News

Toți prietenii președintelui Putin. Țările, ideologiile și grupurile de afaceri care îl ajută pe fostul ofițer KGB

Vladimir Putin a avut o videoconferință cu marile companii italiene. De cealaltă parte a Atlanticului, companiile americane îl presează pe Biden, cerând prudență cu privire la sancționarea Rusiei.
27.01.2022 | 08:01
Toti prietenii presedintelui Putin Tarile ideologiile si grupurile de afaceri care il ajuta pe fostul ofiter KGB
ADVERTISEMENT

Președintele rus a organizat miercuri o videoconferință cu marile afaceri italiene, dar legăturile corporative puternice dintre Rusia și Italia nu înseamnă că Roma se va opune sancțiunilor împotriva Moscovei, așa cum a făcut-o după invazia Crimeei în 2014.

În SUA, un grup comercial care reprezintă Chevron, General Electric și alte mari corporații americane care desfășoară afaceri în Rusia cere Casei Albe să ia în considerare posibilitatea companiilor să își îndeplinească angajamentele și să cântărească produsele exceptate în timp ce elaborează orice sancțiuni.

ADVERTISEMENT

Nu în ultimul rând, Germania și Croația au ridicat sprâncene în rândul aliaților, primii pentru atitudinea ambiguă față de Rusia, iar cei din urmă după o declarație a președintelui care a produs confuzie legată de retragerea militarilor croați din trupele NATO din Europa de Est.

Toți prietenii președintelui Putin. Interesele comerciale vor împinge Italia către Rusia sau către NATO?

Legăturile comerciale profitabile dintre Italia și Rusia au fost un factor decisiv în criza din Ucraina din 2014-2015, când Roma a fost în fruntea eforturilor diplomatice de a preveni sancțiunile dure ale UE împotriva Rusiei.

ADVERTISEMENT

Federica Mogherini a acționat ca mesager al Rusiei atât ca ministru de externe italian, cât și mai târziu ca șef al politicii externe a UE.

Diplomații din Polonia, Marea Britanie, Suedia și națiunile baltice au protestat vehement împotriva unui „Club Med” de țări din sudul Europei conduse de italieni care s-au opus unei linii dure împotriva lui Putin.

ADVERTISEMENT

Având în vedere această istorie a opoziției italiene față de sancțiuni, este logic că Putin vede un avantaj în a dedica timp executivilor italieni pe fondul celei mai grave impas militar din Europa din ultimii ani.

La videoconferința participă 25 de grupuri industriale de top, inclusiv gigantul producator de anvelope Pirelli și puternica companie energetică Enel.

ADVERTISEMENT

Evenimentul a fost planificat înainte de escaladarea situației din Ucraina, au subliniat organizatorii și participanții, dar tensiunile geopolitice și posibilele sancțiuni economice împotriva Rusiei vor avea loc cu siguranță, având în vedere expunerea Italiei la Rusia.

Premierul Mario Draghi are o abordare complet diferită

Diferența față de 2014 – și provocarea pentru Putin – este că premierul italian Mario Draghi are o abordare diferită față de Matteo Renzi, care a condus Italia după invazia rusă a Crimeei.

Chiar dacă Draghi a fost neobișnuit de deschis luna trecută în a minimiza riscurile unei invazii ruse a Ucrainei, el tot acordă prioritate alianței cu Washington și locului Romei în NATO față de relațiile bune cu Kremlinul.

Guvernul lui Draghi a considerat întâlnirea nepotrivită și a cerut Camerei de Comerț italo-ruse să anuleze apelul, potrivit persoanelor direct implicate în discuțiile dintre Roma și întreprinderi.

În timp ce unele companii – precum gigantul energetic Eni și firma de gaze Snam – au decis să părăsească întâlnirea, altele, inclusiv Enel controlată de stat, nu au renunțat la participare.

Putin știe că investițiile Italiei în Rusia sunt critice. Pirelli are două fabrici în Rusia, în timp ce Eni a investit masiv și în Rusia, menținând legături strânse cu gigantul gazier rus Gazprom, care este partenerul său în gazoductul Blue Stream care leagă Rusia de Turcia.

Cele mai mari bănci din Italia, Intesa Sanpaolo și UniCredit, au și ele o prezență profundă.

Italia are o istorie a legăturilor strânse cu Rusia

Chiar și din zilele Războiului Rece, Italia a avut legături neobișnuit de strânse cu Rusia. În anii 1960, Fiat a produs mașini în orașul rus Toliatti, numit după liderul comunist italian Palmiro Togliatti.

De asemenea, Eni operează acolo din anii 1960, în timp ce o fabrică Pirelli a primit premiul Ordinului Lenin al Uniunii Sovietice în același deceniu.

Rusofilia a atins apogeul sub conducerea lui Silvio Berlusconi – un prieten apropiat al lui Putin – și a continuat mai recent cu partide anti-establishment: Liga și, într-o măsură mai mică, Mișcarea 5 Stele.

Deși Draghi a cerut o politică de angajament cu Rusia, el nu a dat niciun semnal că se va rupe de consensul asupra unui răspuns internațional coordonat împotriva lui Putin în cazul unei invazii a Ucrainei.

O declarație a guvernului italian, luni, după o videoconferință la care a participat președintele american Joe Biden, a subliniat „consecințele grave pe care le-ar putea presupune o deteriorare suplimentară a situației”.

Anul trecut, ministrul italian de externe Luigi Di Maio s-a pronunțat și el în favoarea sancțiunilor împotriva Rusiei din cauza arestării liderului opoziției Alexei Navalnîi.

Companiile americane îl presează pe Biden și Congresul cerând prudență cu privire la sancțiunile pregătite Rusiei

Președintele american Joe Biden a amenințat că va impune sancțiuni devastatoare Rusiei dacă liderul Vladimir Putin invadează Ucraina, dar unele mari companii și grupuri de afaceri presionează Casa Albă și parlamentarii să fie precauți.

Un grup comercial care reprezintă Chevron, General Electric și alte mari corporații americane care desfășoară afaceri în Rusia cere Casei Albe să ia în considerare posibilitatea companiilor să își îndeplinească angajamentele și să cântărească produsele exceptate în timp ce elaborează orice sancțiuni. În același timp, marile companii energetice împing Congresul să își limiteze domeniul de aplicare și intervalul de timp.

Companiile energetice au contactat direct parlamentarii americani pentru a face presiuni pentru o perioadă de „relaxare”, astfel încât activele lor să nu fie confiscate dacă nu pot îndeplini acordurile de afaceri din Rusia, a declarat un consilier al Congresului pentru Reuters.

Sancțiunile la export sunt de obicei introduse treptat, dând companiilor timp să-și înceteze activitatea existentă sau să asigure sosiri de livrări, a declarat William Reinsch, fost oficial senior al Departamentului de Comerț al SUA.

Dar, în acest caz, sancțiunile sunt susceptibile de a fi aplicate brusc, în mijlocul unei crize, făcând o perioadă de „reducere a activității” mai greu de asigurat, a spus el.

Trezoreria SUA a oferit în trecut unele măsuri de atenuare a sancțiunilor financiare, cum ar fi acordarea de licențe care protejează expeditorii de ajutor umanitar și fluxurile de remitențe personale către Afganistan, în ciuda sancțiunilor împotriva talibanilor aflati la guvernare.

Un oficial al Trezoreriei SUA a refuzat să comenteze orice astfel de măsuri cu privire la potențialele sancțiuni împotriva Rusiei, dar a adăugat: „Suntem pregătiți să aducem costuri severe economiei ruse, minimizând în același timp contagierile nedorite”.

Efectele sancțiunilor pentru invadarea Crimeii

Companiile petroliere au simțit consecințele sancțiunilor americane asupra unora dintre operațiunile de foraj mai scumpe ale Rusiei de ani de zile după ce Putin a invadat Crimeea în 2014.

Măsurile au forțat Exxon Mobil să iasă din Arctica Rusiei și au pus capăt colaborării companiei cu compania petrolieră de stat rusă Rosneft, cu care a semnat un acord de 3,2 miliarde de dolari în 2011 pentru dezvoltarea regiunii.

Exxon a susținut că sancțiunile, care au încetinit lucrările la o descoperire majoră în Marea Kara deasupra Cercului Arctic, au penalizat pe nedrept companiile americane, în timp ce le-au permis companiilor străine să opereze în țara care este unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume.

Sancțiunile din 2014 au atins cele mai ușoare ținte în proiectele rusești de explorare de înaltă tehnologie a petrolului și gazelor din Arctica, șistul siberian și marea adâncă.

Noile sancțiuni ar putea fi mai ample, dar și dificil de realizat fără a afecta companiile occidentale.

O posibilă măsură de „safe port” ar putea proteja companiile de răspunderea legală pentru încălcarea sancțiunilor dacă sunt îndeplinite anumite condiții, a spus Reinsch, cum ar fi dovedirea că un transport a mers în țara sancționată fără permisiune, poate dintr-o țară terță.

Comerțul cu bunuri și servicii din SUA cu Rusia a totalizat aproximativ 34,9 miliarde de dolari în 2019, potrivit Biroului Reprezentantului pentru Comerț al SUA.

De partea cui este Germania?

Ucrainenii au fost atât de recunoscători pentru ajutorul militar britanic sosit săptămâna trecută, încât „God Save the Queen” a fost în tendințe pe Twitter, în timp ce o cramă din vestul Ucrainei a oferit băuturi gratuite cetățenilor britanici.

Dar ucrainenii, care se confruntă cu ceea ce se tem că este amenințarea unei invazii ruse, arată mai puțină încredere în sprijinul unui prieten mai apropiat și mai mare – Germania, unde un nou guvern de coaliție a dat semnale amestecate.

Berlinul a refuzat să vândă arme Ucrainei și a făcut eforturi pentru a deschide o nouă conductă de gaz rusesc care ar ocoli Ucraina și ar priva-o de taxele de tranzit atât de necesare.

După ce șeful marinei germane, Kay-Achim Schoenbach, a declarat săptămâna trecută că președintele rus Vladimir Putin merită respect și că încercarea de a recâștiga Crimeea, anexată de Rusia în 2014, este o cauză pierdută, a demisionat.

Dar aceste comentarii necenzurate i-au făcut pe unii ucraineni să se întrebe dacă Germania poate fi de încredere pentru a-i proteja.

Ambasadorul Ucrainei la Berlin a condamnat „Aroganța și Megalomania Germaniei”, în timp ce ministrul de externe Dmytro Kuleba a spus că acțiunile Germaniei îl încurajează pe Putin să atace.

“Așa că se pune întrebarea: de partea cui se află astăzi guvernul german? De partea libertății, ceea ce înseamnă – Ucraina? Sau de partea agresorului?”, a scris săptămâna aceasta pe Facebook primarul Kievului, Vitali Klitschko, un fost campion mondial la box la categoria grea, care a trăit ani de zile în Germania, relatează Reuters.

Germania, împreună cu Franța, este co-sponsorul discuțiilor de pace dintre Ucraina și forțele susținute de Rusia care luptă într-un conflict separatist în estul Ucrainei din 2014.

Dar Germania are, de asemenea, cele mai strânse legături economice cu Moscova dintre toate puterile occidentale majore, cumpărând jumătate din gazele naturale din Rusia.

Acest lucru a oferit de mult timp Berlinului un puternic stimulent pentru a menține relațiile cu Moscova fără probleme.

Iar germanii, cu o istorie profundă de pacifism de la al Doilea Război Mondial, sunt mult mai puțin probabil să susțină o abordare militară dură decât colegii lor britanici, francezi sau americani.

Primul mare test de politică externă pentru cancelarul Olaf Scholz

Criza ucraineană reprezintă primul mare test de politică externă pentru cancelarul Olaf Scholz, succesor al Angelei Merkel, care a preluat mandatul anul trecut și care se confruntă cu diviziuni în cadrul coaliției sale cu privire la modul de a răspunde presiunii ruse.

Merkel, un politician de centru-dreapta din fostul est comunist al Germaniei, era cunoscută pentru o abordare fermă, dar pragmatică a Rusiei, adoptând adesea o linie politică dură în ceea ce privește drepturile omului și Ucraina, în timp ce deschidea calea gazoductelor.

SPD-ul de centru-stânga al lui Scholz are o istorie de promovare a legăturilor mai strânse cu Rusia, inclusiv a legăturilor de afaceri: ultimul cancelar al SPD, Gerhard Schroeder, a sărit direct din politică într-o carieră de lobby pentru companiile energetice rusești. Acum este președintele consiliului de administrație al companiei petroliere ruse Rosneft.

Verzii și partenerii liberali ai coaliției pentru juniori ai lui Scholz au un istoric în favoarea unor linii mai dure, dar coaliția a trebuit să rezolve orice diferențe în public.

Când Rusia a anexat Peninsula Crimeea în 2014, Merkel a susținut sancțiunile împotriva Moscovei și a acordat ajutor Kievului. Dar Germania a ignorat în mare măsură cererile Kievului de a abandona Nord Stream 2.

Anul trecut, Germania a încheiat un acord cu Statele Unite, deschizând calea pentru redeschiderea conductei. Și Berlinul a respins unele propuneri de sancțiuni mai dure, inclusiv deconectarea Rusiei de la sistemul de plăți SWIFT.

Croația seamănă confuzie cu amenințarea de a retrage militarii din trupele NATO

Președintele Zoran Milanović a ținut primele pagini ale presei marți, când a declarat că țara își va retrage trupele din forțele NATO din Europa de Est dacă va exista o escaladare a tensiunilor cu Rusia din cauza Ucrainei.

Dar Milanović, un fost lider al social-democraților din țară, a fost apoi contrazis de ministrul de externe Gordan Grlić-Radman membru al guvernului de centru-dreapta al țării.

Și curând s-a aflat că militarii Croației din Polonia s-au întors deja acasă la începutul acestei săptămâni, la sfârșitul unei misiuni de rutină, așa cum este precizat pe site-ul Ministerului croat al Apărării.

Grupul de luptă NATO din Polonia a scris pe Twitter în urmă cu câteva zile că va primi „în curând” un nou contingent croat. Dar ziarul croat Jutarnji List a raportat apoi că țara nu era programată să trimită o nouă unitate în acest an – așa că nu ar exista forțe care să se retragă dacă va exista o invazie rusă a Ucrainei în următoarele săptămâni sau luni.

Milanović are o relație dificilă cu guvernul de centru-dreapta al prim-ministrului Andrej Plenković și s-a ciocnit în mod repetat cu membrii cabinetului.

Comentariile lui Milanović au provocat confuzie și pentru că, deși președintele este comandantul șef al armatei croate, misiunile NATO sunt gestionate de Ministerul Apărării, cu aprobarea parlamentului.

Potrivit mai multor relatări din presa locală, Milanović a declarat că țara nu va fi implicată în criza dintre Rusia și Ucraina. „Croația nu va trimite niciun militar în cazul unei escalade. Dimpotrivă, va rechema toate trupele, până la ultimul soldat croat”, a spus el, relatează POLITICO.

„Totul se întâmplă în anticamera Rusiei”, a mai spus Milanović. „Trebuie să se ajungă la un acord care să țină cont de interesele de securitate ale Rusiei”, a adăugat el.

El a spus că există și alte modalități de a conserva Ucraina în „în întregime sau 99% din teritoriul său” și „de a o ajuta din punct de vedere economic”.

Dar Grlić-Radman, ministrul de externe, a spus că declarațiile lui Milanović nu au nicio legătură cu poziția guvernului. Acesta a precizat unui reporter de la Frankfurter Allgemeine Zeitung din Germania că „președintele nu vorbește pentru Croația, ci pentru el însuși. Suntem și vom rămâne un membru loial al NATO. Tot ceea ce facem, facem în consultare cu partenerii noștri”.

„În vremuri ca acestea, este deosebit de important să arătăm solidaritate între parteneri, iar Croația va face acest lucru în UE și în NATO”, a adăugat el.

ADVERTISEMENT