O țară ce se întinde pe cinci fusuri orare întâmpină multiple provocări legate de gestionarea timpului. Diferențele de oră dintre regiunile sale creează un ritm de viață variat, influențând activitățile de zi cu zi. Această diversitate de fusuri impune un sistem de organizare care se adaptează în funcție de fiecare zonă.
Timpul oficial pe glob se stabilește în funcție de distanța față de primul meridian, care marchează ora Greenwich Mean Time (GMT). Un fus orar reprezintă o zonă a planetei unde se aplică aceeași oră, adică timpul este uniform pe întreaga regiune respectivă.
Timpul oficial într-o anumită zonă este cunoscut sub denumirea de timp legal, oră oficială, oră locală sau, uneori, timp standard. Suprafața Pământului este divizată în 24 de fusuri orare, fiecare reprezentând o unitate de măsură a timpului, corespunzătoare unei ore din zi.
Primul fus orar este situat în jurul primului meridian, cunoscut și sub denumirea de meridianul de 0 grade, care trece prin observatorul astronomic din Greenwich, un cartier din Londra. Acest meridian este considerat punctul de referință pentru calcularea orei pe glob.
Acest fus orar folosește ora GMT (Greenwich Mean Time) sau UTC (Timpul Universal Coordonat). De la acest punct de referință, timpul se ajustează prin adăugarea unei ore spre est și scăderea unei ore spre vest, pentru fiecare fus orar.
Însă, există o serie de curiozități despre fusurile orare de pe glob. De pildă, există țara care are cinci astfel de fusuri orare. Este vorba despre China. Însă pentru ca oamenii să se poată organiza, pe toata suprafața este utilizată aceeași oră, cea a Bejingului (GMT+8h).
Este interesant că anumite state și teritorii au adoptat fusuri orare neobișnuite, cu fracțiuni de oră. De exemplu, India folosește GMT+5 h 30 min, Nepal GMT+5 h 45 min, iar Iran GMT+3 h 30 min.
Motivul acestor ajustări orare este legat de poziția geografică a statului, capitalei sau regiunii celei mai dens populate, aflate la granița dintre fusuri orare. De pildă, capitala Teheran și centrul Iranului se află aproape de linia de demarcație între fusurile 3 și 4, ceea ce explică alegerea orei oficiale GMT+3h 30 min.
În Antarctica, timpul oficial variază în funcție de zonele revendicate de diverse națiuni, precum Noua Zeelandă, Australia și Norvegia. La stația științifică Amundsen-Scott, situată la Polul Sud, se utilizează ora Noii Zeelande, dat fiind că aceasta este țara principală cu care stația colaborează. În alte sectoare din jurul Polului, se adoptă timpul universal (GMT sau UTC), notează adevarul.ro.