Teodora Stoica, omul din spatele Instagramului, interviu spectaculos pentru FANATIK: „Aparent, doar pentru că am un tată care e în fotbal, merit să mor!”

La începutul lunii august, Teodora Stoica (31 ani) și-a mai depășit o limită. A dus la capăt un triatlon, la Sibiu, în care a înotat 1,5 km, a mers cu bicicleta 40 km și a alergat 10 km. De aici a pornit o discuție lungă cu fiica lui Mihai Stoica, de la acest concurs și de la cumpenele întâmpinate pe traseu.

„Chiar dacă în Bali este cald de mori, îți vine să faci sport încontinuu”

Înainte de a participa la triatlonul de la Sibiu, Teodora Stoica și-a încărcat bateriile în Bali timp de 30 de zile. Nu a fost o vacanță petrecută sub umbrelă, cu o răcoritoare în mână, ci o adevărată călătorie spirituală, în care a făcut sport, a meditat și a citit zilnic.

„Am stat o lună în Bali, am citit 15 cărți în 30 de zile. Când stai 4-5 ore la plajă și cărțile sunt lejere, curg. Nu te gândi că am citit filosofie. În București nu făceam antrenamente tip crossfit, dar acolo mi-a plăcut foarte mult. Este altă energie, chiar dacă este cald de mori, îți vine să faci sport încontinuu. Toate antrenamentele au fost solicitante. În prima zi păream OK, dar în a doua zi aveam febră și la degetele de la picioare. Nu știam că se poate asta, nu am avut niciodată până acum”.

„Meme e foarte melancolic. L-am implorat să schimbe muzica. Asculta numai balade rock”

La revenirea din Bali, Teodora a luat decizia de a mai depăși un obstacol și s-a înscris la triatlonul de la Sibiu. Numai că adevăratul test psihic a început încă de la plecarea din București către destinație.

Digi24.ro

Coșmar într-un avion Ryanair: 5 ore blocați în căldură, leșinuri și atacuri de panică. Poliția a intervenit

„Am făcut 6 ore la dus și 7 ore la întors, 13 ore minunate! Am mers în mașină cu MM și el ascultă numai balade rock. Eu mai ascult și reggaeton. Dacă îi puneam și o manea cred că mă dădea jos din mașină (n.r. – râde). Mie îmi place muzica mai comercială. Lui îi plac baladele rock, muzica italiană de orice fel, dar mai spre balade. Formația lui preferată e Queen. Și eu ascult Queen, când sunt cu el în mașină chiar mă bucur, dar ajunsesem pe o parte a Queen-ului de era ceva numai cu orchestră. I-am spus în cele 6 ore: «Te implor, haide să schimbăm!». A zis că maximum poate un James Blunt, dar tot o lălăială e. Da, e foarte melancolic, am ajuns să ne cunoaștem mai bine, am mai vorbit. A fost foarte distractiv. MM a făcut un efort să vină cu mine. Era și supărat după meci (n.r. – după eliminarea FCSB-ului din Conference League în dubla cu Auda), iar după partide el nu doarme. Dar a fost foarte drăguț. Și-a mutat emisiunile și a zis că vine să mă susțină”.

Digisport.ro

Sorana Cîrstea și-a amintit de Simona Halep și nu s-a ferit de cuvinte

„Eu nu sunt o prințesă, înot în orice apă, râu, dar apa a fost foarte scârboasă. Am ieșit dărâmată psihic”

Teodora Stoica a detaliat fără menajamente dificultățile pe care le-a întâmpinat pe traseu, mai ales cele pe care și le-a indus din cauza ceasului care nu era reglat. Din spusele ei, triatlonul este mai mult o întrecere psihică decât una fizică.

„Triatlon am mai făcut, pe urmă am renunțat că era foarte greu (n.r. – râde). Dar antrenându-mă acolo, cred că m-am simțit prea încrezătoare și mi-am spus: «Hai, totuși, că poate duc un triatlon olimpic». A fost un amalgam. Am pornit cu înotul și apa era neagră. E un sentiment foarte ciudat să deschizi ochii sub apă și să nu vezi nimic.

M-am speriat, plus că nu mai eram antrenată. Eu mă gândeam în mintea mea că fac înotul în 25-30 de minute, cum făcusem acum doi ani la Timișoara. Doar că Bega era curgătoare, aveam neopren, era total altceva. Nu poți compara un triatlon cu altul. Aici era un lac, eu eram super neantrenată. Am terminat în 46 de minute înotul, am ieșit din apă dărâmată psihic. Apa a fost foarte scârboasă. Eu nu sunt o prințesă. Înot în orice apă, râu, dar mulți au zis că nu știu cum am înotat acolo”.

„Mamă, să vezi că îmi ia 4 ore să fac bicicleta! Mă fac de râs! Am venit degeaba! Ce a fost în capul meu?”

„Eu sunt un om super dezorganizat și super impulsiv. Sunt Fecioară. Eu fac lucrurile direct: «Haide să mă înscriu la triatlon». Nu mă uit la ce am nevoie, la traseu, în primul rând, când am ajuns pe traseul de bicicletă și am văzut urcare. E foarte greu. Una e să fie plat, când sunt urcări este foarte greu. A mai fost ceva ce m-a dărâmat psihic.

Mă tot uitam la ceasul de la Garmin, pe care îl primisem cu o zi înainte, pentru că îl pierdusem pe al meu, așa că nu am avut timp să mă uit pe el, l-am configurat cum am crezut eu. Am fost ocupată cu filmatul, îmi duceam bicicleta la service. Totul a fost făcut în ultima clipă. Așa că am uitat un mic aspect, să mă uit dacă este în mile, kilometri sau, respectiv la înot, în yards. Și totul a fost dat peste cap. Eu dădeam cât puteam la bicicletă și aveam 14-15 km pe oră. Și au început calculele: «Mamă, să vezi că îmi ia 4 ore să fac bicicleta! Nu o să termin niciodată! Mă fac de râs! Am venit degeaba! Ce a fost în capul meu?». Aveam gândurile astea încontinuu”.

„Mă gândeam să cad de pe bicicletă, să am motiv să abandonez!”

„Probabil că cei mai antrenați știu în capul lor ce se întâmplă, dar eu nu știam ce mă așteaptă. Am zis: «Mai bine cazi de pe bicicletă, ai și tu un motiv să abandonezi!». Erau numai gânduri negative, până când mi-a zis un voluntar: «Haide, bravo! Mai ai încă o tură!». Cum încă o tură? Adică eu am făcut 20 km, jumătate de traseu de bicicletă!? Atunci mi-a picat fisa că ceasul e în mile. Mi-am mai revenit, am zis: «Wow, pot să cuceresc lumea!». Am terminat bicicleta într-o oră și 40 de minute. Eu nu mă mai urcasem pe bicicletă de doi ani și un pic. Am ieșit o singură dată acum, cu trei zile înainte de triatlon. Este o buclă pe lângă Ambasada Americii, e un complex de blocuri, o buclă de vreo 3 km, iar acolo este închis gardul. Este legal, nu am intrat fraudulos, să se știe (n.r. – râde). Am mers acolo 25 de km și am zis că este ok, merge. Nici acum nu știu cum am terminat bicicleta, a trecut totul foarte repede după ce am auzit că am făcut deja jumate”.

„Mi se pare un sentiment special să ai pe cineva care te așteaptă pe traseu, să stea în soare după tine”

„A început alergarea, iar de la adrenalină și de la panică, creierul meu încă nu procesa că este în mile ceasul. În mintea mea, eu făceam 1 kilometru în 10 minute jumate. Nu gândești limpede când ești acolo. De stres zâmbeam când mă încuraja tata, dar eu zâmbesc mereu în aproape în orice situație. Mi se pare un sentiment special să ai pe cineva care te așteaptă pe traseu, să îți facă cu mâna, să stea în soare după tine și să îți facă cu mâna 10 secunde.

M-am întâlnit și cu o prietenă pe drum, se plimba prin parc în Sibiu, ea fiind din București. Care erau șansele? Mi-a dat putere când am văzut-o. Am făcut repede o poză și a fugit. Da, cred că ajută mult oamenii. Acum am vrut doar să termin cursa. Au fost 18 fete și am ieșit pe penultimul loc. Sunt mândră, nu m-a deranjat deloc! Erau și triatloniști profesioniști”.

Costurile unui triatlon: 2.500 de euro, cea mai ieftină bicicletă

Pentru triatlon nu este nevoie doar de un antrenament fizic și psihic. Un concurs de o asemenea anvergură are nevoie de un echipament corespunzător. De exemplu, cea mai ieftină bicicletă, o semicursieră adaptată la condițiile traseului, este 2.500 de euro.

„Am greșit la triatlon. Mi-am luat un bidon de cupru din Bali, că e sănătos să bei din cupru. Dar eu nu m-am gândit că la bicicletă trebuie să fie gata desfăcut bidonul, e un bidon special. Al meu era cu șurub, trebuie să stai să-l desfaci pe bicicletă, dar mi-am băgat în costum capacul și l-am lăsat deschis. Oricum, a fost greșeală mare de începător.

Am mai avut la mine ochelari, centură de puls, pentru a ști în ce zonă de puls ești, ceasul, geluri, trebuie să te ajuți un pic. Eu am luat doar un gel la alergare și am mâncat un fursec energetic la bicicletă. La semimaraton mi s-a făcut rău de la un gel. Eu dacă nu prea iau, mi s-a făcut greață, m-am balonat. Oricum, de la adrenalină nu mai înțelegeam nimic. M-au ajutat oameni să aleg, eu aveam totul pregătit. A trebuit să cumpăr doar niște șosete. A fost mai scump acum câțiva ani, totul e scump. Bicicleta mea a fost 2.500 de euro (n.r. – echivalentul a 12.500 RON) și este cam cea mai ieftină. Am prieteni care au biciclete de 10.000 de euro”.

„Mă tot gândesc ce e în neregulă cu oamenii care dau comentarii: «Canceroaso, sper să mori în chinuri!»”

În explicațiile pe care le oferea despre procesul de recuperare după un asemenea efort intens, Teodora Stoica s-a oprit asupra unui subiect delicat care nu a ocolit vreo persoană publică: valul de ură din mediul online.

„De la adrenalină nu m-am simțit atât de rău după triatlon. M-am simțit chiar OK. M-am și dus la bază la Steaua, pardon, FCSB, am făcut recuperare cu gheață. M-am obișnuit cu comentariile anti-FCSB, pe urmă au venit cele cu: «Demisia, demisia!». Dar m-am obișnuit cu ele, nu contează. Nu înțeleg cum poți să stai și să dai comentarii de rău cuiva pe care nu-l cunoști? Eu oricum nu știu fotbal. Nu mi-am dat în viața mea cu părerea. Orice zic, spun că știu de la MM, nu fac eu pe deșteapta. Mă tot gândesc ce e în neregulă cu oamenii care dau comentarii: «Canceroaso, sper să mori în chinuri! Oricum o să mori!». Astea sunt șocante! Doar pentru că am un tată care e în fotbal și e persoană publică, aparent merit să mor. Oamenii o duc prea departe.

De ce nu ajuți copiii și ajuți câinii? Că sunt oameni care mor de foame! Dar care e problema voastră? Dacă eu în cauza asta vreau să-mi investesc timpul. Ce să fac dacă iubesc câinii foarte mult? Asta e, dă-mi în cap! E foarte multă răutate. Parcă înainte nu era, sau nu eram eu persoană publică și nu întâmpinam toate astea. Am participat și la semimaratoane pentru «Salvați Copiii». Ajut cum pot și eu. Dacă cineva îmi cere ajutorul nu zic niciodată nu, dacă pot participa și pot ajuta. Mi se pare că, dacă nu ai hateri (n.r. persoane care te critică), faci ceva greșit”.

Frica mea irațională este să cadă avionul în care este Meme cu echipa și să aflu din presă că a murit!”

Pe lângă rolul de părinte, Mihai Stoica a mai fost distribuit într-un rol la fel de important: cel mai bun prieten al fiicei sale. De aceea, când se scrie ceva controversat sau neadevărat despre tatăl său, pe Teodora o cuprinde instant un sentiment de indignare. Însă, nimic nu se compară cu momentul în care managerul de la FCSB pleacă în străinătate cu echipa, iar fetei sale îi este alimentată frica irațională că avionul s-ar putea prăbuși.

„Mă mai caut uneori pe Google. Acum, după triatlon, m-am căutat, că eram curioasă să văd ce se scrie. Dar mai sunt și minciuni, că am fost cu Meme pe Calea Victoriei. Noi nu am fost niciodată pe Calea Victoriei, Meme cred că doar a trecut cu mașina, dar că ar fi venit un fan că a răsturnat masa… Nu s-a întâmplat nimic din toate astea, nimic. Să ne arate cineva un video, poate am uitat și avem Alzheimer. Nu a fost nimic adevărat, nu s-a întâmplat nici măcar 1% din ce s-a scris.

M-a afectat puțin pentru că mi-a scris o prietenă: «Sunteți OK? Acum am văzut știrea». Una din fricile mele iraționale este când pleacă Meme cu echipa undeva să cadă avionul și eu să aflu din presă că a murit. De aia fac sport, că altfel o iau razna (n.r. – râde). Când mi-a trimis știrea am zis: «Mamă, să vezi că a murit și eu nu știu».

(n.r. – Observ că nu îi zici tată, tati) Dacă aude că îi zic «tati» vomită (n.r. – râde)! Îi zic Meme de mică, dintotdeauna, el și-a spus «Meme» de când era mic și a rămas așa. Când vorbesc cu Roată și este și el prezent (n.r. – Meme) îi zic: «Du-te la tataie, du-te la bunicul» și moare. Nu vrea să audă, deși și-ar dori un nepot. Cred că își dorește de acum”.

„Restart”, proiectul Teodorei, după ce podcastul cu Meme a picat: „Era prea dramatic!”

Inițial, Teodora Stoica avea de gând să-și lanseze un podcast, iar primul invitat avea să fie chiar tatăl ei. Numai că discuția s-a dus într-o zonă prea dramatică, așa că proiectul nu a mai prins viață. I-a venit o altă idee, un program, alături de cea mai bună prietenă, care să educe oamenii să aibă grijă de corpul și mintea lor.

„Cu Alina, prietena mea cea mai bună, lucrez la un site. Alina se pricepe la zona asta de IT, e foarte talentată și foarte deșteaptă. O să fie un hub, o să se numească Restart. Eu am vrut să îmi fac un podcast, mai demult, Restart s-ar fi numit. Dar mi-am dat seama că nu sunt bună la asta, a fi moderator e mult mai greu decât pare. Nu aveam încrederea necesară în mine pentru a face asta atunci. Eram nesigură, erau camere. Primul invitat a fost Meme, am făcut un pilot. Nu s-a putut face. Și el a zis asta.

Nu am fost inhibată, dar am vorbit despre cancer, despre niște chestii super vulnerabile. Din povestea mea, nu în general. Mi-am dat seama că e prea dramatic. Nu vrea să mă separ de el într-un mod, pentru că este minunat, dar poate este mai bine ca primul invitat să nu fie tatăl tău. Noi simțim totul la extrem, sunt ca el, nu puteam să fiu calmă ca mama. Mama este calmă, nu se pierde cu firea ca noi doi. Am deja antrenamente filmate. O să începem mai mult pe femei, pentru că trebuie să facem în funcție de ciclul menstrual. Era prea complicat pentru noi să facem și cu femei, și cu bărbați. E aproape gata partea de femei, după aceea o să trecem și la bărbați. O să înceapă ca o provocare de 28 de zile, cu fiecare zi în funcție de ciclul menstrual. Ce să mănânci, ce sport să faci și la ce intensitate. Cu toți pașii pe care i-am făcut: trezit devreme, stat la soare. Știu că le zice toată lumea, dar te ajută”.

A înotat la Campionatul de Înot în Ape Înghețată în iarna lui 2023: „Eram pierdută, timidă”

Apetitul Teodorei Stoica pentru sporturile extreme a început în urmă cu 4 ani, când a început să se antreneze, ca apoi să participe cu succes la Campionatul de Înot în Ape Înghețate, cea mai dificilă întrecere la care a luat parte. Însă, după cum a mărturisit, cel mai mare câștig a fost încrederea pe care a dobândit-o în urma acestei experiențe.

„Da, am avut antrenor, pe Paul Georgescu, am avut echipă. Niciodată nu am intrat în apă singură de nebună. A fost totul organizat și pregătit înainte. Sunt experiențe total diferite. E mult mai greu să intri în apă înghetață. Antrenamentul din spate, să mergi tot timpul la un bazin, să fie apa înghețată, să dai acolo la copcă. În urma tuturor provocărilor mi se pare că sunt mai puternică și am mai multă încredere în mine. Dacă stau să mă uit în spate, când am fost eu la Campionatul de Înot în Ape Înghețate nu aveam atât de multă încredere în mine. Eram pierdută, timidă. Aveam sentimentul că nu sunt suficient de bună”.

Obiectivul Teodorei Stoica: 3,8 km înot, 180 km mers cu bicicleta și 42 km alergat

Triatlonul de la Sibiu a fost doar o treaptă, în căutarea următoarei, pentru Teodora Stoica. La fel ca Tom Cruise în seria „Misiune Imposibilă” încearcă să-și depășească limitele cu fiecare ocazie. Are în gând și marele premiu: Ironman, cel mai cunoscut și dur triatlon pe distanță lungă.

„Mi-ar plăcea să fac un Iroman, dacă nu un Ironman, măcar A Half Ironman. Ironman este un concurs cu 3,8 kilometri înot, 180 kilometri de mers cu bicicleta și 42 de kilometri de alergare. Cred că jumătate, Half, pot face. Am prieteni care au făcut, am o prietenă care a făcut 7 Ironman. A zis că e foarte greu, dar ce simți după este unic, ce încredere ai în tine! Așa mi-ar plăcea, dar până acum mi se pare imposibil. Un prieten mi-a zis, recent, că o femeie de 80 de ani a făcut Ironman”.

Teodora, „umbra” lui Meme Stoica încă de copil

Fotbalul a apărut involuntar în viața Teodorei Stoica. Tatăl său a devenit conducător la Oțelul Galați în 1992, cu doi ani înainte ca Teodora să se nască. Pasiunea pentru sportul rege a rămas pentru Meme ca fix în urmă cu mai bine de 30 de ani. Fiica sa l-a dat de gol că încă suferă la fel de tare după un eșec.

„Acum, când sunt meciurile la 21:30, nu prea mă duc pe stadion. E târziu, acum adorm pe la 21:30 și nu îmi pot strica programul de somn. Totul se învârte în jurul lui și nu vreau să-l mai stric. La 6:30 – 07:00 mă trezesc. Îmi amintesc când eram la Constanța și am pierdut cu Farul, 2-3, în penultima etapă, în 2023, a fost groaznic. El stătea undeva pe jos, pierdut, a fost trist. (n.r. – Încerci să-l consolezi?) Nu, nu, îl las în pace, stau acolo lângă el. Cred că i-am zis: «E ok, vă reveniți voi».

Am văzut recent o poză cu el la o conferință de presă, eu eram lângă el, foarte mică, nu aveam vreun motiv să fiu acolo, și stăteam acolo plictisită. L-am întrebat: «De ce eram acolo eu?». Mi-a zis: «Păi, te luam peste tot, erai tot timpul pe acolo»”.

„Sper doar ca mama să nu vadă pozele din presă”

Teodora a dat detalii și despre persoana care aduce echilibrul în familia: mama sa. Spre deosebire de ea și de tatăl ei, Corina Stoica nu suportă atenția publică.

„Stau 20 de ore fără să mănânc și mănânc doar 4 ore. Dar, dacă mi se face foame, nu mai forțez. Îmi place avocado mult, nu mă satur. După triatlon am zis că o să trișez cu mâncarea, dar nu am avut poftă de nimic. Ador pastele! Și la competiție am mâncat paste goale. Îmi zisese mama că nu știe dacă o să pot să le mănânc. Mama mi-a pregătit tot meniul. Mi-a zis că sigur nu o să găsesc. Plus că aș fi stat și stresată, să îmi gătesc pastele, orezul. Da, mama e la fel de susținătoare ca tata. Doar că ei nu îi place să apară, nu vrea. Mă și ceartă când o menționez. Pur și simplu nu îi place și trebuie să respect asta. Nici nu îi spun când mai apar niște poze cu ea în presă. Sper doar să nu vadă articolul și uneori nu le vede”.

„Îmi amintesc și de Revelioanele pe care le făceam la munte, acolo sunt și primele amintiri cu Gigi Becali. Știu că veneau tot timpul să cânte celebrități. A cântat Nicola, eu eram fană Nicola”

Trei sfaturi simple pentru a avea grijă de corpul tău

„Fiecare să doarmă cât mai mult, 7-8 ore. E atât de important, chiar simți a doua zi. Dacă nu dormi, îți e poftă de carbohidrați a doua zi. OK, nu ai timp să mergi la sală. Uite, cum e prietena mea Alina, nu îi place că este lume. Este OK, sala nu e pentru toată lumea, poți începe cu o plimbare în parc. Iar la alimentație, să nu mănânce fast-food, pentru că, efectiv, îți mutezi genele, și să scoată prăjelile. Ar fi ideal. Să lase, deocamdată, glutenul și alte chestii”.

Întrebări-fulger cu Teodora Stoica

Filmul pe care l-aș vedea oricând: „Sinners și Weapons. Îmi plac filmele de groază și după am coșmaruri și mă gândesc de ce m-am uitat. Și la sitcomuri (n.r. – seriale de comedie). The Office e preferatul meu, ador personajul Dwight Schrute, cred că am revăzut de patru ori serialul”.

Locul preferat din lume: „Bali, Uluwatu mai exact.

Am să le mulțumesc părinților pentru: că m-au lăsat să fiu și să fac în ritmul meu tot. Să mă dezvolt singură, cât de încet a fost nevoie. Așa am ajuns să fiu cine sunt”.

O zi perfectă conține: „câinele (n.r. – Roată), poate sport și să mă văd cu prietena mea cea mai bună, Alina”.

Nu aș putea trăi fără: „un câine care are 13 ani.

Dacă aș fi pentru o zi președinte: „aș face să nu mai existe câini pe străzi, să fie multe adăposturi, să-și găsească toți stăpâni. Aș face autostrăzi, dacă s-ar putea, să facem 2-3 ore până la Sibiu. Închisoare pentru oamenii care maltratează animalele!”.

Cel mai mare vis al meu este: „singurul lucru pe care mi-l doresc e să-mi trăiască câinele pentru totdeauna. Nu știu ce o să fac fără el, îmi vine să plâng numai când mă gândesc”.

Nu mai fac greșeala să: „stau undeva unde știu că nu e viitor”.

Când nu am chef de sport: „mă plimb, merg pe jos în parc, să știu eu că am făcut mișcare”.

Personalitatea preferată din istorie este: „Kathrine Switzer, e prima femeie care a alergat la un maraton. Nu avea voie și s-a „costumat” în bărbat. Au vrut să o dea afară, dar uite că a terminat maratonul. Pentru mine a fost incredibil. Acum putem să concurăm unde vrem. Dacă nu era o femeie ca ea, poate nu mai ajungeam să fac asta. Poate era doar pentru bărbați”.