Subiectul impunerii unei taxe de solidaritate marilor companii a generat tensiuni între promotorii social-democrați ai ideii și liberalii care se opun. UDMR a propus o formă atenuată a taxei, în timp ce AUR și senatoarea Diana Șoșoacă au venit cu variante radicale care ar împovăra considerabil marile companii care activează în România.
PSD a cerut ca toate companiile cu cifră de afaceri mai mare de 100.000.000 euro pe an să plătească un impozit pe profit fixat la minim 1% din cifra de afaceri, însă liberalii par să-și fi impus, cel puțin deocamdată, punctul de vedere astfel că nu s-a luat până acum o astfel de decizie. PNL invoca faptul că o creștere a impozitării ar duce la o creștere a prețurilor, astfel că taxa ar fi fost suportată până la urmă tot de românii de rând. UDMR a venit cu o propunere intermediară, anume ca taxa să fie aplicată pe o durată limitată în timp, companiile din unele domenii, precum IT, industria farmaceutică sau energie.
Pe de altă parte, unele partide din opoziție din cu formule mai radicale chiar decât cea propusă de către social-democrați. AUR a venit cu o propunere ca nivelul minim al impozitului pe profit să ajungă la nu mai puțin de 10% din cifra de afaceri în cazul a companiilor cu venituri de 250.000.000 de euro. Ce-i drept, partidul lui George Simion propunea în paralel o impozitare mai scăzută a muncii care ar compensa impozitarea profitului.
Însă ultima propunere legislativă pe această temă îi aparține senatorului Diana Șoșoacă pentru care taxa de solidaritate ar trebui plătită inclusiv de companiile de mărime medie, care obțin anual venituri de cel puțin 10 milioane de euro.
„Contribuabilii persoane juridice care au realizat venituri care au depăşit echivalentul în lei a 10.000.000 euro sunt obligaţi la plata plata impozitului în cotă de 1% aplicat veniturilor înregistrate. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile”, prevede propunerea lui Șoșoacă de modificare a Codului Fiscal.
În cazul veniturilor de peste 100.000.000 euro, impozitul este fixat la o cotă de 2%, pentru ca în cazul companiilor cu venituri de peste 1 miliard de euro, statul să încaseze un impozit de 3%. Însă Șoșoacă nu se oprește aici, rezevând un regim și mai dur pentru companiile care activează în domeniul petrolului și gazelor naturale.
„Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura extracţiei, rafinării sau comercializării produselor petroliere şi a derivatelor acestora şi au venituri anuale echivalent în lei mai mari de 10.000.000 euro, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere pentru activităţile prevăzute în acest articol, sunt obligaţi la plata impozitului în cotă de 5% aplicat veniturilor înregistrate”, prevede proiectul lui Șoșoacă.
Surprinzătoarea este expunerea de motive a proiectului de lege, document în care Șoșoacă scrie, în esență, că toată lumea ar fi mulțumită de această grilă de impozitare: contribuabilii ar avea un cadru previzibil al fiscalității din România, ceea ce chiar ar încuraja investițiile străine în România, în timp ce ANAF ar scăpa de corvoada unor controale fiscale complexe prin care să stabilească impozitul pe profit.
„Plecând de la succesul avut de reglementarea impozitării cu cote mici de impozit pe cifra de afaceri, factor de dezvoltare major a economiei naţionale din ultimii ani, dar şi de atractivitate pentru mulţi agenţi economici străini care au ales România tocmai pentru această modalitate de impozitare, introducerea prin simetrie a aceleiaşi maniere de impozitare şi pentru marii contribuabili este o măsură de încurajare a dezvoltării economice a acestora şi de atragere a marilor capitaluri şi societăţi comerciale în ţara noastră, transformând astfel România într-un jucător important în găzduirea şi încurajarea marilor afaceri în Europa şi în lume”, își justifică Șoșoacă proiectul de lege.