Meşterul Tănase Dima clădeşte la Sporting Piteşti noul Dinamo

E 12 fără vreo 6-7 minute şi în holul hotelului „Muntenia ” din centrul Piteştiului nu e nimeni. „Sărut mîna, doamnă”– ne adresăm recepţionerei – „trebuie să ne întâlnim la ora 12 cu cineva aici… domnul Tănase Dima, îl ştiţi cumva?”. „Da’ cine nu-l ştie pe dom’ profesor? Numai că nu l-am văzut pe-aci”. Nu-i bai, îl aşteptăm. Şi la 12 fix apare. Drept, cu capul sus, chiar semeţ, se uită drept în ochii tăi când vorbeşte, mers vioi, chiar repezit, trebuie să faci paşi mari şi iuţi ca să te ţii după el… „Vă salut, am mai dat o tură prin prejur să mai salut nişte prieteni, am ajuns pe la 11 jumătate şi am avut timp…”. A ajuns de la Curtea de Argeş, unde locuieşte. 37 de kilometri, nu-i mult, dar în fiecare zi pe un drum naţional ca la noi, cu o singură bandă pe sens, circulat intens… Şi ce? – veţi zice – nu-i nici primul, nici ultimul care face naveta… Da, dar Tănase Dima, cu tot aspectul său activ, vivace, are nu mai puţin de 82 de ani. 82! Chiar dacă arată de cel mult 60… Viaţa ordonată şi mai ales pur sportivă se vede.

„Haideţi să aprind şi eu o lumânare la «Sfântul Gheorghe» şi mergem după aia la stadion”. Biserica Domnească „Sfântul Gheorghe” este la cel mult două, hai trei sute de metri de hotel. Pe parcursul cărora ne-am oprit de vreo zece ori, am fost de fapt opriţi de vreo zece ori. Nu noi, reporterii de la FANATIK. Domnul profesor Tănase Dima. Ca să fie salutat, să i se strângă mâna, să fie întrebat de sănătate. Cel mai cunoscut dintre interlocutori a fost Mihai Zamfir, fostul fundaş al lui FC Argeş şi al echipei naţionale din anii ’70-’80. La fel de înalt, la fel de zvelt, dar cu părul, de un negru lucios pe vremuri, acum alb imaculat. „Cum mai trece timpul…”, zice dom’ profesor. Care are, simţim nevoia să o mai spunem odată, 82 de ani şi care l-a promovat pe Gicu Dobrin, Dumnezeu să-l odihnească, la echipa de tineret a lui FC Argeş în ani ’61-’62, când majoritatea dintre dumneavoastră, care citiţi aceste rânduri, nu aveaţi nici părinţii născuţi…

Tănase Dima şi Sporting Piteşti, noul Dinamo al lui Nicolae Badea

Să revenim, însă, cu picioarele pe pământ piteştean, anul de graţie 2017. „Haideţi la stadion, au început copii antrenamentul, ţineţi-vă după mine cu maşina”, spune Tănase Dima şi se urcă în Ford Focusul hatchbag, argintiu, cu care face naveta zi de zi de la Curtea de Argeş la Piteşti. Am urcat spre Trivale, am lăsat în dreapta cimitirul unde se odihneşte cel mai mare fotbalist nu numai al meleagurilor argeşene, ci al întregii ţări româneşti, „Gâscanul” Nicolae „Gicu” Dobrin, am trecut de prima poartă a stadionului care-i poartă numele şi am intrat pe a doua, pe unde intră oficialii, arbitrii şi autocarele echipelor. Undeva în spatele Sălii de Sport sunt terenurile Şcolii de Fotbal Sporting Piteşti. La care este preşedinte domnul profesor Tănase Dima. Şi nu unul doar onorific, cu unul foarte activ…

„Şcoala noastră este o şcoală de viaţă înainte de a fi o şcoală de fotbal”

Lăsăm maşinile în parcare şi, pe drum, toţi copii îl salută cu respect pe „dom’ profesor” parcă dându-se la o parte din faţa sa. Dom’ profesor se întoarce spre unul dintre ei, chiar la intrarea pe gazon: „Da’ tu nu ştii să dai bună ziua?!”, „Am spus, dom’ profesor, dar nu m-aţi auzit…”. Chiar spusese copilul, dar mai încet… „Mai cu viaţă, mai tare, uite ce soare e azi, ce zi frumoasă de iarnă, fii mai vesel… Sau ai ceva probleme, veri să stăm de vorbă doar noi doi?”, „Nu, dom’ profesor, e totul în regulă, doar că nu m-aţi auzit…”, „Bine, n-am auzit, data viitoare să strigi la mine, să mă sperii! Hai, fugi şi te echipează”, şi spre noi după ce copilul a luat-o la fugă spre vestiare: „Îi vreau bărbaţi, cu capul sus tot timpul, şi pe teren, şi în afara lui. Îi vreau veseli, deschişi, să te privească în ochi când vorbesc cu tine. Şcoala noastră este o şcoală de viaţă înainte de a fi o şcoală de fotbal”.

Copii care se antrenau aveau în jur de 17-18 ani, erau mari, dar am vrut să ştim de la câţi ani primeşte Sporting Piteşti pitici la fotbal: „De câţiva ani în România există tendinţa de a duce copii la şase ani. Este un trasnfer de la gimnastică, de la nataţie, de începere timpurie a pregătirii sportive. Acuma nu ştiu dacă şase ani e vârsta ce mai indicată pentru fotbal. De regulă noi sondăm terenul la vârsta de opt ani, îi urmărim apoi şi la vârsta de zece ani deja îi integrăm într-un sistem organizat de pregătire să zic fotbalistică, pentru că e prea timpurie o pregătire specializată, este vorba de o pregătire de ansamblu, de joacă pentru copil, acesta este cuvântul cel mai potrivit. Copilul la vârsta aceea trebuie să se joace, să socializeze cu cei din jur, să înveţe să comunice, să înveţe să alerge… Învăţând, de data sta noi, din experienţă, învăţând din cerinţe, învăţând din ceea ce face Gică Hagi la Ovidiu, am pus bazele unei piramide şi avem peste o sută de copii supuşi unui proces de pregătire complex. Am început cu copii de zece ani, asta însemnând juniori E, cum se numesc în întreaga ţară, după aia vin juniori D, juniori C, trapta următoare B1, apoi A1 şi liga a patra”.

Steliştii de la şcoala de fotbal a dinamovistului Nicolae Badea

La liga a patra, adică în competiţie săptămânală cu echipe de seniori, cu adversari care le-ar putea fi taţi, joacă cei mai mari copii, de fapt nu le mai putem spune copii, adolescenţi, tineri, cum vreţi dumneavoastră să le spuneţi… La Sporting Piteşti din liga a patra, seria judeţeană Argeş, joacă şi Valentin Munteanu, generaţia ’99, adică are 18 ani. Este din Brăila, „de mic mi-a plăcut fotbalul, joc de la şapte ani”, a ajuns la Sporting Piteşti după ce „prima oară am fost la un club din Oneşti, am dat probe, am luat, dar acolo s-a desfiinţat şi ei aveau legătură cu cei de aici, unde am ajuns de patru ani”. Patru ani departe de casă, singur… „A fost mai greu la început, dar m-am obişnuit la cămin, colegii m-au ajutat mult”. Joacă mijlocaş dreapta. Ţine cu Steaua. Adică cu FCSB. „Care e Steaua adevărată”, ţine să puncteze. Vrea la o echipă de Liga 1 după ce „am fost la Snagov, la Turnu Măgurele şi la Chiajna”. Modelul de jucător: Cristiano Ronaldo.

Alt fotbalist „împins” în faţă de dom’ profesor Tănase Dima (adică spre reportofonul reporterilor FANATIK) este Radu Dobrescu. Generaţia 2001, adică are 16 ani, joacă la juniori A1, este din Curtea de Argeş. Ceva mai aproape decât Brăila, nu? Este atacant şi ţine, normal, fiind la o şcoală de fotbal a dinamovistului Nicolae Badea, cu… Steaua! Glumind (sau nu?), Dinamo din Liga a IV-a are rezervă de cadre de nădejde… A început fotbalul la Curtea de Argeş, după care „m-am transferat aicea, Sporting este cea mai cunoscută şcoală de fotbal din Piteşti”. A marcat 25 de goluri în 11 meciuri, auzi, nea Gigi, 25 în 11 meciuri! Modelul de jucător: acelaşi Cristiano Ronaldo.

Bilaşco, Maftei, Pulhac, Sepsi, Ropotan, Tănasă, Chipciu, Ivan…

I-am lăsat pe „copii” să-şi termine antrenamentul sub conducerea antrenorilor Florin Drăguşin şi Lucian Diaconescu şi am plecat cu domnul preşedinteTănase Dima la căminul unde sunt cazaţi copii. Unde mănâncă trei mese pe zi. Totul gratis. Masă şi casă. Cum asta? Ne-a lămurit domnul preşedinte: „Jucătorii pe care îi avem la şcoală, intraţi într-un proces de selecţie, nu sunt numai din Piteşti, vin din toate zonele ţării. Acuma peste tot sunt foarte multe şcoli private de fotbal, problema selecţiei a devenit mai dificilă, aria s-a restrâns, dar noi am reuşit să ne facem nişte centre, nişte colaborări cu mai mulţi antrenori din diferite zone ale ţării. Câteva exemple, aşa… avem în zona Moldovei pe Ioan Zdrobiş, un profesor, un tehnician care a suferit şi a făcut multe în fotbalul românesc, e scouter, cum se zice acum, are ochi, vede talentul, ştie multă carte, un om deosebit şi avem jucători trimişi de dânsul. Avem o colaborare foarte bună cu domnul Ion Raţ, la Slatina, tatăl lui Răzvan Raţ, care s-a format la şcoala noastră pe timpul când se numea «Centrul de Pregătire Nicolae Dobrin», el ca şi alţii, Bilaşco, Maftei, Pulhac, Sepsi, Ropotan, Tănasă, Chipciu, Ivan s-au format aici, la această şcoală şi au ajuns unde au ajuns. În acelaşi timp avem o colaborare foarte bună cu un antrenor serios, bine pregătit, la Moreni, Gabi Paraschiv, de-acolo l-am luat, de exemplu, pe Andrei Ivan, şi avem colaborări de felul acesta cu mai mulţi antrenori din ţară. Ei ne semnalează copiii care ar merita să fie văzuţi de noi, îi aducem aici, la Piteşti, îi ţinem câteva zile pe casă, masă gratuit la noi, îi supunem unui proces de instruire normal şi în momentul în care ne-am convins şi vârsta este adecvată, îi cooptăm în cadrul şcolii”.

Digisport.ro

Notele primite de Istvan Kovacs în marile publicații sportive, după Barcelona - PSG 1-4

„Domnul Nicolae Badea ne finanţează în totalitate”

Şi dialogul a curs firesc în continuare, pe drum spre… ce am întrebat în continuare. Adică…

Unde stau copiii din alte zone?

– Într-un cămin şcolar, în condiţii foarte bune, un cămin bine dotat, cu grup sanitar în cameră, nu pe hol, cu televizor, mănâncă acolo, în aceeaşi locaţie, în condiţii deasemenea foarte bune, însă vreau să menţionez că suntem singurii, cred, din ţară care asigurăm în mod gratuit casă, masă, echipament, competiţie, cantonamente, control medical fotbaliştilor supuşi procesului de educaţie.

Deci nu luaţi niciun ban părinţilor…

– Nu luăm niciun fel de ban părinţilor, sub nicio formă. Niciun ban.

Şi-atunci de unde bani pentru buna funcţionare a şcolii?

– Şcoala Sporting Piteşti este o şcolă privată care aparţine domnului Nicolae Badea, fostul preşedinte al clubului Dinamo, care şi astăzi are echipă în liga a patra şi grupe de juniori şi copii în afară de şcoala noastră de la Piteşti. Este un lucru extraordinar pe care domnia sa îl face, de ani şi ani de zile este alături de această şcoală, de fapt a avut o viziune când şcoala aparţinea domnului Victor Jigman, de la care  a preluat-o ca acţionar principal, cum se spune, patron, proprietar. Domnul Nicolae Badea ne finanţează în totalitate, mai mult decât atâta, anul acesta am avut surpriza să primim un microbuz nou-nouţ pentru deplasările copiilor, care uşurează în mare măsură problemele legate de competiţiile în care sunt angrenate toate grupele de vârstă.

Cine l-a „gonit” pe Chipciu din curtea lui Dinamo

Mai în glumă, mai în serios, dacă domnul Badea este implicat de atâta timp aici, cum de-a ajuns Chipciu la Steaua şi nu la Dinamo?!

– Problema este simplă. Înainte şcoala era furnizorul principal al lui Dinamo. Şi lucrul acesta se demonstrează începând cu Pulhac, care a făcut trecerea directă de la juniori la prima formaţie, după aceea a venit o serie de jucători, Coman, Raţă, Manea, care, juniori fiind, au câştigat Balcaniada la Bacău, am avut patru copii titulari, antrnor era Vasile Ghiţă şi au trecut la Dinamo…

În ce an era asta?

– În 2006. La Dinamo, înaintea lui Chipciu, au ajuns şi alţi jucători, de exemplu Adrian Bălan, care este acum la Voluntari. Chipciu a fost trimis o săptămână la Dinamo în 2006, era antrenor Mircea Rednic, a participat efectiv la antrenamente, a lăsat o impresie deosebită, la unul dintre antrenamente şi-a manifestat calităţile, mai ales driblingul pe care îl are înnăscut, şi după terminarea antrenamentului, băieţii ăştia mai în vârstă, nu dau nume, au zis „Măi Alex, vezi că eşti la Dinamo, noi suntem galonaţi, suntem cu experienţă, nu cu noi să faci treburile astea, să le faci cu alţii!”…

Vă spunem noi două nume: Marius Niculae şi Ionel Dănciulescu…

– Unul l-aţi nimerit… Aşa… Deci a fost acolo, Rednic l-a convins pe domnul Badea că are nevoie de o divizie B şi cum Rednic era în relaţii bune cu Dinu Vamă, care se afla atunci la Braşov, Chipciu a ajuns la Braşov. Dar vreau să vă spun că şi alţi copii, de exemplu trimiteam portarii de la şcoală la două antrenamente pe săptămână la Dinamo. Am făcut multe meciuri, noi, echipa de juniori A1, cei mai mari, cu echipa de seniori a lui Dinamo, fie pe timpul lui Ion Marin, fie pe timpul lui Ioan Andone. De exemplu, la un meci, era antrenor Ioan Andone, ne-am dus noi de-am jucat şi l-am recomandat pe Loţi Sepsi, un stângaci foarte bun, ajuns şi la echipa naţională, joacă acum afară, în Germania, la Nurnberg, şi l-a luat Ando „Măi, îmi place de tine, eşti bun, cutare, cutare, la Dinamo vii!”. Bun, ne-am înţeles să meargă la Dinamo. Între timp ne-am dus şi la Mediaş, am jucat acolo un meci, erau în liga a doua, Neluţu Sabău era antrenor şi n-am mai scăpat de el. „Dom’ professor, de unde sunt copiii ăştia? Îmi daţi cinci dintre ei?”. Cinci, nu unul! „Păi, discutăm, nu-i niciun fel de problemă”, i-am spus. Şi aşa a juns Sepsi la Neluţu Sabău şi el l-a luat peste tot pe unde a antrenat şi mai departe copilul a ajuns pe unde a ajuns.

Când revine Nicolae Badea în Liga 1

Aţi dat copii şi la echipa lui Nicolae Badea din liga a patra?

– Încă nu, abia s-a înfiinţat, am discutat, o să avem un schimb de opinii şi meciuri, acelaşi lucrul vrem să-l facem şi cu cei de la Chiajna, care şi-au exprimat dorinţa unei colaborări intense cu şcoala Sporting Piteşti. Avem şi acolo trei copii.

Va mai reveni Nicolae Badea în prim planul fotbalului românesc, din câte îl cunoaşteţi dumneavoastră? La nivelul Ligii 1, la Dinamo, pe lângă sprijinul dat fotbalului juvenil?

– Grea întrebare, dar vreau să vă spun că şcoala Sporting Piteşti n-ar mai funcţiona dacă n-ar fi domnul Badea. Este un om rar. În România nu ştiu dacă este un alt conducător de talia şi de valoarea domnului Badea. Dinamo a fost perfect pe timpul dânsului, la un nivel foarte sus din punct de vedere organizatoric, administrativ, relaţional tocmai pentru că a reuşit să adune un colectiv care a ştiut să marşeze pe conceptul acesta pe care dânsul l-a implementat la clubul Dinamo. După cum vedeţi, e în fenomen. Pentru că iubeşte fotbalul, o pasiune raţională, o pasiune bine canalizată şi bine gândită, deci nu exuberantă sau excentrică, ci perfect raţională şi nu cred că va ieşi din fenomen.

Viaţa „civilă” a unui fotbalist „intern” la Sporting Piteşti

Şi tot vorbind am ajuns la cămin. Clădirea nu arată deloc STAS căminele de elevi din anii „dinainte”. Este mai degrabă ca o pensiune. Camere de 3 sau 4 paturi, cu parchet pe jos, cu televizor, cu tot ce le trebuie copiilor. Cantină deservită de două bucătărese, controlate zi de zi de domnul preşedinte Tănase Dima, vorbim de meniu, nu de ele, nu-i nevoie să le controleze pe ele pentru că au grijă de copii ca de ai lor proprii. În ziua când am fost noi acolo, prânzul era format din ciorbiţă de văcuţă, şniţel de pui cu cartofi prăjiţi şi salată de varză albă, mere la desert. La o porţie de cartofi prăjiţi, aşa, ca seminţele, am continuat dialogul în timp ce copii mâncau, n-o să credeţi, în linişte…

Am văzut camerele, am văzut cantina, care este programul zilnic al unui copil?

– Programul zilnic, exceptând ziua de meci, de sâmbătă, începe la ora 7:30, cu masa de dimineaţă. Bine, se trezeşte fiecare când vrea ca să aibă timp să-şi poată face toaleta de dimineaţă, au responsabili de cameră care se îngrijesc de deşteptare, de curăţenie, de ordine, ca să nu întârzâie la masă, vin toţi o dată. După micul dejun, şcoală, toţi învaţă în apropierea căminului, pe o rază de 500 de metri. După terminarea cursurilor vin la masă, la ora 14:00, apoi odihnă şi la 16:30 antrenament. Acum, fiind iarnă şi ziua scurtă, odihna se scurtează şi antrenamentele încep mai devreme, se mai odihnesc după aceea. După antrenament, vin la cămin, duş, odihnă, activităţi legate de şcoală şi la 19:30 li se serveşte cina. Apoi lecţiile, la cantină vin, se grupează pe şcoli, iar când termină fuga la televizor să mai vadă câte un meci pentru că le recomandăm să urmărească cât mai multe jocuri pentru a observa jucătorii de pe posturile lor şi, de regulă, întrebăm a doua zi cum a jucat unul sau altul. În zilele cu meci al lui FC Argeş, merg împreună cu antrenorul pe stadion, le dăm şi teme, de urmărit anumite aspecte ale jocului, pe care le discutăm apoi cu toată grupa, ca să înveţe toţi câte ceva.

Programul acesta le este  monitorizat cumva sau ei îşi asumă toată responsabilitatea? Cum fac când vor să iasă în oraş, de exemplu?

– Avem un regulament de ordine interioară, pe care sunt obligaţi să-l ştie ca pe Tatăl Nostru, rar, rar când cine se abate, nu pot ieşi în oraş decât cu aprobare, au oră fixă de întoarcere, există la cămin supraveghetor, care are grijă să fie totul în ordine şi la masă, şi prin camere, el închide uşa seara, la o anumită oră.

Din perioada petrecută la Piteşti, la cămin i se „trage” căsătoria lui Alex Chipciu!

Mergeţi la ei la şcoală să le vedeţi notele şi cum se comportă?

– De regulă colaborăm foarte strâns şi bine cu directorii liceelor şi cu diriginţii de la clase. Întotdeauna cu ocazia sărbătorilor le facem mici cadouri, atât lor cât şi copiilor. Şi asta numai datorită grijii domnului Badea.

Care-i programul de vizită al…fetelor în camerele băieţilor?

– N-am avut, chiar n-am avut astfel de tentative, dar vreau să vă spun că o prietenie frumos legată a fost cea a lui Chipciu cu o elevă la timpul respectiv. Şi continuă şi acum, sunt căsătoriţi, au copii, deci lui Chipciu putem spune că i se „trage”, cu ghilimele, de aici, din Piteşti. De obicei căutăm să-i îndrumăm, să le facem şi o astfel de educaţie, însă întotdeauna marşăm pe ideea că prioritare sunt fotbalul şi şcoala. În permanenţă insistenţele noastre, discuţiile noastre, observaţiile noastre, criticile noastre sunt pentru ca procupările lor primordiale să fie în aceste direcţii.

E plină Liga 1 Betano de „sportingişti”!

Ce jucători aveţi acum, domnule profesor, în Liga 1?

– Auoleu… mulţi, foarte mulţi… Noi ne-am înfiinţat, „Centrul de pregătire Nicolae Dobrin”, în1996, patron Victor Jigman, membrii fondatori Nicolae Dobrin, Mihai Georgescu şi subsemnatul. De acolo se poate vorbi de Raţ, de Bilaşco, de Maftei, de Ciprian Tănasă, sunt mulţi, sunt foarte mulţi… După acee a venit un alt… să zic pluton: Pulhac, Sepsi, Raul Costin, Marcu, Chipciu, Ropotan şi mulţi alţii. Mai încoace, următorul val sunt Ivan, Bălan, Mihai Popescu, Căpăţână, vă dau un nume nou care e la Voluntari, Mihăescu Dan, e portar, o să auziţi de el în foarte puţin timp, un copil dotat din cale-afară şi cu perspective minunate, Mazarache, Ştefan şi Cincă la Juventus, Ciobanu Cristi la Chiajna, cu Ghiţă Marian, Neagu George de la Timişoara şi se afirmă din ce în ce mai mult doi jucători din liga a doua, unul, Manole Bogdan, la Călăraşi, iar la Metaloglobus avem un portar, un băiat deosebit, Geantă Robert. Aşa mai avem aici, la FC Argeş, doi băieţi, Mihăescu Ionuţ şi Costinel Tofan, avem la Snagov un copil talentat, Priboi Vasile, avem şi la Satu Mare unul, Munteanu Florin.

Copii ăştia sunt transferaţi sau împrumutaţi?

– Unii sunt transferaţi definitiv, iar alţii sunt împrumutaţi, de la un an la maxim doi ani, cu opţiune de cumpărare.

Nu colaborează cu nicio „Stea”, iar „Dinamo din liga a patra e abia la început”

Dar nu aveţi exclusivitate la Dinamo, cel din Liga a IV-a, să daţi acolo vârfurile?

– De regulă colaborăm în condiţii foarte bune cu mai mulţi antrenori în care am mare încredere şi care ştiu să promoveze valorile.

Şi la FCSB? Colaboraţi şi cu ei?

– Cu Steaua n-am colaborat. Am o reţinere faţă de Steaua atâta timp cât conceptul lor nu e de a dezvolta vreo şcoală de fotbal, ei vor jucători deja formaţi.

Problemele de la Chipciu au contat şi ele?

– Obligaţiile Stelei faţă de noi în cazul lui Chipciu au fost rezolvate onest. Sigur că la un moment dat ne-am dorit o dezvoltare a acestei relaţii, dar nu s-a finalizat, Steaua dorind să ia jucători formaţi, liberi de contract, au avut o anumită politică a lor, paralelă cu a noastră, adică fără a se intersecta.

CSA Steaua? Echipa lui Lăcătuş din Liga a IV-a v-a solicitat să colaboraţi?

– Nu, niciodată. La un moment dat gândeam noi, bine-nţeles că era nevoie să cerem aprobarea domnului Badea, dar ne gândeam noi „Ia hai să le dăm peste nas, domnule, unora, să le dăm ăstora doi, trei jucători”, dar nu… Probabil că dacă la Dinamo din liga a patra activitatea o să crească, sigur că vom dezvolta colaborarea.

Pensionar „activ” de 19 ani!

Care este secretul longevităţii dumneavoastră, domnule profesor Tănase Dima? Aveţi 82 de ani!

– Încă nu! Aproape 82 de ani!

Dintre care dedicaţi fotbalului…

– Dacă-i adunăm pe toţi fac vreo 60 de ani, cine dintre oamenii din fotbal mai are anii ăştia? Am rămas singurul din vechea gardă…

Ce an scrie pe decizia dumneavoastră de pensionare? Lucraţi în continuare, bun, dar scriptic, când aţi ieşit la pensie?

– 1998.

Şi după o viaţă dedicată fotbalului ce pensie aveţi?

– Şi învăţământului, nu numi fotbalului. Eu sunt mulţumit. Pensia e corespunzătoare ţinând seama de perioada pe care o acoperă. O pensie viabilă, decentă…

Cât?

– Vreo 2.600 de lei.

„Învăţând din experienţă, învăţând din cerinţe, învăţând din ceea ce face Gică Hagi la Ovidiu, am pus bazele unei piramide şi avem peste o sută de copii supuşi unui proces de pregătire complex. Am început cu copii de zece ani, asta însemnând juniori E, cum se numesc în întreaga ţară, după aia vin juniori D, juniori C, trapta următoare B1, apoi A1 şi liga a patra”

„Domnul Nicolae Badea ne finanţează în totalitate. Şcoala Sporting Piteşti n-ar mai funcţiona dacă n-ar fi domnul Badea. Este un om rar. În România nu ştiu dacă este un alt conducător de talia şi de valoarea domnului Badea”

„Şcoala noastră este o şcoală de viaţă înainte de a fi o şcoală de fotbal”

400.000 de euro este cea mai mare sună primită de Sporting Piteşti pe vreun jucător, acela fiind Andrei Ivan

2.600 de lei este pensia profesorului Tănase Dima după 60 de ani dedicaţi fotbalului. Salariul de preşedinte al Şcolii de Fotbal Sporting Piteşti este… „mai mult decât mulţumitor”, atât am putut smulge de la dânsul!