Tancurile rusești, victime sigure pentru armamentul NATO al Ucrainei. „Armura lor suplimentară e mai mult pentru susținere emoțională”

Miile de rachete și lansatoare Javelin sau NLAW pe care Statele Unite și Marea Britanie le-au trimis Ucrainei se dovedesc a fi extrem de eficiente chiar și împotriva tancurilor T-90, tancurile de ultimă generație ale armatei ruse. În plus, celebrele cuști de metal montate pe turelele tancurilor, uneori chiar și cu saci de nisip, se dovedesc a fi la fel de inutile împotriva armamentului sofisticat oferit armatei ucrainene.

Tancurile rusești, ținte facile pentru armamentul NATO

Fără îndoială, imaginea definitorie a campaniei purtate de armata rusă în Ucraina este dată de zecile de imagini și înregistrări cu faimoasele tancuri rusești distruse de trupele ucrainene sau zecile de blindate împotmolite și abandonate în nămol. Succesul armatei ucrainene care, chiar și în a treia săptămână de război, continuă să se lupte de la egal la egal cu puternica armată rusă, stă în special în abilitatea de a ataca și distruge blindatele rusești. Mici grupuri de militari ucraineni, înarmați doar cu armament anti-tanc, celebrele lansatoare americane Javelin sau NLAW, de producție britanico-suedeză, s-au dovedit letale prin abilitatea cu care au știut să profite de tactica greșită a armatei ruse.

În urma reorganizării fundamentale a armatei ruse, încheiate în anul 2012, principale unitate de luptă a armatei a devenit gruparea tactică la nivel de batalion. Potrivit Pentagonului, din cele 170 de astfel de grupări, circa 100 au fost desfășurate în campania din Ucraina.

Potrivit unei analize publicate de Financial Times, o grupare tactică la nivel de batalion este formată dintr-o companie de tancuri, cu zece tancuri în total, două sau trei baterii de artilerie, fiecare baterie având în compoziție șase tunuri auto-propulsate, două baterii anti-aeriene, trei companii de infanterie mecanizate, cu un total de 11 blindate, o baterie lansatoare de rachete, plus alte unități de suport.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

„Compuse din tancuri, artilerie și unități anti-aeriene, aceste grupări tactice au fost gândite pentru a opera în multiple teatre de operațiuni, cu capacitatea de a trece repede de la o acțiune ofensivă la un atac la distanță sau de susținere pentru alte unități.

Dar accentul pus preponderent pe blindate, circa 75 în fiecare batalion tactic, și un număr relativ mic de trupe, circa 200 de infanteriști, le-a făcut extrem de vulnerabile la atacurile venite din flancuri. Acest lucru a fost cu atât mai adevărat într-un război în care terenul, tacticile și nivelul capacității militare a armatei ucrainene a făcut ca aceste batalioane tactice să nu lupte împotriva unor grupări similare”, se arată în analiza publicată de Financial Times.

La aceste vulnerabilități structurale s-a adăugat și faptul că invazia Ucrainei, decisă de Vladimir Putin și un grup restrâns de apropiați, a reprezentat o surpriză pentru majoritatea trupelor ruse care s-au trezit într-o situație de luptă cu tehnica militară cel mai adesea într-o stare proastă, cu cauciucuri de calitate inferioară, ce nu le-a permis să opereze dincolo de drumurile asfaltate.

Principala armă folosită de trupele ucrainene în ambuscadele întreprinse este racheta anti-tanc Javelin, din dotarea trupelor americane. O armă de ultimă generație, cu un sistem „fire-and-forget” ghidată cu un sistem infraroșu, această rachetă s-a dovedit capabilă să distrugă chiar și tancurile de ultimă generație a armatei ruse, T-90. Chiar și cu un blindaj de oțel-compozit-reactiv, ce se poate observa pe tancurile rusești sub forma unor cărămizi montate în exteriorul blindajului, tancurile armatei ruse au continuat să fie victime sigure pentru armamentul NATO.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Livrate cu miile încă dinainte de începerea războiului, un sistem Javelin este operat doar de doi militari, poate fi ușor transportat pe câmpul de luptă, iar racheta propriu-zisă are două capete explozive ce pot penetra astfel și blindajul reactiv al blindatelor rusești. Mai mult, racheta lovește tancurile de sus, acolo unde blindajul este mai subțire și mai ușor de penetrat.

De altfel, în urmă cu patru zile, președintele Zelenski susținea că armata ucraineană a scos din luptă nu mai puțin de 31 de batalioane tactice rusești.

Misterul cuștilor montate pe tancurile rusești

Unul din misterele apărute în acest conflict privește cuștile de bare metalice montate pe tancurile rusești. În mod superficial, ele sunt un exemplu de ceea ce este cunoscut în cercurile militare ca armură eficientă pe teren – cu alte cuvinte, lucruri care au fost adăugate vehiculelor după ce au intrat în serviciu. Adesea ele reprezintă modernizări sensibile aduse vehiculelor de luptă, și au variat de-a lungul anilor de la saci de nisip până la foi suplimentare de armură atașate ulterior de exteriorul tancurilor.

În ceea ce privește aceste cuști de bare metalice, publicația The Economist arată într-o analiză recentă că montarea lor a început la finalul anului 2021, fiind o variantă a ceea ce se numește armură cu bare, întâlnită și la unele blindate americane. „O astfel de armură poate oferi o protecție ușoară eficientă dacă este utilizată corect (cum este, de exemplu, pe vehiculele blindate americane Stryker), dar în acest caz pare să nu se fi întâmplat, într-un alt exemplu al pregătirii inadecvate a Rusiei pentru această campanie”, scrie The Economist.

Principala amenințare la adresa tancurilor pe câmpul de luptă o reprezintă armele anti-tanc, de la celebrul RPG-7 de fabricație sovietică, până la armele sofisticate oferite de NATO, precum rachetele Javelin sau NLAW. În cazul unui RPG-7, vorbim de o grenadă-propulsată, sub forma unui con metalic plin cu explozibil care, în momentul detonării, propagă cu viteză uriașă un jet de metal ce poate străpunge până la 30 de centimetri de oțel. La toate aceste arme, trebuie adăugate și rachetele MAM-L cu care sunt dotate dronele turcești Bayraktar TB2.

Cuștile de metal ar avea astfel rolul de a răspunde la pericolul reprezentat de către proiectilele lansate cu RPG-uri. În acest caz, distanța la care sunt montate aceste bare este esențială, pentru că între acestea trebuie să fie prins proiectilul înainte de lovi blindajul și a fi detonat astfel. Este ceea ce se numește blindaj statistic, pentru că protecția oferită este de tipul totul-sau-nimic.

Gareth Appleby-Thomas, directorului Centrului de Inginerie Defensivă a Universității din Cranfield, Marea Britanie, a declarat că aceste cuști de bare metalice funcționează doar împotriva unor proiectile ce se detonează prin contact direct, ceea ce nu este cazul sistemelor Javelin, NLAW sau rachetelor MAM-L.

Aceste cuști de bare metalice par să fie în special montate pe turelele tancurilor, pentru a le proteja de loviturile venite de sus, așa cum este și cazul rachetelor Javelin sau al celor MAM-L lansate din drone. Însă, așa cum explică Nick Reynolds, cercetător în tehnica războiului terestru în cadrul think-tank-ului RUSI, aceste cuști sunt complet inutile împotriva sistemelor Javelin, ce sunt dotate cu două focoase explozibile.

„Chiar dacă cușca declanșează focosul precursor al unui Javelin, încărcătura principală este totuși mai mult decât suficient de puternică pentru a străpunge armura superioară și a distruge tancul – așa cum a demonstrat însăși armata ucraineană în luna decembrie, când a testat o rachetă împotriva unui tanc protejat de armura suplimentară ce reproducea designul rusesc”, a declarat specialistul britanic pentru The Economist.

O altă explicație vehiculată ar fi aceea că aceste cuști metalice reprezintă una din lecțiile învățate după conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan, atunci când un număr mare de tancuri rusești, din dotarea armatei armene, au fost distruse de dronele turcești. Și în acest caz, specialiștii militari susțin că o astfel de cușcă nu ar putea salva tancul, pentru că lovirea ei ar detona racheta lansată de dronele Bayraktar, ceea ce ar fi mai mult decât suficient pentru distrugerea completă a blindatului.

Astfel, singura concluzie a specialiștilor militari este că aceste sisteme pot cel mult ajuta doar împotriva unor arme ușoare sau rachete improvizate, și nicidecum în fața unor arme sofisticate precum cele cu care statele NATO au înzestrat armata ucraineană.

Stijn Mitzer, un analist militar independent, este de părere că în loc să ofere o urmă de protecție, aceste cuști metalice nu au făcut decât să adauge greutate, să facă tancurile mai ușor de observat și să ofere un sentiment fals și periculos de securitate echipajului din interior. În fapt, analiștii occidentali le-au numit drept „armură de sprijin emoțional”.