Ștefan Rebeja a trăit, acum 5 ani, o dramă cumplită. Fratele lui mai mic, Alex, a fost electrocutat grav pe Podul CFR din Parcul Herăstrău. Cu arsuri pe 70 la sută din suprafața corpului, tânărul care avea atunci 16 ani a stat 6 luni într-un spital de arși din Belgia.
Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK, celebrul coregraf Ștefan Rebeja recunoaște că, la 19 ani, era încă virgin chiar dacă era cel mai dezinvolt din clasă. Timp de 6 luni a stat alături de fratele lui, într-un spital din Belgia și a învățat ce înseamnă, ce adevărat, solidaritatea umană. Ștefan Rebeja recunoaște că pentru el, în tânăr venit de la țară, cu rațe și porci în curte, participarea la “Dansez pentru tine” a fost ca o experiență la Hollywood.
Ce îți mai aduci aminte din perioada “Dansez pentru tine”? Cum ai colaborat cu Roxana Ionescu?
-A fost una din cele mai frumoase perioade pentru mine, dacă ne referim la dans. Aveam aproape 20 de ani. Cu Roxana Ionescu, după “Dansez pentru tine”, nu am mai avut ocazia să lucrez, a plecat la Timișoara și nu am mai păstrat legătura cu ea. Era un om cald, foarte mișto, dorea să exceleze și să iasă cât mai mult din zona de confort. Să facă ceva ce n-a mai făcut, să fie ca un dansator profesionist.
Se mai plângea că nu o laud. Nu-i ziceam niciodată că face foarte bine ce face și acum îmi pare rău, dar aveam aproape 20 de ani și nu știam să laud. O luam pe Roxana ca un student pe care trebuia să-l învăț, îi explicam tot ce știam eu.
Ce ți-a plăcut și ce nu la acel show?
-Mi-a plăcut totul, a fost o experiență de Hollywood pentru mine. Eram un tânăr venit de la țară, dintr-un sat situat la 15 kilometri de Chișinău, cu rațe și porci în curte. Am ajuns la cea mai bine cotată emisiune de dans din acea perioadă, la un post de televiziune cu mare notorietate.
A fost fascinant pentru mine, eram într-o lume de poveste. Îi sunt recunoscător Monei Segal care a creat multe lucruri, este titanul divertismentului în televiziune.
De ce dans? A fost prima alegere sau ai avut și alte opțiuni?
-N-a fost alegerea mea, eu îmi doream să fac karate, dar mama a zis că nu are bani să mă dea la lupte. Erau două competiții de dans în Republica Moldova pe atunci, una în aprilie și una în octombrie. Mama mi-a spus că, dacă vreau să fac dans, face ea rost de bani. A făcut asta și, după un an de zile, a zis că nu mai poate, dar eu am insistat pentru că începuse să-mi placă.
După un timp am început și eu să fac bani. Cumpăram cd-uri blanc cu banii cu care trebuia să-mi iau bilet de troleibuz. Puneam pe ele filme sau muzică de la vecini, apoi le vindeam.
Ai plecat din Chișinău la București când erai foarte tânăr. Nu ți-a fost teamă, n-ai avut rețineri?
-Aveam 17 ani și prima dată m-am mutat la Focșani, cu dansul. Acolo am făcut clasa a 11-a și a 12-a. Nu mi-a fost teamă, ai mei m-au încurajat să plec. A fost o dorință aprigă și am primit susținerea unei familii care mi-a oferit casă și masă fără să plătesc chirie. Era familia partenerei mele de dans din vremea aceea.
După care am ajuns în București și acolo am început viața pe cont propriu din 2011, după emisiune. Nu am avut frici sau rețineri și îți spun ceva: cea mai mare putere vine de la foame, talentul vine de la foame. Când ți-e foame, bagi gaz (râde, n.red.).
Care a fost cel mai bun moment din cariera ta? Dar cel mai nefericit?
-O să încep cu cele mai rele, prima a fost plecarea mea de la ProTv. Am fost asistent de producție și am decis să mă întorc în Republica Moldova, să-l ajut pe fratele meu să facă dans. Am revenit în București, dar nu m-am mai întors în echipă.
În 2015 m-am accidentat la picior și 3 luni de zile am mers în cârje. Până să mă refac total a trecut un an. Atunci a început schimbarea în viața mea, am citit mult, am învățat despre afaceri.
Cel mai bun moment a fost emisiunea de la Kanal D, “Îmi place dansul”. A fost apogeul carierei mele ca dansator, am reușit să pun în scenă niște momente dragi sufletului. Mă bucur că au rămas, ca amintire, acele materiale.
Ai trecut printr-un coșmar în momentul în care fratele tău s-a electrocutat pe un vagon de tren și a fost dus în Belgia. Cum ai reușit să treci prin perioada aceea?
-Am considerat că am un task. Un task cu presiune. Când ești la marginea prăpastiei creierul lucrează pentru a găsi soluții, pentru a te salva. Au fost cooperanți și pe partea de autorități, au dat un ordin și l-au transferat în Belgia.
Cel mai impresionat moment, atunci, a fost unitatea oamenilor. Comunitatea de români din Belgia m-a așteptat în fața spitalului cu haine, mâncare, au donat bani. A fost fascinantă unitatea lor. Eu am plecat din România în pantaloni scurți și tricou, doar cu buletinul la mine, am zburat cu un avion militar. Colegii mei de la teatru m-au susținut, de la Maia Morgenstern la Stela Popescu și toți colegii mei de la dans.
Ți-ai salvat fratele, pe Alex, cu premiul câștigat la emisiunea “Îmi place dansul”.
-În mare parte da, dar cu o parte din banii aia mi-am deschis și un coffe shop. Majoritatea banilor pentru Alex au fost de la prieteni, colegi, foști dansatori. Un prieten din America a făcut o campanie unde s-au strâns 20.000 de dolari. În 6 luni și-a revenit fratele meu. E bine acum, are o viață normală, face actorie la UNATC.
Stați împreună, este implicat în afacerea cu cafeneaua?
-Alex mă susține mult, când are timp vine la cafenea part-time. Face anumite lucruri pentru mine dar se focusează acum pe zona de actorie. Vrea să exceleze în acest domeniu.
Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?
-Eram virginul pe care nimeni nu-l credea virgin (râde, n.red.). Aveam 19 ani și eram cel mai dezinvolt din clasă, dar nu avusesem nicio relație . Eram leader-ul care își asuma responsabilități, susțineam clasa, făceam evenimente, organizam baluri de boboci. În pauză colegii mei jucau șeptică și eu stăteam la fumoar cu profesorii, îmi plăcea mai mult să stau cu ei.
Când te-ai îndrăgostit prima dată?
-Eram în Chișinău când m-am îndrăgostit prima dată, la liceu. O chema Daniela și a fost o simpatie profundă între noi.
Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?
-Când eram mic o rugam pe mama să mă lase să culeg zmeură din curte și mă duceam singur cu ea la piață, să o vând. Aveam 11 ani și mi-am cumpărat tot felul de accesorii la bicicletă. Am rămas fără ele într-o zi când m-am dus la o sală de jocuri video.
Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?
-Îmi place să gătesc, dar nu o fac prea des. Adică nu mă trezesc de dimineață cu gândul că voi sta în bucătărie. Îmi place cel mai mult să fac Șuba, o specialitate moldovenească.
Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?
-Nu aș mai crede în nimic și aș fi mai prezent la lucrurile pe care mi le dă viața. Când ne dorim ceva viața ne pune niște piedici pe care trebuie să le trecem. Sincer, nu aș șterge nici accidentul meu nici accidentul fratelui meu.
Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?
-Am realizat că eu nu am niciun hobby așa că mi-am dat nota 2 la treaba asta. Îmi place să explorez locații noi, să fac unboxing de personal branding. Când am timp merg să explorez locații și proiecte noi, zona Horeca cu predilecție.
A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?
-Nu, din contra. Am avut multe discuții cu prietenie pentru că mă consideram prea modest. Acum aș transpune-o în smerenie. Mi-ar plăcea ca ceea ce faci și ai, în realitate, să nu mai fie considerat o laudă. Dacă eu am 5 locații de cafenele funcționale și vorbesc despre asta nu înseamnă că mă laud, pentru că ele există în realitate.
Aș încuraja oamenii să expună acest lucru către lume. Nu este o laudă ceva ce este conform cu realitatea. Anul acesta o să scriu o carte, o să apară pe 15 februarie 2025.
Dacă ar fi s-o iei de la început, profesional vorbesc, ce greșeală ști sigur că nu ai mai repeta?
-Nu aș mai face greșeala să stau setat în aceeași bulă. Prima bulă a fost dansul, apoi televiziunea. M-aș duce în mai multe sfere, nu m-aș mai direcționa într-un singur domeniu. Aș vrea să mă uit la lume și să trăiesc puțin mai globalist. Să accept mai mult ceea ce vine din exterior.
Ce planuri și proiecte ai pentru următoarea perioadă?
-Îmi doresc să lansez un business de servicii, o să dau mai multe detalii în cartea pe care o voi lansa, intitulată “Care este strategia ta”. Coperta va fi jumătate cu mine și jumătate poza unui babuin. Ideea e cum te transformi de la babuin la om, cum înveți să fii pe picioarele tale. Lansăm și niște cursuri despre ce ar trebui să știi la 20 de ani, cum să-ți planifici viața din 5 în 5 ani.
Mai am și afacerea cu scuterele, am 110 bucăți pe care le închiriem pentru zona de delivery sau dacă vor oamenii să se plimbe cu ele în oraș, pentru câteva zile. Mai am și cafeneaua. Planurile de viitor sunt, de fapt, o reinventare a mea, încep lucrurile de la zero. Anul ăsta fac 33 de ani, vârsta la care a murit Isus și încep să gândesc diferit ca până acum.