În contextul invaziei rusești în Ucraina, dar și în urma politicilor președintelui american Donald Trump, liderii europeni se gândesc la un plan de consolidare a apărării. În acest context, o anumită țară își dorește să își dezvolte un arsenal nuclear.
Ideea de creare a unui arsenal nuclear a apărut odată cu distanțarea Statelor Unite de Europa. Astfel, Polonia își dorește să dezvolte propriile arme nucleare, destinate apărării.
„Polonia trebuie să obţină cele mai avansate capacități, inclusiv arme nucleare și neconvenționale moderne. Aceasta este o cursă serioasă – o cursă pentru securitate, nu pentru război”, a declarat premierul polonez Donald Tusk în parlamentul țării sale la începutul acestei luni.
Totuși, după încheierea Războiului Rece și dispariția Pactului de la Varșovia, Polonia a scăpat de armele nucleare sovietice care fuseseră amplasate pe teritoriul său. De altfel, s-au semnat atunci diverse acorduri internaționale pentru limitarea răspândirii armelor nucleare, inclusiv Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare și Tratatul de interzicere totală a testelor nucleare, conform euronews.ro.
Așadar, dacă un alt stat european ar începe să-și dezvolte propriile arme nucleare, ar abandona o normă care s-a impus în Occident timp de trei decenii.
În acest context, Fabian Rene Hoffmann, cercetător în cadrul Proiectului nuclear de la Oslo, susține că țările europene ar trebui să o ia de la zero cu tot acest proces, deoarece „niciuna nu dispune de instalații de reprocesare chimică”.
„Problema majoră cu care se confruntă țările europene este că fie nu dispun de infrastructura nucleară civilă pentru a lansa un program de arme nucleare, fie, dacă au infrastructură nucleară civilă, aceasta este foarte „rezistentă la proliferare”. De exemplu, Finlanda și Suedia au doar reactoare cu apă ușoară, care nu sunt potrivite pentru producerea de plutoniu de calitate militară.
În plus, niciuna dintre aceste țări nu dispune de instalații de reprocesare chimică, necesare pentru separarea izotopilor doriți de cei nedoriți în producția de material fisil. Prin urmare, chiar dacă ar dori să lanseze un program nuclear, nu ar putea face acest lucru cu infrastructura lor existentă, cel puțin pe termen scurt. Acesta este cazul tuturor statelor fără arme nucleare din Europa care au un program nuclear civil în acest moment”, a declarat Hoffmann, conform sursei citate.
Totuși, cercetătorul menționează că Germania reprezintă o excepție, deoarece deține un stoc de uraniu. Cu toate acestea, el susține că nu ar fi suficient.
„Deși nu mai dispune de o infrastructură nucleară civilă semnificativă, Germania are un stoc mare de uraniu puternic îmbogățit în scopuri de cercetare. Teoretic, acest stoc ar putea fi reutilizat în cadrul unor eforturi de a crea material fisionabil de calitate militară. Dar chiar și în acest caz ar fi suficient doar pentru aproximativ 5 până la 15 focoase nucleare, deci nu ar fi suficient pentru a desfășura ceea ce numim o descurajare nucleară „robustă”, a mai spus Fabian Rene Hoffmann, arată sursa menționată.