Editoriale

Tamaş, revino-ţi: se bea bine şi pe Copacabana!

Există în fotbalul nostru un personaj despre care se va povesti şi peste 100 de ani. Nu pentru golurile sale, ci pentru crunta-i autodistrugere ca urmare a împrietenirii excesive cu alcoolul....
29.10.2013 | 17:33
Tamas revinoti se bea bine si pe Copacabana

Există în fotbalul nostru un personaj despre care se va povesti şi peste 100 de ani. Nu pentru golurile sale, ci pentru crunta-i autodistrugere ca urmare a împrietenirii excesive cu alcoolul. Cetăţeanul se numeşte Gabriel Tamaş, iar aventurile sale bahice au devenit legendare.

Există în popor o vorbă care, cu oarece gingăşie, îl defineşte pe beţiv: „a dat în darul băuturii”. E un fel de a pozitiva o situaţie evident negativă. Auzi, alcoolismul e un dar! Carevasăzică, eşti dăruit cu calitatea de a te îmbăta ca porcul!

Cam aşa trebuie să funcţioneze şi creierul îmbibat în alcool al fotbalistului Tamaş. Omul pare să fie convins, precum unii compatrioţi de prin mahalalele patriei, că dacă nu bei vîrtos, nu eşti bărbat. Pentru cavalerii paharului, alcoolismul cronic devine o virtute, de aceea sînt în stare să pună ţuică, în loc de lapte, în biberonul copilului.

Fericirea de a se matoli respiră prin toţii porii fotbalistului Tamaş. Acum trei săptămîni, cînd a semnat contractul cu CFR Cluj, un ziarist a îndrăznit să-l întrebe dacă nu cumva cariera sa a fost afectată de numeroasele scandaluri în care a fost implicat, majoritatea provocate de alcool. „M-au afectat atît de tare, încît am semnat cu CFR Cluj”, a răspuns, superior, coechipierul lui Bacchus. Dumnezeule, omul acesta chiar crede că alcoolul e combustibilul de care are nevoie un sportiv de performanţă!

La aproape 30 de ani, cu 53 de selecţii în echipa naţională, pentru care a marcat şi trei goluri, Gabriel Tamaş ar avea toate atuurile să privească spre Campionatul Mondial din Brazilia. Barajul cu Grecia îl prinde însă şomer, cu şanse zero de a reveni curînd printre tricolori. Explicaţia e simplă: dintre calităţile obligatorii îi lipseşte una fundamentală – responsabilitatea. Căci numai un iresponsabil îşi poate bate joc de propria-i viaţă, de propria-i carieră, de părinţii care l-au crescut, cu atîta voluptate.

Înainte de a-l vedea tîrîndu-se în patru labe pe scara unui bloc, ca un şobolan căzut în borhot, Tamaş trebuie să fi contabilizat antrenamente grele pe la echipele care l-au plătit. A trecut vitejeşte de la palinca braşoveană la troscăul dinamovist, de la ceaiul de mere (he-he!) turcesc, pe cînd juca la Galatasaray, la vodka rusească (Spartak Moscova), de la vinurile iberice (Celta Vigo) la cele franţuzeşti (Auxerre). Doctoratul şi l-a dat însă în wiskey englezesc, dat fiind că la West Bromwich Albion a zăbovit mai mult ca oriunde – trei ani şi jumătate. Or fi ei britanicii competitivi prin pub-uri, dar Tamaş al nostru i-a speriat chiar şi pe ei! Atît de tare i-a speriat, încît l-au trimis acasă, în Ardeal, la strămoşeasca palincă!

Curînd, pe 9 noiembrie, fotbalistul Tamaş va împlini 30 de ani. E greu să primească însă urări de „La mulţi ani!”, pentru că nu se ştie care-i mai e adresa profesională. Chiar aşa, aveţi idee unde poate fi găsit Gabriel Tamaş? În ce birt, la ce bodegă, pe tejgheaua cărui pub?

Din toată epopeea fotbalistului distrus de viciul alcoolului, posteritatea va reţine motto-ul antologic pe care i l-a atribuit preşedintele lui CFR Cluj, Iuliu Mureşan: „Am venit, am băut, am plecat”. Un „Veni, vidi, vici” altoit pe caracterul unui vajnic urmaş de dac şi de roman…

Dacă ne vom califica la Mondiale, ar fi păcat, totuşi, ca Tamaş să nu fie găsit pînă în iunie 2014, pentru a fi urcat pe braţe în avionul de Rio. Băiete, revino-ţi: se bea bine şi pe Copacabana!