Estonia, Letonia și Lituania, numără zilele până la independența energetică față de Rusia. Cele trei state baltice vor scăpa în sfârșit de unul dintre ultimele vestigii ale celor 50 de ani de ocupație sovietică: o rețea electrică controlată de Rusia.
Pregătirea populației pentru ceea ce majoritatea consideră a fi scenariul improbabil al întreruperii alimentării cu energie electrică este etapa finală a unui proiect care durează de ani de zile. „Aceste riscuri sunt, de fapt, destul de scăzute în acest moment”, a declarat Vootele Päi, un consilier al Ministerului de Interne al Estoniei, pentru CNN, adăugând că se iau totuși măsuri pentru toate posibilitățile.
Țările baltice s-au pregătit pentru acest moment aproape pe toată durata celor două decenii de când au aderat la UE și la NATO în 2004. Acestea au renovat infrastructura existentă și au construit noi linii electrice, inclusiv mai multe cabluri submarine către Finlanda și Suedia și o legătură terestră crucială către rețeaua europeană continentală, linia LitPol care leagă Lituania și Polonia.
Acest lucru a însemnat că, la doar câteva luni după ce Rusia și-a lansat invazia la scară largă a Ucrainei în 2022, toate cele trei țări au fost capabile să nu mai cumpere energie electrică de la Moscova.
Dar Rusia deținea în continuare controlul total asupra funcționării rețelei, echilibrând cererea și oferta și menținând frecvența, a declarat Susanne Nies, director de proiect la institutul german de cercetare în domeniul energiei Helmholtz-Zentrum. Și, ca o altă rămășiță a epocii sovietice, furniza în continuare aceste servicii gratuit.
„Marele risc a fost ca țările baltice, în contextul războiului din Ucraina, să se afle într-o situație în care Rusia, de la o secundă la alta, să spună pur și simplu: ‘Încetați. Nu vă mai ajutăm’”, a explicat Nies.
În urmă cu șase luni, țările baltice au notificat oficial Rusia cu privire la intenția lor de a se „desincroniza” și astfel, la 7 februarie, așa-numitul acord BRELL (Belarus, Rusia, Estonia, Letonia, Lituania) care guvernează rețeaua comună va expira.
La 8 februarie, Estonia, Letonia și Lituania se vor deconecta simultan de la această rețea, moment în care vor trebui să funcționeze pentru scurt timp ca o „insulă”, supraviețuind doar din energia electrică pe care o produc. La 9 februarie, acestea intenționează să își sincronizeze rețeaua proaspăt devenită independentă cu zona sincronă a Europei continentale, care acoperă cea mai mare parte a Uniunii Europene.
Momentul are și o simbolistică deosebită. În fața Muzeului Energiei și Tehnologiei din centrul capitalei Lituaniei, Vilnius, un ceas cu numărătoare inversă marchează ultimele 100 de zile până la „independența energetică”.
„Aceasta este ruptura finală de ocupația sa din era sovietică”, a declarat Jason Moyer, analist de politică externă la Wilson Center, un think tank din Washington. „Din punct de vedere psihologic, acesta este un pas uriaș înainte.”
Proiectul a implicat investiții semnificative, majoritatea din partea Uniunii Europene, care a oferit granturi în valoare de peste 1,2 miliarde de dolari. Dar pentru țările baltice, prețul pentru a permite Moscovei să mențină această influență asupra rețelei lor energetice a fost prea mare. „Înțelegem destul de bine că energia rusească ieftină vine întotdeauna la un preț pe care nicio țară europeană democratică nu și-l poate permite”, a subliniat Päi.
Și pentru a nu exista nicio îndoială cu privire la hotărârea lor, anul trecut operatorul lituanian de rețea Litgrid a început să taie vechile cabluri sovietice care formau conexiuni cu Belarus, astfel încât liniile să poată fi reutilizate.
Compania a dezvăluit că a trimis chiar și piese de la o linie electrică demontată în Ucraina pentru a ajuta la reconstruirea infrastructurii energetice deteriorate, o mișcare care a fost atât practică (rețeaua Ucrainei a fost, de asemenea, construită în epoca sovietică, deci folosește o mare parte din același echipament), cât și emblematică pentru riscul geopolitic care stă la baza întregului proiect.
„Nu există niciun scenariu în care să rămânem conectați la rețeaua energetică rusă”, a declarat Rokas Masiulis, directorul general al Litgrid.
Întrebarea care îi frământă acum pe liderii țărilor baltice, unii dintre cei mai vocali oponenți ai războiului din Ucraina și unii dintre cei mai generoși donatori (ca procent din PIB) ai armatei ucrainene, este dacă Rusia va încerca să exploateze momentul deconectării, fie prin sabotaj fizic, fie printr-o altă tactică hibridă, precum atacurile cibernetice sau dezinformarea.
În urmă cu aproape trei ani, Ucraina s-a deconectat de la rețeaua rusă pentru un test, cu doar câteva ore înainte ca Rusia să lanseze invazia sa la scară largă, la 24 februarie 2022. Kievul nu s-a mai reconectat niciodată.
Rusia s-a arătat mai mult decât dispusă să folosească aprovizionarea cu energie electrică ca armă, nu numai prin atacuri repetate asupra rețelei energetice ucrainene, ci și prin ocuparea timp de aproape trei ani a centralei nucleare Zaporojie, care, înainte de război, furniza aproximativ o cincime din energia electrică a Ucrainei.
Pentru Rusia, pierderea influenței asupra țărilor baltice, foști vasali sovietici, este o înfrângere geopolitică, a declarat Moyer, adăugând: „Cred că acest lucru arată cu adevărat că Rusia își pierde influența în regiune”, o regiune care a fost „tradițional mai receptivă la afacerile rusești”.
Kremlinul a refuzat să comenteze, menționând doar că Rusia a luat toate măsurile necesare pentru a asigura „funcționarea neîntreruptă și fiabilă a sistemului nostru energetic unificat”.
Oficialii din țările baltice nu își asumă niciun risc. Securitatea este consolidată la instalațiile energetice din întreaga regiune. „Formal, Rusia ia această situație cu calm”, a declarat ministrul lituanian al apărării, Dovilė Šakalienė.
„Dar… experiența noastră anterioară arată că ceea ce spun și ceea ce fac nu coincid neapărat. Ne sporim eforturile de supraveghere, ne sporim măsurile suplimentare de securitate și… vom urmări situația cu ochi de șoim.”
Päi, consilierul Ministerului de Interne al Estoniei, spune că guvernul de la Tallinn recrutează ofițeri de poliție suplimentari, precum și gărzi voluntare din cadrul Ligii de apărare națională pentru a proteja infrastructura critică, comparând amploarea operațiunii de securitate cu găzduirea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în ianuarie anul trecut.
„Dar asta a avut loc doar în Tallinn”, a precizat el. „Rețeaua energetică se află în toată Estonia.”
NATO a înființat acum o nouă misiune de protejare a cablurilor submarine din Marea Baltică, după ce Estlink 2, o parte esențială a infrastructurii electrice post-sovietice a țărilor baltice, a fost avariată în ziua de Crăciun, acesta fiind cel mai recent incident dintr-o serie de incidente care implică întreruperea rețelei complexe de cabluri care traversează fundul Mării Baltice.
În zilele care au urmat, operatorii de rețea din Finlanda și din statele baltice au asigurat clienții că aprovizionarea era asigurată. Cu toate acestea, prețurile la electricitate au crescut la sfârșitul lunii decembrie, iar reparațiile, potrivit autorităților finlandeze, vor dura până în august.
Finlanda investighează încă incidentul, dar poliția a reținut o navă care transporta produse petroliere rusești, suspectată că și-a târât ancora peste cablu. Un avocat care îl reprezintă pe proprietarul navei a calificat săptămâna trecută orice acuzație de sabotaj drept „absurdă”.
„Infrastructura noastră energetică critică se află acum într-un punct foarte sensibil”, a mai declarat Šakalienė. „Și să ne imaginăm că acest lucru, această serie de incidente se întâmplă chiar înainte de a ne deconecta de la rețeaua rusă. Din nou, încă o coincidență?”
O zonă pe care nici NATO și nici țările baltice nu o pot supraveghea este Kaliningrad. Micuța exclavă rusă situată între Lituania și Polonia va trebui acum să funcționeze ca o „insulă” de electricitate și, deși Rusia a efectuat cu succes mai multe teste ale capacității sale de a face față situației, experții nu exclud o acțiune deliberată a Moscovei de a stârni tensiuni.
„Rusia ar putea chiar să provoace o pană de curent falsă în regiune și să spună ‘Hei, Kaliningrad, acesta este chiar rezultatul sincronizării baltice’”, a declarat Nies. Ea crede că Rusia ar putea apoi să acuze țările baltice că au aruncat în întuneric un milion de locuitori din Kaliningrad și să folosească acest lucru pentru a cere concesii și pentru a evalua apetitul NATO de a veni în ajutorul flancului său estic.
NATO nu a făcut declarații cu privire la Kaliningrad, un oficial spunând doar că decizia țărilor baltice de a se desincroniza de rețeaua rusă a fost un „pas binevenit” care le va „consolida independența energetică”.
Riscul poate fi mai mare acum, cu o nouă administrație la Washington care critică NATO și este hotărâtă să pună capăt războiului din Ucraina. „(Rușii) vor să vadă dacă NATO este în viață, și unde îl testezi altfel decât în țările baltice?”, a concluzionat Nies.