Tragedia feroviară care a avut loc pe 18 ianuarie 2026 în Spania, în Adamuz, a lăsat în urmă multă durere. 42 de persoane și-au pierdut viața, iar 37 dintre răniți încă se află la spital, sub supraveghere medicală.
FANATIK prezintă, mai jos, poveștile a 19 dintre cei care au sfârșit în dramaticul incident feroviar, printre victime numărându-se profesori, funcționari publici, jurnaliști, un medic, o bunică, patru membri ai aceleiași familii, un polițist și un mecanic de tren.
Publicația El Mundo dedică, în ediția de miercuri, 21 ianuarie 2026, pagini ample despre victimele tragediei feroviare din Adamuz, cu poveștile lor. Pasagerii celor două trenuri implicate în evenimentul nefericit din provincia Cordoba s-au intersectat pe culoare, au stat unii lângă alții în vagonul-restaurant, au schimbat zâmbete și câteva vorbe, fără să știe că, într-o fracțiune de secundă, totul avea să se sfârșească.
Presa spaniolă scrie că accidentul de pe 18 ianuarie este cel mai grav din ultimele decenii, după tragedia de la Santiago de Compostela. În rândurile de mai jos sunt prezentate cele 19 nume confirmate de familii până în acest moment. Alte rude își caută cu disperare și acum apropiații dispăruți, căci nu știu dacă se află într-un spital, într-un centru special de îngrijire sau printre victimele care încă n-au fost identificate.
Lista celor de la El Mundo începe cu Ricardo Chamorro și Andres Gallardo. Primul dintre ei avea 57 de ani și era funcționar în sistemul penitenciar. În paralel, conducea o academie de pregătire în Huelva, unde ajuta zeci de tineri să se pregătească pentru examenele grele din administrația publică locală. Plecase la Madrid, împreună cu prietenul său, Andres, profesor universitar de drept penal, în vârstă de 51 de ani. Duminică, cei doi se întorceau acasă, aveau locuri în vagonul 4 al trenului Alvia, însă în momentul impactului se aflau în vagonul-restaurant. Andres Gallardo era originar din Lepe, la fel ca o altă victimă, tânăra profesoară Miriam del Rosario Alberico Larios.
Și, pentru că am pomenit-o pe Miriam, profesoara avea doar 27 de ani. De câțiva ani se pregătea pentru a obține un post stabil într-un liceu. Se afla pe locul 1A din vagonul 1, iar decesul acesteia a fost confirmat de prietenii ei, pe rețelele de socializare.
Rafael Millan Albert, 52 de ani, se afla și el în primele vagoane ale trenului, iar în momentul impactul se afla în cafeneaua din vagonul-restaurant, aproape de Ricardo și Andres, cei menționați mai sus. Rafael călătorea cu soția sa, care a supraviețuit tragediei și acum e în afara oricărui pericol.
Printre cei decedați există și o familie întreagă: Zamorano. Jose Zamorano și Cristina Alvarez locuiau în Aljaraque, Huelva. Au plecat la Madrid împreună cu cei doi copii ai lor, Jose, de 12 ani, și Cristina, 6, precum și cu nepotul, Felix, de 23 de ani. Excursia era un cadou cu ocazia sărbătorii Regilor Magi, când copiii primesc cadouri. Darul lor a fost o vizită pe stadionul Santiago Bernabeu, unde au asistat la un meci jucat de echipa Real Madrid.
Nati de la Torre, următoarea victimă confirmată oficial, era bunica unei familii numeroase. Vânduse recent niște terenuri și a decis să își sărbătorească ducându-și cei trei nepoți de 9, 10 și 11 ani la Madrid, pentru a vedea musicalul „Regele Leu”. Cu ei era și Luis Carlos Saenz, tatăl a doi dintre copii. La întoarcere, copiii o îmbrățișau și sărutau fără oprire. Stătea în vagonul 1, chiar în spatele mecanicului trenului. Impactul a fost nimicitor pentru bunicuță. Copiii sunt răniți, în afara pericolului, iar tatăl lor e la terapie intensivă. Localitatea Gibraleon, de care Nati era profund legată, i-a adus un omagiu emoționant.
Tot din Gibraleon erau și Jose Maria Guerrero, 37 de ani, venit la Madrid pentru un weekend, și Eduardo Dominguez, 54 de ani, unul dintre candidații la funcțiile din sistemul penitenciar.
Josefa Sosa Casado sau Pepi, pentru prieteni, avea 53 de ani, și Ana Maria Sosa, 28 de ani, erau mamă și fiică. Femeia o însoțea pe fiica ei la Madrid, unde urma să susțină examenele pentru o funcție în administrația penitenciarelor. Cele două erau apropiate de un celebru cântăreț spaniol, care le cunoștea foarte bine: Manuel Carrasco.
Oscar Toro era jurnalist specializat în probleme de mediu, iar Maria Claus, cu care se afla în tren, era fotografă. Foarte cunoscuți în Huelva, se întorceau de la Madrid cu un set de fotografii istorice ale Regelui Felipe al VI-lea, imaginile respective fiind, cel mai probabil distruse, în accident.
Pablo B., 28 de ani, era mecanicul trenului. Era inginer informatician și avea cinci ani de experiență pe trenuri, fiind pasionat și de fotografie. Bărbatul trăia în Alcorcon, același oraș în care preda profesoara Carmen Abril. Ambii au murit în accident.
Samuel R. S., 35 de ani, era agent al Poliției Naționale. Lucra la Madrid, la Centrul de Internare a Imigranților din Aluche. Era tată de doar 18 luni și visa să revină în Cordoba natală. Avea un frate geamăn, tot polițist. Se afla în trenul Iryo, după ce își vizitase familia. Nu a mai ajuns niciodată acasă.
Printre victime se afla și un cardiolog din Malaga, Jesus Saldana, care lucra la Spitalul La Paz din Madrid. Călătorea singur în vagonul 8 al trenului Iryo. Familia l-a căutat în ore întregi prin spitale, sperând că fusese transportat cu o ambulanță. Confirmarea morții a venit abia a doua zi.
Antonia, din Huelva, călătorea cu fiica ei în primele vagoane ale trenului Alvia. Familia a căutat-o zile întregi, distribuindu-i fotografia, cu informații specifice pentru a putea fi identificată. La fel ca în cazul medicului cardiolog, femeia a fost găsită, dar era moartă.
David Cordon, tatăl unui fotbalist, era infirmier la Spitalul Juan Ramon Jimenez din Huelva și fost jucător de fotbal pe plajă. Bărbatul fusese la Madrid să îl vadă pe fiul său, Davinchi, de la Getafe, jucând. Familia a aflat inițial că ar fi în viață, dar informația era falsă: „S-au jucat cu speranțele noastre. Nu este corect”.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/01/poze-victime.jpg)
Tragedia din Spania nu i-a ocolit nici pe români. Din fericire, veștile despre conaționalii noștri, doi la număr, sunt bine, aceștia fiind doar răniți, în stare bună de sănătate. Unul dintre supraviețuitorii accidentului feroviar, Robert Bratu, a descris, în urmă cu câteva ore, scenele la care a fost martor. Bărbatul a spus că a simțit pericolul cu puțin înainte de impact. „Când am ieșit atunci a început coșmarul. În prima imagine, în dreapta, la câțiva metri, erau o persoană întinsă pe jos cu mâinile, avea mână ruptă, dar ruptă și într-o poziție așa anti naturală, că îți dai seama imediat că ceva nu e… Plin de sânge! Și mi-am dat seama că era așezat pe altul care avea capul strivit între bordură și el. Și încă unul mort lângă. Și prietena lui, cred că era…. era lângă el, tot așa, nu putea să se miște. Era așezată, dar zbiera că o dureau picioarele. Ăștia zburaseră din vagoanele celelalte”, a declarat Bratu, pentru observatornews.ro.
Și, ca și cum n-ar fi fost de ajuns, alte doi incidente feroviare au avut loc în Spania, la nici trei zile după cea de la Adamuz. Cel mai grav, din cele nouă accidente noi, s-a produs în drum spre Barcelona, un mecanic murind pe loc, iar alte 37 de persoane au rezultat rănite. Trenul a deraiat după ce a fost lovit de un zid de protecție căzut pe șine. Tot în regiunea Catalonia, un tren a lovit un bolovan desprins dintr-o stâncă, însă, din fericire, erau doar 10 persoane înăuntru și toată lumea a scăpat teafără și nevătămată.