Taxarea marilor averi propusă de PSD, un eșec în țările europene. Franța a pierdut mai mulți bani decât a încasat

Negocierile dintre PNL și PSD pe tema programului  de guvernare au mai multe puncte sensibile, unul dintre ele fiind taxarea suplimentară a bogaților, pe care o susțin social-democrații care spun că banii obținuți astfel ar putea fi folosiți pentru diverse programe sociale.

Liberalii se opun, iar prim-vicepreședintele PNL Rareș Bogdan a invocat exemplul Franței, care a pierdut sume considerabile din cauza supraimpozitării bogaților.

Deși Franța este exemplul cel mai clar, și alte țări ale Uniunii Europene au renunțat la această taxă după ce au constatat că aduce mai multe inconveniente decât avantaje.

Ciolacu pune gând rău proprietarilor de vile cu piscină

Ideea taxării bogaților a fost enunțată de către președintele PSD Marcel Ciolacu, printr-o postare pe Facebook.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

„Cine deține vile impresionante cu piscină, cine își permite să aibă iaht și schimbă an de an limuzinele de lux nu va suferi prea tare din pricina creșterii cu câteva procente a impozitului. În schimb, în cazul salariaților cu venituri mici din companiile private, creșterea veniturilor – nu doar prin majorarea salariului minim, care este obligatorie – inclusiv printr-un sistem de mărire a deducerilor pentru familiile cu copii ar putea aduce un plus de 3-400 de lei lunar. Iar pentru familiile în care fiecare dintre părinți câștigă în jur de 2500 de lei net, acești bani în plus chiar contează!”, a scris liderul social-democraților.

El a spus că astfel s-ar da curs unor solicitări mai vechi făcute de Banca Națională și Consiliul Fiscal, ca soluții pentru creșterea veniturilor statului.

„Dacă tot ne dorim “o țară ca afară”, trebuie să ne propunem și taxarea marilor averi, cum există în marea majoritate a țărilor europene”, a  mai scris Ciolacu.

Taxa pe avere, o idee abandonată în aproape toată Europa

Numai că ultima sa afirmație este falsă, întrucât „marea majoritate” la care se referă președintele PSD este reprezentată de numai patru state: Elveția, Norvegia și Spania, cărora li s-a alăturat și Belgia în 2019. În 1990, erau 12 state europene cu o astfel de taxă, potrivit unor date ale OECD, citate de Business Insider.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Ultima care a renunțat la această taxă a fost Franța, autorităților de la Paris trebuindu-le mai bine de trei decenii să ajungă la concluzia că taxa secătuiește economia.

Când a fost instituită, în anii 80, taxa era una de 0,5 – 1,5%, în funcție de averea deținută de fiecare individ care avea bunuri în valoare mai mare de 1,3 milioane de euro. Deși 343.000 de gospodării plăteau această taxă în 2015, veniturile obținute astfel reprezentau mai puțin de 2% din încasările la bugetul statului francez. Prima consecință a taxei a fost că mulți francezi înstăriți au plecat din țară ca să plătească impozitele în state cu politici fiscale mai prietenoase.

Bogații Franței au fugit peste hotare

Premierul Edouard Philippe estima că, între 2002 și 2017, 10.000 de francezi cu averi care însumau 35 de miliarde de euro au plecat din țară, potrivit agenției Reuters.

Potrivit unei alte estimări, realizată de New World Wealth, ar fi vorba de 60.000 de milionari care au părăsit Franța între 2000 și 2016. Prin exodul milionarilor, Franța a pierdut nu doar banii pe care i-ar fi obținut prin taxarea bunurilor de lux, ci și impozite pe venit sau taxa pe valoarea adăugată, scrie publicația britanică Investor’s Chronicle.

De altfel, pierderea unor venituri adiționale a fost invocată și de alte state care au renunțat la taxarea averii bogaților.

Însă guvernele de stânga din Franța nu s-au oprit aici. În 2012, președintele François Hollande a impus o suprataxă pe 75% pe câștigurile mai mari de un milion de euro. Bernard Arnault, șeful companiei LVMH Moet Hennessy Louis Vuitton și cel mai bogat francez, a cerut cetățenia belgiană, iar actorul Gérard Depardieu și-a mutat reședința într-un orășel belgian pentru a scăpa de Fiscul din țara natală.

Suprataxa a fost eliminată după 2 ani, când Emmanuel Macron, pe atunci ministru al Economiei, avertiza că risca să transforme Franța „într-o Cubă, dar fără soarele de acolo”. După ce ajuns președinte, Macron a renunțat și la taxarea marilor averi. Un economist francez, Eric Pichet, estima că această taxare a redus PIB-ul Franței cu 0,2% în fiecare an de aplicare

O taxă care poate fi ușor evitată

Aceasta este principala vulnerabilitate a taxării bogaților. Este o taxă impusă persoanelor fizice, nu companiilor, pe bunurile considerate de lux pe care le dețin. În consecință, aceste persoane își mută reședința peste granițe și plătesc impozitele în țara de adopție, lucru cu atât mai ușor într-un spațiu precum cel al UE, unde libertatea de circulație este garantată.

O altă vulnerabilitate este legată de stabilirea bunurilor susceptibile de taxare. De obicei, obiectele de artă au fost exceptate pentru că au o valoare dificil de estimat, astfel că nu se poate stabili cuantumul taxei. Din acest motiv, mulți bogătași și-au investit banii în obiecte de artă. Acești bani au ieșit din circuitul economic, iar statul nu a încasat nimic în plus.

Taxa pe bunurile considerate de lux este una cu costuri administrative mari, mai ales că deseori potențialii plătitori încearcă să ascundă aceste bunuri. În plus, taxa poate afecta o categorie de oameni înstăriți, care au investit bani în case sau mașini, dar care nu dețin lichidități foarte mari și astfel trebuie să direcționeze bani pe care altminteri i-ar utiliza pentru extinderea afacerilor lor către plata taxelor. Astfel ar fi afectat chiar mediul de afaceri în ansamblul său.

„Nu merită costurile administrative”

Considerentele de mai sus au fost invocate de Austria în 1994, când a renunțat la taxă. Din motive similare, au renunțat la această taxă și Finlanda, Olanda și Suedia. În Germania, Curtea Constituțională a spus că tratamentul fiscal inegal la care sunt supuse diversele categorii de bunuri este neconstituțional.

Marea Britanie nu a avut niciodată o astfel de taxă, deși în anii 70 a fost luată în calcul. „Ne-am angajat să introducem o taxă pe avere, dar după cinci ani am descoperit că este imposibil să schițezi una care să aducă suficiente venituri încât să merite costurile adminsitrative și disputa politică”, scria în memoriile sale Denis Healey, fost ministru de Finanțe într-un guvern laburist.

Precizăm că taxarea averilor mari este diferită de impozitul progresiv, o altă temă lansată de către PSD zilele acestea. Impozitul progresiv vizează veniturile obținute de o persoană, pe când taxarea averilor vizează bunurile imobile deținute și care sunt considerate de lux, precum casele care trec de o anumită suprafață, diverse categorii de mașini, iahturi ș.a.