Top 5 lucruri pe care nu le știai despre Marin Preda. Au trecut 100 de ani de la nașterea marelui prozator român

Marin Preda este, fără îndoială, unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care îi vei găsi în ”biblioteca națională”. A debutat la 20 de ani, publicând schița Pârlitu’ în ziarul Timpul. Debutul timpuriu i-a dat încredere în sine, astfel că Preda a livrat ulterior, pe parcursul a aproape patru decenii de activitate literară, mai multe cărți, între care unele de referință în literatura autohtonă. Iată, însă, și câteva lucruri mai puțin știute despre scriitorul care a plecat din Siliștea Gumești, sat devenit ulterior celebru prin romanul Moromeții.

Greutățile pe care le-a întâmpinat tânărul Marin în timpul parcursului său academic

Marin Preda ar fi trebuit să meargă la școală începând cu vârsta de 7 ani, așa cum se obișnuia. În anul septembrie 1929, a fost înscris la cursuri, însă tatăl său nu l-a lăsat să meargă. Tudor Călărașu își dăduse copiii la școală abia la opt ani, iar Marin nu avea să facă excepție. A mers din 1930 la școală, însă în paralel trebuia să aibă grijă și de treburi gospodărești, cum ar fi mersul cu oile. A reușit însă să obțină premiu cu coroniță, o scenă pe care o regăsești și în romanul Moromeții (care este, în fapt, o autobiografie a prozatorului).

În clasa a IV-a, elevul Preda o duce cel mai greu. Se îmbolnăvește de malarie iar, în paralel, tatăl său nu-și mai permite să-i cumpere cărțile necesare. Profesorul său îl ajută însă în această privință, căutând cărți chiar și în satele învecinate. A absolvit, însă, cele șapte clase primare cu media generală 9,15.

În 1937 a încercat să se înscrie la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar a fost respins, pe fondul miopiei de care suferea. Ajunge la Școala Normală din Abrud, cu ajutorul librarului Constantin Păun din satul Miroși. Își continuă cursurile și susține examenul de capacitate în 1941. Renunță, însă, la școală, din cauza greutăților materiale.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

N-a mai revenit, însă, în satul natal, dar o ducea din ce în ce mai greu: ”Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui ’41-’42. Doar lucruri fără legătură, nefirești… N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Petrecea ocazional timp la fratele său Ion (transformat în Nilă în Moromeții: „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”, într-o mansardă minusculă.

Marin Preda a trăit trei mari povești de dragoste în viață

Marin Preda a trăit trei povești de dragoste de-a lungul vieții. Aurora Cornu a fost marea iubire a prozatorului, însă i-au urmat alte două femei, după ce relația s-a consumat timpuriu. Eta Vexler, de origine evreiască, a fost alături de scriitor timp de opt ani. Mariajul lor s-a destrămat însă după ce Preda și-a atras antipatia regimului prin această uniune. Asocierea cu Eta l-ar fi adus în vizorul Securității, fiind suspectat de apropiere față de cercuri naționaliste evreiești.

Elena Mitev (devenită Preda) a fost a treia femeie din viața lui Marin și a fost și cea care i-a dăruit doi copii, pe Nicolae și pe Alexandru. Cu toate acestea, existența ca soție a lui Marin Preda n-a fost deloc o sarcină ușoară pentru Elena. Mărturisea, la un moment dat, cât de absorbit era acesta de actul creației literare: ”Chiar fiind soția lui, îmi venea câteodată destul de greu sa creez momente de intimitate, să-l scot din preocupările lui obsesive. În lumea lui, era foarte greu de pătruns. Uneori, lucra o noapte întreagă și scria doar 7 – 8 rânduri și acelea chinuite. Erau nopți în care scria numai trei rânduri.”

”Marin, întâi scriitor și pe urmă amant”

Și Aurora s-a pronunțat pe marginea acestui subiect. ”Se poate spune ca n-a avut noroc la femei, dintr-un motiv sau altul. Marin era totuși omul pe care o femeie visează să îl găsească. Era de o inteligență fizică pe care foarte puțini bărbați o au, era de o inteligență sufletească pe care foarte puțini bărbați o au. Era un amant perfect, era un soț excesiv de delicat, însă eu le înțeleg și pe cele mai rele dintre femeile lui. Era o presiune enormă să stai în preajma lui Marin Preda”, scria aceasta în cartea Scrisori către Aurora.

Digisport.ro

Ilie Năstase a văzut "bijuteria" de 2,8 milioane € a lui Ion Țiriac și a făcut gluma zilei

Un alt punct comun în descrierile femeilor pe care le-a avut Preda este ierarhia impusă de el în propria viață. ”Marin – întâi scriitor și pe urmă amant. Cine nu înțelegea acest lucru era pierdut”, mai scria Aurora Cornu. Și Elena Preda avea o viziune similară: ”Pentru el, nu existau decât familia lui, copiii și scrisul. În primul rând, scrisul. În lumea lui era foarte greu de pătruns.”

Ce i-ar fi spus Marin Preda lui Nicolae Ceaușescu, verde în față!

Cu toate că a fost membru al Partidului Comunist Român și chiar deputat în Marea Adunare Națională, Marin Preda n-a fost niciodată un susținător al regimului. Scriitorul a devenit politician chiar în anul morții. A fost ales deputat în circumscripția electorală 5 Dracșani-Teleorman. Acesta, însă, n-ar fi apucat să participe decât la o singură ședință a Adunării, în luna martie 1980. Două luni mai târziu, era găsit mort în camera 6 (devenită ulterior 11) de la Palatul Mogoșoaia.

O informație care poate să aibă un sâmbure de adevăr, dar care s-a perpetuat ca legendă urbană și acum face parte din mitul rămas în urma lui Preda relevă un moment dintr-o întâlnire directă între scriitor și ”întâiul fiu al țării”. Conform martorului, prozatorul i-ar fi spus în față Nicolae Ceaușescu următoarele: ”Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid.” Pe de altă parte, însă, Preda n-a ieșit niciodată la înaintare pentru a critica public realismul socialist. Ba chiar pare să-l fi cultivat el însuși, spre exemplu în volumul al doilea din Moromeții.

Moartea marelui Preda, învăluită în mister și la patru decenii distanță

Despre moartea lui Marin Preda s-a speculat îndelung și nici în prezent apele nu sunt limpezi în această privință. Cert este, conform raportului medico-legal întocmit după deces, că ”moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice.” Într-adevăr, din relatările mai multor martori care l-au văzut în ultimele ore de viață, Preda era într-o stare destul de avansată de ebrietate.

Totuși, asta nu explică și un alt element, anume echimozele din zona capului. Despre acestea, la care se face referire la plural, se menționează însă că n-ar fi avut un rol în decesul scriitorului: ”semnele de violență descrise la autopsie s-au putut produce prin lovire de corp dur și nu au un rol în producerea morții.” E posibil ca acesta să se fi lovit sau să fi fost lovit cu capul de tăblia patului, unde acesta a și fost găsit sprijinit.

Apropiații cred că Preda a fost asasinat

Moartea subită a lui Preda a coincis cu lansarea ultimului său roman, Cel mai iubit dintre pământeni. Cartea, o critică discretă, dar dură a primilor ani de comunism sovietic în România, a făcut furori la momentul apariției. A fost retrasă din toate librăriile la doar câteva săptămâni după lansare. Au apărut, astfel, voci care susțin că Preda ar fi fost chiar asasinat de către Securitate; chiar fratele său, Alexandru (Saie) Preda, a susținut această teorie. Devenise un scriitor prea incomod și greu de controlat. Asta deși se înscrisese în PCR și, la momentul decesului, era chiar deputat în Marea Adunare Națională. Alți membri ai familiei au legat decesul autorului de apariția romanului anterior amintit.

În mare, însă, foarte puțini sunt de acord că Marin Preda ar fi murit din propria-i (posibilă) beție. Saie Preda mărturisea ulterior decesului că fratele său i-a dezvăluit că primise amenințări cu moartea în zilele dinaintea tragicei dispariții. Tot Saie explică și concluzia raportului medico-legal: ”Și i-au vârât un cearșaf în gură sau i-au pus o pernă pe față”. Din biroul prozatorului au dispărut, sub mâna securiștilor, manuscrise diverse, unele dintre ele fiind distruse. Elena Preda, fosta soție a scriitorului, consideră chiar că acesta ar fi fost otrăvit. Conform unelor relatări, cadavrul său nu prezenta culoarea specifică, lividă, ci mai degrabă o nuanță rubinie. Aceasta ar apărea în urma otrăvirii cu cianură.

Legenda stiloului cu peniță de aur pe care l-a folosit Marin Preda

Marin Preda a folosit întotdeauna același stilou pentru a lucra la manuscrisele pe care avea să le publice. N-a ales niciodată calea pixului sau a creionului. Despre acest stilou, cu peniță de aur, se spune că Preda era singurul care știa să-l mânuiască, la propriu. Aparent, unealta ar fi avut penița tocită, astfel că scriitorul era unica persoană care știa în ce poziție exactă trebuie ținut condeiul, astfel încât să poată scrie cu el.