transfer extern. Atacant la vârsta maturității (27), participant și marcator la Cupa Mondială, Jovo are șanse mari să schimbe campionatul în viitorul apropiat. De fapt, vara aceasta este momentul optim pentru o vânzare, pentru că este greu de crezut că Lukic se va putea afla în viitor într-o conjunctură mai favorabilă – golgeterul ligii și marcator la CM. Iar transferul bosniacului va fi cu siguranță, chiar mai profitabil decât cel al lui Coubis. Adus liber de contract de la Craiova, Lukic va pleca pentru cel puțin 3 milioane EUR, confirmând inspirația și încrederea conducătorilor de la Cluj.
Situația financiară a clubului impune vânzarea accelerată a celor mai valoroși fotbaliști din lot. Pentru a redresa bugetul clubului, clujenii au la dispoziție două direcții de acțiune – lasă liberi jucătorii greu vandabili, pentru a elibera ștatul de plată și încearcă să obțină sume cât mai bune pe jucătorii atractivi și cu cotă bună. Din a doua categorie, CFR a valorificat deja 3 – Ilie, Keita și Bolgado, care au adus cumulat 1.35 milioane EUR. Culmea, toți 3 jucători cu profil defensiv.
Perlele coroanei sunt însă Korenica și Biliboc, jucători de valoare, care pot aduce sume frumoase în contul CFR-ului. Valoarea lor de piață este însă redusă de problemele financiare din Gruia, probleme cunoscute de toți potențialii cumpărători. Care vor încerca să profite. Tonul l-a dat Universitatea, cu ofertă de 600,000 EUR pentru Korenica, ofertă care stabilește nivelul de preț în discuție. Biliboc este însă, prin vârstă și calitățile demonstrate, cel mai căutat jucător din lotul clujenilor. Rămâne de văzut cine și pentru ce sumă va reuși să îl adjudece. Pentru că CFR este obligată să vândă, în lipsă de opțiuni.
Dinamo e un club paradoxal. Are abilitatea de a descoperi jucători valoroși (pentru nivelul SuperLigii), pe care reușește cu regularitate să îi piardă liberi – Abdallah, Homawoo, Selmani, Gnahore, Boateng. Pe de altă parte, să faci bani frumoși din împrumuturile lui Amzăr nu e chiar la îndemâna oricui, trebuie să recunoaștem asta. Iar ecuația Musi + 800,000 = Politic a devenit materie obligatorie de studiu la școala de directori sportivi.
În această vară, Dinamo a continuat seria paradoxurilor pe zona sportivă, cum s-ar spune în Giulești. După ce i-a pierdut, desigur, liberi, pe Gnahore și Boateng, l-a vândut pe Sivis în Rusia pentru 750,000 EUR în cea mai surprinzătoare tranzacție estivală.
A venit, în sfârșit, momentul ca Olaru să facă un pas spre vest. Campioana Belgiei, Union Saint-Gilloise, a plătit 3 milioane EUR și i-a oferit șansa de a întâlni Bodø Glimt în turul 3 preliminar al Champions League.
Ca informație de context, USG a transferat din Superliga un mijlocaș ofensiv (Olaru – 28 de ani) cu 3 milioane EUR și a adus un mijlocaș defensiv (Kricfalusi – 22 de ani) de la Banik Ostrava cu 5 milioane EUR. Dar în timp ce Olaru are zeci de prezențe în cupele europene pentru FCSB, Kricfalusi a bifat doar 5 minute în Europa, în tricoul Slaviei Praga, în 2022 (la 18 ani), într-un meci cu…CFR Cluj.
Iar asta cred că spune foarte multe despre diferența de percepție dintre Superliga și campionatul Cehiei. Să nu uităm: nu contează cum crezi tu că ești; contează cum te văd ceilalți. Exemplul de mai sus mi se pare cât se poate de relevant. La fel de interesant, campioana Belgiei și-a adus în vara aceasta fundaș central (Chibani, 22 de ani) din Ligue 3. Asta în timp ce în România transferurile din al treilea eșalon francez sunt privite cu condescendență. În fine, pentru 600,000 EUR Mihai Lixandru își asigură financiar viitorul în Arabia Saudită.
Sub monitorizarea FRF pe criteriul fairplay-ului financiar (aparent nu e recomandat să arunci milioane pe jucători inutili) și, mai ales, sub presiunea acționariatului care s-a saturat să finanțeze eșecul în forma continuată, Rapid a pus în sezonul estival toată marfa în vitrină. Christensen (aflat în ultimul an de contract) a plecat primul, în Polonia, pentru 750,000 EUR, Borza a prins în sfârșit transferul mult-așteptat (2.2 milioane EUR), iar Rrahmani a trimis în Giulești 375,000 EUR după saltul spre Serie A. Sumă care se poate dubla cu anumite bonusuri nu foarte greu de atins de kosovar.
Înainte de trage concluziile verii, punem puțin lupa pe transferul lui Borza. Care a născut întrebări legitime (oare?) și a făcut sprâncene să tresară a surpriză. Cum a putut Rapid să transfere un promițător tânăr (Borza are, n-o să credeți, 20 de ani, deși joacă de o viață în Superliga) la o nou-promovată din Turcia? Și cum a acceptat Rapidul doar 2.2 milioane, adică o sumă sub clauza de reziliere?
Răspunsurile nu îmi par atât de complicate. Rapid a acceptat transferul spre o nou promovată din Turcia pentru simplul motiv că nu a avut alte oferte mai bune. Poate părea frivol, dar asta e realitatea. Mai complicat și mai complex este răspunsul la întrebarea de ce s-a ajuns într-o astfel de situație cu un fotbalist de 20 de ani care are 4 (patru!) sezoane jucate în prima ligă și un titlu de campion în palmares. Da, nu e deloc simplu de răspuns la această întrebare, iar responsabilitatea se împarte cu siguranță intre fotbalist (și anturajul său apropiat) și club. Cert este însă că în ciuda vârstei și palmaresului, Borza se află pe un platou din perspectiva formei sportive, iar o continuare la Rapid nu putea garanta, după atât timp, o creștere valorică. Mai ales în condițiile în care, după atâtea discuții despre un transfer “afara”, jucătorul nu mai avea probabil nici motivația de a continua în România, la un club care nu reușește, după 4 ani de proiect, să ofere garanția performanței sportive.
2.2 milioane EUR? Să fim serioși! Bani extraordinar de buni pentru România și pentru un club care trebuie să își finanțeze campania de restructurare a lotului din propria activitate. Valoarea unui bun este cea pe care o obții când ieși cu el pe piață, nu cea din contabilitate, nu cea pe care o speri. Nimeni și nimic nu garanta o sumă mai bună după un al patrulea sezon al lui Borza la Rapid. Iar de bani era nevoie astăzi. Desigur, nu este un transfer care să concureze în profitabilitate un Coubis, sau un Lukic (Rapid a plătit vreo 800,000 EUR la Farul, care a păstrat și procente), dar oportunitatea transferului nu cred că poate fi pusă în discuție.
Comparativ cu alte ligi din vecinătate (Europa Centrală și de Est), SuperLiga nu vinde bine. Regăsiți în raportul FRF cu privire la sezonul recent încheiat (pe care FANATIK l-a analizat recent) majoritatea motivelor tehnice pentru care marfa fotbalistică propusă de România nu are căutare. Rămânând însă la o comparație strict internă, exista diferențe importante intre cluburi.
U Cluj demonstrează și pe piața transferurilor inspirația în construcția lotului. Progresul sportiv înregistrat e completat, iată, de succesul financiar. Lukic (exclud varianta în care nu va pleca în această vară) și Coubiș au fost aduși cu efort minim și sunt vânduți cu profit maxim. La polul opus, Dinamo, deși demonstrează capacitatea de a identifica jucători interesanți, nu reușește să îi și valorifice, ajungând cu regularitate să îi piardă gratis. Iar asta nu este o problemă de scouting. Succesele financiare au venit întâmplător (Amzăr, Sivis), sau din interacțiunea cu acționarul FCSB în rol de scouter (Politic).
FCSB se mișcă natural pe piață, având avantajul vitrinei cupelor europene, pe care o folosește în fiecare sezon (ba chiar cu succes sportiv în ultimul timp). Aș spune chiar că dacă în statistica jocului există criteriul xG (goluri așteptate), la FCSB xT (transferul așteptat) este semnificativ mai mare decât cel realizat.
Argumentul pentru această afirmație vine dinspre Rapid, club parcă jurat să stea departe de Europa, dar care iată, vinde. Am spus-o de multe ori: Rapid are cel mai performant management financiar din SuperLiga; dacă cel sportiv ar fi fost la același nivel, aș fi fost astăzi plictisit de trofee interne. Cum Dobre are în vara asta o cotă (în opinia mea) de 1.1 de a prinde un transfer extern, Rapidul poate termina vara cu încasări spre 5 milioane EUR, după un sezon depresiv din punct de vedere sportiv. Ceea ce este cu adevărat o performanță.
Un caz special este cel al CFR-ului, la care vânzările din această vară nu intră în categoria transfer, sau management sportive, ci fire-sale. Nu doar situația financiară e o mare problemă, ci și faptul că această situație financiară e (prea) bine cunoscută de toți potențialii cumpărători, Iar asta scade inevitabil și drastic oferta. Așa că, pentru clubul din Gruia există doar doua opțiuni: un comparator extern neinformat (slabe șanse, pentru că de aceea există intermediari, nu-i așa?) sau acceptarea unor oferte modice din SuperLiga. Iar Craiova (dacă îl vinde pe Baiaram) și Rapid sunt probabil printre doritori.