Mircea Lucescu a murit marți seară la Spitalul Universitar din București la vârsta de 80 de ani după ce afecțiunile sale cardiace s-au agravat semnificativ în ultima perioadă. Foarte mulți oameni îl consideră cel mai mare antrenor din istoria fotbalului românesc și unul dintre cei mai importanți la nivel mondial. Așadar, moștenirea sa este una uriașă și, probabil, apăsătoare deopotrivă.
Legat de acest aspect, chiar „Il Luce” s-a exprimat mai mult decât clar încă din decembrie 1971, deci pe când avea doar 26 de ani. Cu ocazia unui interviu acordat reputatului jurnalist Liviu Tudor Samuilă, tatăl lui Silviu Tudor Samuilă de la Prima Sport, în revista „Familia”, fostul selecționer al României a transmis că își dorea extrem de mult ca fiul său Răzvan, atunci în vârstă de doar doi ani, să îi calce pe urme.
Iar aceest lucru chiar s-a întâmplat într-o anumită măsură, după cum se știe deja foarte bine. Răzvan Lucescu, în prezent în vârstă de 57 de ani, a fost de asemenea fotbalist, fost portar la Rapid, printre altele, iar acum este un antrenor respectat la nivel internațional. Activează în acest moment la PAOK Salonic, unde este deja considerat o legendă a clubului după performanțele obținute în ultimii ani. De asemenea, printre alte experiențe la nivel înalt, a fost selecționer al României, dar și antrenor în Giulești, asemenea tatălui său, fiind artizanul sfertului de finală din Cupa UEFA în 2006, cea mai mare performanță obținută vreodată de rapidiști în cupele europene.
Revenind, întrebat la vremea respectivă cum se va raporta la fotbal în momentul în care va deveni doar o simplu spectator, chestiune care însă iată că nu s-a întâmplat în cele din urmă, Mircea Lucescu a răspuns fără echivoc și a spus: „Mă gândesc cu groază la așa ceva! Eu trăiesc numai pentru fotbal și asta slujitor al lui! În orice caz, o perioadă cred că nu voi mai fi în stare să suport vreun meci. Apoi însă va urma cea de-a doua mare dragoste a mea: fotbalul!”.
Imediat, „Il Luce” a fost întrebat și despre gândurile sale vizavi de propria persoană din momentul retragerii: „Ce vei gândi atunci despre Mircea Lucescu?”. Cu această ocazie, a demonstrat din plin că a fost întotdeauna extrem de exigent cu sine. În plus, a transmis că s-ar bucura ca moștenirea lui să fie dusă mai departe cu cinste de către fiul său, Răzvan: „Că ar fi putut face mult mai mult decât a făcut! Și voi spera că lipsurile mele vor fi suplinite de Răzvan!”