Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, pe 16 decembrie 2025, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de Vlad Pascu, condamnat la 10 ani de închisoare pentru accidentul de la 2 Mai, din 19 august 2023, în urma căruia doi tineri şi-au pierdut viaţa. Vlad Pascu a fost condamnat pentru ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, părăsirea locului accidentului şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
Într-un alt dosar, Vlad Pascu este acuzat de trafic de droguri, în timp ce mama sa, Miruna Pascu, este acuzată că a încercat să influențeze martori în dosarul deschis după accidentul de la 2 Mai, iar tatăl său, Mihail Pascu, este acuzat că deținea în mod ilegal muniție în casă. Numele lui Mihail Pascu figurează ca pârât într-un dosar înregistrat pe 5 august 2025 la Judecătoria Sectorului 4, în timp ce reclamant este o altă persoană fizică, G.N.
În dosarul consultat de FANATIK, al cărui obiect este „acțiune în constatare”, se arată că prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară din 29.03.2000, Mihail Pascu, în calitate de împrumutător, i-a remis reclamantului G.N., în calitate de împrumutat, suma de 3.024 USD (echivalent la acel moment al sumei de 58.687.000 lei), acesta din urmă asumându-și obligația de restituire a împrumutului cel mai târziu la data de 29.04.2000. Prin același contract, G.N. a garantat suma împrumutată cu imobilul apartament situat în Șoseaua Giurgiului, sector 4, fiind înscris, la acel moment, în cartea funciară a municipiului București, sector 4, cu număr 4169 cu caracter nedefinitiv, având numărul cadastral provizoriu 193/153.
Instanța a arătat că, potrivit extrasului de carte funciară al imobilului, figurează în prezent dreptul de ipotecă al pârâtului Mihail Pascu și interdicția de înstrăinare, înscrise în baza Încheierii pentru suma de 3.024 USD. S-a specificat că, în drept, cu titlu prealabil, referitor la aplicarea legii în timp, potrivit art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, Codul civil a intrat în vigoare la data de 1.10.2011, aşadar ulterior datei scadenței împrumutului acordat de către pârât reclamantului. Or, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
În consecinţă, aplicabile în speţă sunt dispozițiile Decretului-lege nr. 167/1958 și ale Codului civil de la 1864. În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea intervenirii prescripției dreptului material la acțiune, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. În ceea ce privește durata termenului de prescripție, art. 3 alin. (1) din același act normativ dispune că aceasta este de 3 ani, raportul juridic supus analizei în prezenta cauza civilă neîncadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de actul normativ.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul-lege nr. 167/1958, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită. Raportat la considerentele anterior expuse, instanța a reținut că, în speță, termenul de prescripție a început să curgă la data de 29.04.2000, atunci când obligația de restituire a împrumutului a devenit scadentă, și s-a împlinit la data de 29.04.2003, dreptul material la acțiune al lui Mihail Pascu cu privire la realizarea creanței sale ce decurge din Contractul de împrumut cu garanție imobiliară din 29.03.2000 fiind în prezent prescris.
Pentru aceste motive, instanța a arătat că va admite primul capăt de cerere și va constata prescris dreptul material la acțiune al pârâtului cu privire la realizarea creanței ce decurge din contractul de împrumut cu garanție imobiliară. În ceea ce privește cererea de radiere a ipotecii imobiliare instituite în favoarea lui Mihail Pascu asupra imobilului proprietatea reclamantului, art. 908 alin. (1) pct. 3 C.civ. prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii dacă nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, fie prin hotărâre judecătorească definitivă, iar, în conformitate cu alin. (4) al aceluiași articol, acțiunea în rectificare poate fi introdusă concomitent sau separat, după ce a fost admisă acțiunea de fond, când este cazul. Instanța a apreciat că aceste dispoziții legale sunt incidente în speță, chiar dacă referitor la prescripția extinctivă a constatat aplicabilitatea dispozițiilor Decretului-lege nr. 167/1958 și ale Codului civil de la 1864.
Acest lucru este posibil întrucât faptul juridic de a nu mai fi întrunite condițiile de existență ale dreptului înscris urmează a fi constatat prin prezenta hotărâre, astfel încât acesta datează după intrarea în vigoare a Codului civil. Instanța a constatat pe deplin aplicabilă ipoteza de rectificare instituită de pct. 3 al art. 908 alin. (1) C.civ., din moment ce împlinirea termenului de prescripție al dreptului material la acțiune raportat la un anumit drept de creanță principal determină și stingerea dreptului de ipotecă accesoriu respectivului drept de creanță, se arată în dosarul consultat de FANATIK.
În lumina tuturor considerentelor ce preced, față de soluția de admitere a primului capăt de cerere, prin care instanța urmează să constate prescripția dreptului material la acțiunea privind creanța rezultată din Contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 940/29.03.2000 de B.N.P., având în vedere că la baza înscrierii în cartea funciară a ipotecii asupra apartamentului reclamantului a stat tocmai această creanță, astfel cum s-a reținut anterior, instanța va admite și cel de-al doilea capăt de cerere și va dispune radierea din cartea funciară a ipotecii înscrise în temeiul Contractului de împrumut cu garanție imobiliară asupra imobilului situat în sectorul 4.
Dată fiind admiterea acestui capăt de cerere, instanța a menționat că nu va mai proceda și la analiza solicitării reclamantului de a se constata intervenirea încetării efectelor inscripției efectuate în beneficiul pârâtului Mihail Pascu cu privire la imobilul proprietatea reclamantului în baza contractului de împrumut ca urmare a expirării termenului prevăzut de lege fără ca pârâtul să fi solicitat reînnoirea acesteia, aceasta fiind formulată doar în subsidiar. Aceste decizii au fost luate de Judecătoria Sectorului 4 pe 22 decembrie 2025. Mihail Pascu nu a formulat, încă, apel.