Teoria conspiraţiei: Kasparov acuză computerul Deep Blue că a trişat!

Duelul dintre inteligenţa umană şi cea artificială a cunoscut multe momente tensionate de-a lungul istoriei. Şahul este un domeniu în care au fost multe dispute între om şi maşină. În 1985 trei studenţi de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, Pennsylvania, SUA – Feng-Hsiung Hsu, Thomas Anantharaman şi Murray Campbell – începeau lucrul la un proiect de cercetare a inteligenţei artificiale capabile să joace şah de înaltă performanţă. Primul „produs” a fost computerul „şahist” Chip Test (1986), urmat de Deep Thought (1988), a doua generaţie dezvoltată de echipa universităţii, dar acesta a fost învins cu uşurinţă, în 1989, într-o înfruntare de două partide cu campionul mondial Garri Kasparov şi în cele două prin corespondenţă cu Michael Valvo (maestru internaţional american, specializat în şahul „blitz” şi organizatorul între 1980 şi 2004, când a murit, a Campionatelor Mondiale de şah cu calculatorul).

În toamna anului 1989, echipa a fost cooptată de IBM în scopul creării unui super-computer dezvoltat pe „scheletul” oferit de ChipTest şi Deep Thought, numele ales fiind Deep Blue, un joc de cuvinte format din Deep, termen folosit de majoritatea calculatoarelor de şah şi porecla Big Blue a companiei IBM. După ce o versiune redusă, denumită Deep Blue Junior, a jucat împotriva marelui maestru Joel Benjamin, echipa decide că marele campion american este ceea ce lipsea proiectului, astfel că Joel Benjamin semnează cu IBM, urmând să asiste din punctul de vedere al jucătorului profesionist de şah, pregătirile lui Deep Blue pentru confruntările cu campionul mondial Garri Kasparov.

Teoria conspiraţiei: Kasparov acuză computerul IBM care l-a bătut

În final, Deep Blue cântărea 1,4 tone şi era unul dintre cele mai performante calculatoare ale vremii. Beneficia de procesoare P2SC (Power Two Super Chip), în total 256, care lucrau în tandem. Limbajul de programare era „C” şi rula sub sistemul de operare AIX. Primul turneu între Deep Blue şi Garry Kasparov a avut loc în februarie 1996, în Philadelphia, Pennsylvania, SUA, pe un premiu de 400.000 de dolari şi s-a încheiat cu victoria campionului mondial, scor final 4-2 (1 punct pentru victorie şi 0,5 pentru remiză). Trebuie amintit că Deep Blue nu era capabil să ofere sau să accepte remiza, decizia aparţinând echipei de tehnicieni, iar regulile stipulau ca intervenţiile umane pentru Deep Blue să fie permise doar între meciuri, niciodată în timpul partidei, cu excepţia deciziei de remiză sau a celei de a ceda. Prima partidă, pe 10 februarie 1996, a adus o premieră mondială: era pentru prima dată când un campion mondial era învins de un calculator de şah! „Kasparov era devastat”, conform declaraţiei antrenorului său Frederick Friedel. Kasparov revine şi câştigă următoarea partidă urmată de două remize. În partida 5 Kasparov a oferit remiză la mutarea 23, propunere refuzată de echipa tehnică din spatele lui Deep Blue, care îşi reproşează şi azi că a respins acea ofertă pentru că Garry Kasparov a câştigat, succes repetat în în ultima partidă. Scor final: 4-2 pentru campionul mondial în faţa calculatorului. Deşi victorios, tot Kasparov a fost cel care a lansat o ofertă de revanşă pentru anul următor, provocare acceptată imediat de echipa din spatele lui Deep Blue.

„Monstrul ” Deep Blue devine „un Dumnezeu al şahului”

După eşecul din 1996, „Monstrului” (după cum îi plăcea lui Kasparov să-şi numească, totuşi apreciativ, aversarul electronic) i se dublează viteza de calcul, urcând pe poziţia 259 în topul celor mai performante 500 super-calculatoare ale vremii din orice domeniu. Deep Blue putea atinge 11,48 gigaflopi (miliarde de operatiuni pe secundă), putere care-i permitea să calculeze până la 200 de miliarde de poziţii pe tabla de şah în timpul celor 3 minute regulamentare de mutare în jocul clasic şi 40 de mutări în avans în funcţie de toate mutările pe care le-ar fi putut face adversarul. Chiar Garry Kasparov era impresionat, numindu-l „un Dumnezeu al şahului”.

Rezultat istoric: maşina bate omul

A doua confruntare Kasparov – Deep Blue s-a desfăşurat în mai 1997, la New York, pentru o bursă de 700.000 de dolari pentru învingător şi de 400.000 pentru învins. Meciul a început bine pentru campionul mondial, care a câştigat prima partidă, dar a cedat-o pe a doua dintr-un impuls nervos în timp ce negrul şi albul se aflau pe poziţii egale, Kasparov ratând analiza unor mutări ulterioare care l-ar fi adus în postura de a putea ţine partida în şah perpetuu, forţând remiza. Următoarele 3 jocuri s-au încheiat la egalitate. În ultimul Kasparov a cedat după doar 19 mutări, scorul final fiind unul istoric: Deep Blue – Garry Kasparov 3,5–2,5, prima victorie a unei „maşinării” aupra unui campion mondial la şah şi, totodată, singura înfrângere din cei 15 ani consecutivi de supremaţie ai lui Kasparov, până la pierderea titlului în anul 2000 (în favoarea compatriotului său Vladimir Borisovici Kramnik)! Duelul dintre Garri Kasparov şi Deep Blue a fost denumit „cel mai spectaculos eveniment din istoria şahului”.

Kasparov a acuzat IBM de „intervenţie umană”

Turneul s-a încheiat, însă, într-o atmosferă de suspiciune şi ostilitate din partea lui Kasparov, care a acuzat IBM de „intervenţie umană” în jocul lui Deep Blue, în special în jocul 2, în care a observat „inteligenţă şi creativitate”. Ceea ce a stârnit suspiciunile lui Kasparov în partida 2, conform declaraţiilor sale, a fost faptul că „deşi am jucat, consider eu, impecabil până în acel moment, Deep Blue a mutat astfel încât eu să am posibilitatea de a smulge remiza prin metoda şahului perpetuu. Asta m-a deconcentrat total”. Şi Kasparov a cedat meciul, neobservând posibilitatea amintită! A solicitat IBM înregistrările jocului 2 din scriptul lui Deep Blue, dar IBM i-a refuzat cererea…

IBM a refuzat revanşa şi a dezmembrat „învingătorul”

Imediat după încheierea turneului, într-o emisiune televizată şi în faţa a milioane de telespectatori, Garri Kasparov l-a provocat oficial pe Deep Blue la un al treilea meci care să se desfăşoare în 10 partide disputate în zile alternative, marele maestru fiind dispus chiar să îl accepte pe Deep Blue drept campion mondial în cazul în care ar fi pierdut! Lucru, de altfel, imposibil, deoarece calculatoarele nu sunt adversari eligibili pentru titlurile mondiale… Deşi iniţial IBM a declarat că provocarea este luată în considerare, a refuzat finalmente propunerea lui Kasparov, iar Deep Blue a fost dezasamblat…

Mişcarea de marketing a IBM a fost subiect de film

În anul 2003 a apărut filmul documentar „Game Over: Kasparov and the Machine”, care a explorat, sau, mai bine zis a exploatat tot scandalul. În regia lui Vikram Teja Jayanti, un cunoscut producător şi regizor de documentare, american în ciuda numelui, filmul prezintă înfruntarea din perspectiva unei „mişcări” de marketing a IBM, prin care promovarea puternică a victoriei a făcut să creasca valoarea activului său pe piaţa bursieră. Filmul afirmă că valoarea stocului a crescut datorită mediatizării confruntării la 2 miliarde de dolari, în vreme ce IBM estimează la aproximativ 50 de milioane câştigurile sale din publicitate pe timpul întîlnirii.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Cele 10 „conspiraţii mondiale” împotriva oamenilor de rând

Suporterii „teoriei conspiraţiei” în orice situaţie care lasă loc de interpretări şi comentarii nesfârşite au inclus suspiciunea lu Garry Kasparov pe locul 7 în TOP 10 teorii ale conspiraţiei care neliniştesc mapamondul la  început de secol 21, desprinse parcă din filmul cu acelaşi nume din 1997, în care „paranoicul” era interpretat de Mel Gibson. Celelalte 9 probleme care dau frisoane lumii întregi ar fi, conform businessinsider.com următoarele:

1. Facebook a fost inventat de CIA: Stocăm multe informaţii personale pe Facebook şi CIA-ul le colectează. Teoria spune că Facebook a fost finanţată de Defense Advanced Research Projects Agency Information Office (DARPA – Agenţia de proiecte de cercetare avansată pentru apărare, în traducere liberă), care dorea să obţină informaţii „despre oricine, într-o locaţie centralizată, pentru utilizarea de către guvernul SUA, inclusiv activitatea pe internet, istoricul achiziţiilor cu cardul, istoricul achiziţiilor de bilete de avion, închierile de maşini, dosarele medicale, informaţiile despre studii, despre permisul de conducere, despre utilităţi, plata taxelor şi alte date disponibile”, conform businessinsider.com. Unitatea care se ocupă cu „capitalul de risc” în cadrul CIA-ului, In-Q-Tel, a finanţat Visible Measures, companie specializată în măsurarea audienţelor clipurilor video de pe Internet, să adune în cadrul unei campanii „publicitare” informaţii de la reţelele de socializare. Aşadar se poate spune că CIA supravegheaza totul, dar nu direct, cel puţin nu „ia cu asalt” Facebook-ul, care oferă toate informaţiile personale „pe tavă”…

2. Companiile petroliere şi de gaze naturale au „ucis” maşina electrică: Exista o teorie conspirativă, vehiculată de documentarul „Cine a ucis maşina electrică?” (Who Killed the Electric Car?), scenariul şi regia Chris Paine, narat de Martin Sheen, lansat pe 23 ianuarie 2006, conform căreia companiile auto, industria petrolieră, guvernul SUA au un interes în producerea de autoturisme consumatoare de carburanţi produşi din petrol şi limitarea tehnologiei producătoare de automobile electrice pentru că vor ca oamenii să fie dependenţi în continuare de petrol, pentru a-şi ţine business-urile pe profit. Una dintre dovezi ar fi faptul că General Motors a produs câteva sute de autoturisme electrice GM EV1 în 1996, cu autonomie de 150 km la o încărcare electrică la priză. Nu le-a vândut, ci le-a închiriat! Apoi, inexplicabil, în 2003 firma a retras toate maşinile şi le-a distrus, deşi existau liste cu mii de oameni care voiau să cumpere. Programul GM EV 1 a fost închis, teoria prezentată în documentar fiind că ameninţa industria petrolieră…

3. HAARP, un proiect al guvernului SUA de studiere a ionosferei, este, de fapt, o puternică armă energetică şi neuronică: High Frequency Active Auroral Research Program (HAARP) foloseşte o antenă extrem de puternică pentru a studia ionosfera. Este ultima frontieră pentru îmbunătăţirea comunicaţiilor radio şi wireless. O teorie a conspiraţiei spune că HAARP poate controla vremea, minţile oamenilor şi reuşeşte să „neutralizeze” sateliţii.

4. Consumatorii sunt ţinuţi departe de „becul magic”, care are o durată de viaţă mai lungă: Cartelul „Phoebus”, format din câteva companii uriaşe precum General Electric sau Philips Electronics, a fost acuzat că a păstrat schema „becului magic”, care are o durată de viaţă de aproximativ 100 de ori mai lungă decât becul cu incandescenţă, departe de ochii publicului. Acesta a fost subiectul documentarului norbegian „Conspiraţia filamentului alb” (Light Bulb Conspiracy), lansat pe 30 noiembrie 2010.

5. Armata poate face navele de război invizibile: Cu toţii am auzit de „Experimentul Philadelphia”, menit să facă invizibilă o navă de război americană. În 1943, folosind procedeul de „degaussing” (câmp anti-magnetic), pentru a elimina câmpurile magnetice de pe nava USS Eldridge, cercetătorii americani au reuşit să genereze fenomenul de invizibilitate, martori susţinând că nava a fost învăluită într-un nor de fum verde şi a… dispărut! Imediat au sunat telefoanele în baza navală din Philadelphia şi conducerea portului Norfolk, situat la 600 km, a anunţat speriată că vasul USS Eldridge se află la intrarea în portul ei! N-a apucat nimeni să se dumirească ce şi cum, pentru că cei din Norfolk au sunat nervoşi să spună că nu mai văd distrugătorul, iar vasul a reapărut la locul lui! Marinarii au povestit scene de coşmar, unii dispăruseră, alţii pur şi simplu arseseră prin combustie spontană, oricum, cei care mai erau pe vas sufereau cumplit. Marina militară americană a ordonat, public, încetarea oricăror experimente, iar vasul USS Eldridge a fost vândut, după război, flotei militare a Greciei. Cercetările, însă, au desconspirat „secretul” cadre militare pensionate, au continuat şi continuă şi acum…

6. Guvernul SUA cercetează controlul minţii şi călătoria în timp: Proiectul „Montauk” a fost o continuare a controversatului „Experiment Philadelphia”. Potrivit teoriei conspiraţiei, guvernul SUA ar fi instruit o serie de medici care să studieze mintea umana şi cum poate fi controlată aceasta, precum şi călătoria în timp. Guvernul american a experimentat tehnicile de control ale minţii în anii ’70 prin intermediul proiectului „MKUltra”, care a fost un eşec.

8. Televizorul tău este conectat la aparate de interceptare a semnalului video şi audio: Dacă vă temeţi de „Fratele cel Mare” (Big Brother), ar fi bine să desfaceţi uşor carcasa televizorului. Mulţi adepţi ai teoriei cosnpiraţiei cred că în aparatele noastre au fost montate camere şi microfoane pentru spionarea poporului de către guvern. O altă teorie spune că televizorul (mai exact semnalul tv) a fost utilizat pentru a controla minţile telespectatorilor (mesajele publicitare subliminale).

9. Energia poate fi obţinută gratuit, dar ar „ucide” profitul: Mulţi oameni susţin că energia ar putea fi livrată gratuit consumatorilor de orice fel, fie ei casnici sau industriali. Companiile energetice păstrează, însă, în buncare bine păzite aceste tehnologii pentru a profita de pe urma consumatorilor. Fuziunea la rece a fost studiată şi, în mod cu totul inexplicabil, abandonată…

10. Poţi construi un motor cu energie perpetuă folosind magneţi: …Dar ni se insuflă ideea că magneţii îşi pierd „puterea” încetul cu încetul. Ce ar fi să construim o schemă infinită în acest sens? Maşinăriile cu mişcare „infinită” sfidează legile fizicii – nu există gratuităţi pe faţa pământului! – tocmai de aceea patentele corespunzătoare motoarelor magnetice nu au avut mare succes.

„Am sugerat că au existat lucruri în acest meci care sunt dincolo de puterea mea de înţelegere… Probabil nu există nicio posibilitate să se dovedească faptul că Deep Blue este cel care a făcut sau nu o anumită mutare” – Garry Kasparov

50.000.000 de dolari au fost cîştigurile din publicitate ale companiei IBM pe timpul meciului Garri Kasparov – Deep Blue din 1997